Copii
E un copil! E o copilă!
Sînt amîndoi copii!...
Iubirea lor e o idilă,
Cum sînt prin poezii...
Furiși se întîlnesc adese,
Și el îi recitează
Sonete din Musset culese;
Ea tace și oftează...
El cu o vorbă mintea-i fură
Și-o farmecă, șiretul!
Dar se lovește peste gură
Că i-a șoptit secretul...
Cu șoapte calde și timide
Iubirea lor și-o-ngînă,
Iar întîlnirea lor se-nchide
C-o strîngere de mînă.
Se hotărîsc în ziua-a două
Să se revadă iarăși...
Iubirea lor e vecinic nouă,
De și sînt vechi tovarăși.
Și setea patimei aprinsă
Din ochi li se revarsă:
Ea pleacă de durere-nvinsă,
El cu simțirea arsă!
Iubirea lor e o idilă,
Cum sînt prin poezii:
El un copil! Ea o copilă !
Sînt amîndoi copii!