Concertul primăverii
de George Coșbuc


Chiar acum din crâng venii
   - Și c-o veste bună!
Iarăși e concert, copii;
Merg și eu, și tu să vii,
   Mergem împreună.

Vrei programă, lămurit?
   Stai puțin să caut.
Cucul, un solist vestit,
De printr-alte țări venit
   Va cânta din flaut.

Cântăreața dulce-n grai,
   Cea numită „perla
Cântăreților din mai“
Dulce va doini din nai
   Multe doine mierla.

Va-ntona apoi un psalt
   „Imnul veseliei“
Corul dintr-u fag înalt.
Vor cânta-n sopran și-n alt
   Graurii câmpiei

Turturelele-n tenor,
   Și-alte voci măiestre,
Toate după glasul lor.
Vor urma dup-acest cor
   Fel de fel de-orchestre,

Voci de gaițe cari fac
   Să scoboare ploaia,
Și-ntr-o scoarță de copac
O să bată tica-tac
   Tactul gheunoaia.

Iar naționale-apoi,
   Cobze și-alte hanguri,
Glas de fluier și cimpoi
Pitpalaci și cintezoi
   Și-un taraf de granguri.

Se vor pune-apoi pe joc
   Până chiar și surzii,
Când vor prinde dintr-un loc
Să ne cânte hori cu foc
   Din tilincă sturzii.

Vom cânta și noi ce-om ști,
   Cântece din carte.
Și, de va putea veni
Vântul, și el va doini,
   Că e dus departe.

Cine-i contra, să-l vedem,
   Ca să-l știe soții!
De-aveți chef, tovarăși, blem -
Ura-n cer! Cu toții-avem,
   Mergem dar cu toții!