Copilul meu, să nu mă cauți

Copilul meu, să nu mă cauți de Magda Isanos

Țara luminii (1946)

Copilul meu, să nu mă cauți. Toate
îți vor vorbi de mine cu dreptate.
După ce n-am să mai fiu,
să nu spui: "Pentru mama-i târziu".

Să știi că am sa râd in flori
și c-am să-nconjur de multe ori
cu nourii și cu ploaia ogrăzile
unde mi-am petrecut amiezile.

Dacă suferi, să mă chemi serile,
și-am să vin lângă inima ta,
de-ar trebui să străbat zările
și marea cu aripa mea.

Să nu te temi de fața mea schimbată.
Să nu spui: "Mama n-a fost așa niciodată!"
Ai să-mi cunoști glasul poveștilor
în arborii din fața fereștrilor.

Din multe semne-ai să-nțelegi că-s eu,
când am să vin lângă patul tău
și-am să fac aerul răcoros,
scoborând toate stelele jos.

Ai să cunoști că-i mama, după pace,
și după felul-n care totul tace –
durerea și grija de mâine –
după mirosul de gutui și pâine.

Ai să mă știi și-ai să zâmbești dormind.
Eu, când am să văd soarele răsărind,
de teamă să nu mă fac rouă și să nu mor,
am să-mi iau îngerii și-am să zbor.