Datinele poporului român la înmormântări
Moartea prin taina și necunoscutul ce o încunjoară, a fost privită, de la începutul veacurilor ca evenimentul cel mai însemnat în omenire. Omul, neputându-și închipui cum s'ar nimici esistența lui, cum această minte care gândește când e treaz și visează în timpul somnului, ar pute dispare cu totul, nelăsând nici o urmă, despre ceea ce a fost, a găsit o mângâere în credința nemuririi sufletului, pe care o aflăm la un număr foarte însenmat de popoare, din timpurile cele mai vechi și până astăzi.
După această credință, mortul nu este o fiintă nimicită, ci un călător care ne-a părăsit, ca să nu mai revie; și pentru a-l învia trebue să mergem și noi acolo unde s'a dus el. Din această idee fundamentală, asupra morții, s'au născut acele nenumerate obiceiuri ce însoțesc înmormântarea, și care în ceea ce privește pe Români vor face obiectul cercetărilor de față.
Obiceiurile se păstrează, mai cu credință în păturile inferioare ale societății, pe când în cele superioare ele se schimbă mereu, după cum un popor vine în atingere cu elemente străine; deaceea ca la toate popoarele și la poporul român, obiceiurile s'au păstrat mai curate la țărani.
Pe când clasa superioară a societății noastre a fost pe rând întoarsă, cel puțin în parte, la obiceiuri leșești, ungurești, turcești, grecești și în sâirșit franceze, țăranul a rămas statornic în deprinderile și apucăturile lui, sau dacă a primit înrâuriri străine, aceste au fost mult mai neînsemnate și aproape nule, mai ales în ceea ce privește momentele cele mari și importante, precum obiceiurile de la nunți și înmormântări.
Aceste obiceiuri sunt un amestec de datine păgâne și creștine, încât înmormântările înfățișează astăzi la noi, o combinare a două elemente întrunite, și trebuește pentru a da de urma lor istoriă, să le asemănăm cu obiceiurile pe care când-va le avea poporul Roman. Aceasta vom căuta să o facem în scrierea de față, a cărui material este adunat din toate țările locuite de Români.
La sfiârșit adăugim un studiu asupra bocetelor, urmat de o culegere de bocete, culese în escursiunile ce am făcut.