Cugetare III

 

Etern aceleași patimi pe ast pămînt hulit!
Etern aceeași luptă, etern aceleași trude!
Și omul vine vesel la jugul unde-aude
Gemînd împovoratul, sub sarcină-i zdrobit.

Ca și milionarul așa ș-un cerșător
Se plîng de-a lor viață, d-a lor nemulțumire;
Ca și un sclav ce geme în fiare, asuprire,
Așa și concheranii se plîng de soarta lor.

Și unde este bunul d-aici de pe pămînt?
Unde-l cătați, prieteni? în lupte sîngeroase?
Saraiuri desfătate? în biruinți pompoase?
În inventări mărețe, p-al fantaziii vînt?

Cătați de moștenire otelul d’invalizi?
Panteon, piramidă, d-un Sardanapal soartă?
Oricare v-a fi ținta, a fericirii poartă
E dincolo de viață, – ș-acolo vă gîndiți.

Egalitate, pace și oricîte dorim;
Frăție, libertate și toate-aste cuvinte
Fără-nțeles, deșarte, cu care omu-și minte
Dorințile și patimi, – acolo le găsim!

Socrat ce află raiul, Columb și Galileu,
Cesar și Bunăparte avur-amară viață,
Ca cel care cerșaște și viforul îngheață,
Ca sclavul care geme, uitat de Dumnezeu!

Egalitate-aicea e numai în dureri;
Pe cea adevărată mormîntul o vestește,
Unind pe animale cu om ș-orce trăiește,
Și confundînd săracul cu putredul d-averi.

Ce s-a făcut virtutea lui Lafayette de ieri?
A lui Rothschild avere? a lui Rousseau gîndire? –
Cătați-le țărîna! – aflați vro osebire? –
Oari pe Traiani cunoașteți din Neroni sau Tiberi?

Dar au lăsat un nume! – și ce le pasă lor!
Mai simt ei oari acuma a noastre comparații?
Mai simt ei vro plăcere l-atîtea venerații?
De onorăm ast nume, sau e îngrozitor?