Concluziuni/I.

 

Descuiat vântul. Un surâs trimis
Vorbele se răresc ca pietrele de hotar
Caligrafic câmpul în pulpă scris
Aerul înaintează, atât de străveziu fular

Concert anotimpul un salt între
Începutul ceresc, minut în argint
Se rupe glasul ca din trestii o luntre
Drum pierdut în palmă ca absint,

Umărul tău ce atlas,
Cum îl știu golfurile, șesurile în declin,
Suni în ierburi sufletul ca pas
Milităresc, în prundiș carnea ta râde cu lumini.