De-aș avea eu coiful din poveste

De-aș avea eu coiful din poveste de Panait Cerna

Flacăra, IV, nr. 910, 20 decembrie 1914.

De-aș avea eu coiful din poveste,
Să colind prin lume nezărit,
M-aș opri la voi fără de veste,
Să citesc în sufletu-ți iubit.

De-oi simți că alte rândunele
Ocolesc acuma casa ta,
Că la geamul tău bat alte stele
Și-al tău suflet prinde a uita,

Neștiut m-aș pierde iar în lume,
Făr să blestem, fără să mă plâng,
Ca-ntr-o deznădejde fără nume
Dorul meu de tine să mi-l stâng.

Dară, de torci la vechiul vis, statornic,
De citești în lacrămi slova mea,
Brațele de le-ai întinde dornic
Și pe nume tu de m-ai chema

În iatacul tău, în clipe dese,
Flori și flăcări s-ar înfiora,
Dezmierdări și șoapte nențelese
Părul tâmplei ți l-ar tremura;

Coiful mi l-aș smulge cu grăbire
Ș-o poveste nouă s-ar urzi
Îngerul tău paznic cu uimire
Ochii tineri și-ar acoperi.