Cucule, pasăre mândră

Wikisource:Doine Cucule, pasăre mândră (Blestemul înstrăinării)
culegător: Ion Bârlea, de la Irina Vlad, 19 ani, Săliștea, în Literatura…, 1968 (1924), II, p. 93, t. 151.


Cucule, pasăre mândră,
Du-te-n pădure și cântă.
Pe cine-i avea mânie,
Blastămă-l, străin să fie.

Nu trebe mai mare fune,
Ca străinătatea-n lume;
Nu trebe mai mare sfoară
Ca străinătatea-n țiară.

Cântă puiu cucului,
În mijlocu codrului.
D-așa cântă de ușor,
Leagănă frunza de dor;
D-așa cântă de-amărât,
Leagănă frunza de rât.