Cu mine singur
Din lanțul nesfîrșit de vieți, verigă,
Mă zbucium, și cu mine lanțul geme;
N-aud în jurul meu decît blesteme
Și răgușite voci amar cum strigă.
Și totuși fiecare cum se teme
Cînd gheara morții gata-i să se-nfigă —
Iar din viaț-o clipă de cîștigă,
Cum uită nesfîrșirea s-o mai cheme,
Și cum în minte-și cat-o mîngîiere,
Și cum și-o face-atunci, zicîndu-și „lasă”
Lanțu-i etern, numai veriga piere!
Problema astfel crede c-o dezleagă,
Dar de filozofia ta ce-mi pasă!
Cu mine singur piere lumea-ntreagă!