Comoara (Pillat)

 

Pe Argeș lângă luncă, un deal se ’nalță-n chipul
Urciorului de-argilă al vechilor olari
Și pomenește zeii uitați de țară, cari
I-au plămădit făptura și lutul și nisipul.

Pe rotunjimea formei, din vale până-n cer,
Se suie împletindu-și lumina ce adie,
Frunți verzi de nuci și trupuri de arămită vie
Cu frunza zugrăvită ca pe un lăicer...

Și-n galbena lumină a toamnei argeșene
Cu mere care zboară și berze care cad,
Am luat în palmă dealul: un ou încondeiat,
Ca să-l desmierd mai bine cu somnoroase gene.

Și m-am zărit atuncia sub bolțile de vii,
Copil ducând la gură un strugur de rugină —
Dar mă păli deodată durere-așa haină
Că îmi scăpă din mână comoara și pieri.