Craiul aninilor

Craiul aninilor de Johann Wolfgang von Goethe, traducere de Grigore N. Lazu

Ei! cine—acum trece prin codru târziu?
E tata bătrânul cu micul său fiu,
În brațe el ține băiatul drăguț,
Îl ține de-aproape, să-i fie călduț.

— Ce-ascunzi tu copile căpșorul în sân?
― Dar tată, nu vezi tu pe craiul Anin,
Pe craiu cu coroană, pe — Aninul codat ―
— Copile, e păcla ce ’n văi a intrat.

― «Copile dragă, să vii cu mine;
frumoase jocuri mă joc cu tine.
Am flori destule prin țara mea,
Și mama rochii de fir ți-a da!»

— O! tată, o! tată, dar n-ai auzit
Cum craiul vicleanul duios mi-a șoptit?
— Copile, e vântul ce-adie acum,
Suflând in frunzișul uscat de pe drum!

―«Drăguț cu mine de vei veni,
A mele fete te vor slugi,
Și ’n danțuri mândre te vor sălta.
Și ’n somn, cântându-ți te-or legănă!»

— Dar tată, nu vezi tu prin codrul umbros
Pe-a craiului fete cum joacă scârbos?
— Copile, văd bine — bătrânii răchiți
Adie prin noapte de vremuri zbărliți.

― «Mi—ești drag băiete și te iubesc —
De nu vii volnic, eu te răpesc!»
— Vai! tată, vai! tată! — vai! craiul cel slut
Pe mine-a pus mâna și rău m-a durut.

Și spaima pătrunde și-al tatălui gând,
Și ’n brațe el ține copilul gemând;
Cu greu, cu-anevoie ajunge la cort —
În brațele sale copilul e ― mort!