Danț macabru

 

Într’un frumos și întins parc din Reichenhall, orhestra cântă Danțul Macabru. Vestita compoziție a lui Saint-Saens produsese o atenție nemărginită în mulțimea bolnavilor, care se plimba, tăcută și tristă, pe sub arbori.

Toți ascultau, ca într’o uimire religioasă.

Vioarele scoteau accente stranii; păreau niște vaete din altă lume. Violoncelele scăpărau note de o melancolie bizară... Toboșarul lovia cu două bețe într’un lemn sonor, din care ieșiau sunete de oase.

Eu mă uitam în ochii bolnavilor ... Erau înfiorați: — par’că își priviau danțând propriile lor schelete.

Reichenhall, 1894.