Concluziuni/IV.

 

Îmbracă vocea de zile mari, îți spun
Obrazul tău e un cartier mult mai nou
Sparge râsul ca o bășică de bou,
Pe limbă cântecul tău tutun.

Ora se umple de cânepă, ce papă-lapte
Oceanul atlantic, acest chioșc de ziare tropical,
Cerul tăiat un metru șapte-
zeci și cinci pentru rochia de bal

Și foc ca brâu colorat în mădular,
Răsună timpanele noastre ca oglinzi,
Codrul e sterp, cu cerbi ca vestiar,
Cât de elegant aerul sub aceste grinzi.

Pornesc drumuri în sare și fier,
Biserica în construcție cu schele, statui dinainte
Mi-a plăcut mirosul de ger
De geamantane, de voiagii în rue de rivoli printre

Afișe dinții tăi, mâinile tale articole de toaletă
Atât de dureros ne dăruim ferestrelor, camerelor de hotel,
Busole, sânii mă îndreaptă spre o seară de cretă,
Încerci cu pasul să deslușești un luceafăr, un țel.