Cuvînt de mulțumire
Direcțiunea Teatrului Național mi-a făcut în anul acesta o neprețuită onoare, punînd, pentru deschiderea stagiunii, micul meu nume lîngă altele foarte mari: Alecsandri și Hăsdău. Desigur nu atîta meritelor mele, destul de contestabile și contestate, cît bunei-voințe a onoratei direcții, aș putea eu atribui norocul ce am avut. Mă simt deci dator să mulțumesc din inimă preastimatului director, d. Sc. I. Ghica, pentru înalta favoare ce a binevoit să-mi acorde din propria d-sale pornire.
Sunt asemenea dator să mulțumesc deopotrivă tutulor, fără nici o rezervă sau excepție — excelenților artiști cari, cu atîta talent, cu atîta generoasă dragoste, au salvat două lucrări ale mele, osîndite demult[1]...
Bietele mele încercări! Ce adîncă bucurie simț văzînd, într-un tîrziu, că, dacă eu n-aveam dreptate să vă stimez prea mult, nici acei cari vă desprețuiau cu totul n-aveau prea multă dreptate.