Datinile și credințele poporului român/Prefață

 

Cartea aceasta e spiritul poporului, precum și limba lui. Am scris fidel ceea ce-am auzit, nu am adăugit și nu am omis nimică, chiar dacă mi-a părut ceva naiv. Am căutat numai să pătrund sensul și să fac din bucățile răsipite un întreg. Unde materialul adunat a fost îndestulător și am avut de pe ce studia înțelesul mitologic al credinței sau al mitului, părțile acelea am reușit să le așez destul de precis; acolo însă unde verigile din lanț mi-au lipsit pentru a-mi putea face înțăleasă ideea, a ramas lacună - care se va putea umplea din ceea ce au cules alții. Tot ce stă în lucrarea aceasta e cules de mine, de munca altora nu m-am folosit.

Fiind cartea voluminoasă, n-am putut induce vederile de care m-am călăuzit și da explicații clare asupra modului de a se înțălege cauzele mitologice din expunerile mele; pentru aceasta ar trebui de scris un volum special - lucru ce mi-am rezervat a-l face mai pe urmă; cu două, trei cuvinte ce-aș fi scris între material, dislocam totul și stricam înțelesul general. După modul însă cum expun, cel ce are cunoștinți mitologice va înțălege lesne ceea ce trebuie de conclus.

Credințele s-au constituit după elemente, iar punctul principal de plecare la toate este soarele. Aceea ce în timpul colectărei mi s-a spus de cătră oameni, că „toate merg după soare”, e cu deplin adeverit. Renașterea luminei, creșterea zilei, încălzirea treptată a aerului, încălzirea pămîntului care ne dă hrană, scăderea căldurei și micșorarea zilelor, împreună cu efectele lor, fac motivul tuturor sărbătorilor, credinților și miturilor.

Cele patru elemente din care-mi alcătuiesc volumul nu le-am putut scoate singure, ci în conexitatea lor, cum sînt și în natură; întru cît însă a fost cu putință, am scos în relief caracterul principalului element. Din cele studiate aice, elementele acestea se arată în mitologie împărțite în două genuri: bărbătesc și femeiesc; focul și aerul fac elementul bărbătesc; apa și pămîntul, femeiesc. Căldura aerului venind de la soare, focul și aerul le găsim așa de unite, încît abia se pot despărți. Apa și pămîntul țin în mitologie de influența lunei. Elementului bărbătesc i se atribuie caracter bărbătesc, iar elementului femeiesc, caracterul femeiesc. Tot ce aduce viață, fecunditate e de la Dumnezeu; și tot ce aduce nimicirea acestei vieți, stinghirirea ei, e de la diavolul. Lumina și întunerecul stau față în față și luptă: care pe care va birui. După legile acestea ale naturei și-au format cei vechi credințile și zeii lor.

Iată și cîteva îndegetări pentru aflarea înțelesului unor lucruri expuse în scrierea aceasta. Să luăm bunăoară sărbătorile de iarnă: „Crăciunul”, cînd lumina începe a crește, care e personificată în ființa Domnului Hristos, bine determinat în mituri drept „soarele.” (Creștinismul a trebuit să se acomodeze credinților vechi păgînești.) Atîrnînd de la lumina și căldura soarelui încălzirea pămîntului, care apoi e în stare să dea roadă, vedem la Crăciun sărbătorirea pămîntului și a femeiei, care naște și dă hrană, alăturea cu sărbătorirea luminei și a căldurei, ce condiționează reproducțiunea. Toate atributele acestora sînt puse atunci în vedere, avîndu-și credința lor. Vedem găina, care e un simbol al fecundităței și atribut al zilei, avîndu-și partea; precum și altele, pentru care ar trebui mai mult loc ca să le explic.

Trecînd la alte credinți, le vom putea înțelege pe aceeași cale, luînd în considerare scopul la care servește un lucru și elementul de care ține etc. Despre „sîtă”, de ex., care se aduce în combinație cu lumina - pentru că la lumină totul se vede, pentru că soarele toate le vede -, e întrebată ca oracol cînd s-a pierdut ceva etc. „Sarea” ține de domeniul apei - de o pui pe masă cînd arde casa, focul te îngăduie etc. în fine, mărunțușurile acestea sînt nenumarate, trebuie numai puțină încordare a cugetărei ca să și le poată cineva explica. Cît pentru alte lucruri, ce nu sînt în cadrul mitologiei și pe care totuși le-am adăugat, precum e mîncarea la români, îmbrăcămintea etc., am crezut o necesitate de a arata, în totalitatea sa, viața și caracterul românilor.

Dacă am pus elementele de luptă la aer, și nu la foc, care e principiul puterei - este că astfel mi s-a aratat, așa m-a condus materialul; pentru a le intercala dincolo, îmi lipsea materialul de continuitate - prin aceasta însă am ajuns la rezultatul de a constata intimitatea acestor două elemente, ce par în mitologie a fi unul, complectîndu-se îndeolaltă.

închei, contînd pe indulgența prea onoraților cetitori față de lucrarea aceasta; căci a-și croi cineva singur drumul în pămîntul înțelenit al mitologiei române e foarte greu și se vor afla multe hîrtoape; vor veni însă mai tărziu alții, cari le vor asemana. Eu nu mi-am lucrat cartea după nici un model, m-am povățuit numai de ceea ce singur s-a aratat. Au trebuit ani de zile să edific și să dărîm lucrarea gata - și iar să reedific și iar să dărîm, pănă ce am dat de calea ce mi s-a părut mai nimerită; și, în greaua mea încercare, nu am avut ajutor decît slabele mele puteri.

Colectarea mi-a fost de asemenea foarte anevoioasă și costisitoare; pentru aceasta trebuie să exprim recunoștință soțului meu, Zaharia Voronca, prin al cărui ajutor material am putut-o face; precum și pentru sacrificiul ce a adus, tipărindu-mi volumul de față. Celelalte volume, ce sînt aproape gata pentru tipari, nu știu dacă vor mai vedea lumina zilei. Ele trătează: volumul II, despre om; volumul III, despre natură, iar un mic volum conține povești. Cuprinsul volumului de față fiind prea mare, mă văd silită a-l subîmpărți în alte 3 părți, pentru a putea face mai ușoară mînuirea.

Mihalcea, Iulie 1903 Elena Voronca