Credeam ieri că steaua-ți

 

— Credeam ieri că steaua-ți e-un suflet de înger
Ce tremură-n ceruri, un cuget de aur
Ce-arunci a lui raze-n o luncă de laur
Cu-al cântului dar

Și tu interpret-a cereștilor plângeri
Credeam că ești chipul ce palida stelă
Desemnă pe-o frunte de undă rebelă
Pe valul amar

Dar astăzi poetul cu inima-n ceruri
Răpit de-a ta voce în rai de misteruri
Și-aduce aminte că-în cerul deschis
Văzut-a un geniu mânând reveria
Pe-o arpă de aur c-un Ave Maria
Și-n Tine cunoaște sublimul său vis.

[2262, 52–52 v. | 1869 | EdP V, 46 | 215]