De ce m-ai deșteptat?

 

Ședeam privind în ochi-ți... Era frumos, răcoare,
Pe ceruri erau stele și-n pieptul meu un soare,
Un soare de iubire, cum n-a mai existat
Atât de viu și dulce atât de înfocat
C-aș fi murit la focu-i, de nu mă sărutai,
Cu farmecul puternic ce-n sărutare ai!

Ș-am adormit la sinu-ți, scump leagăn de iubire,
Visând frumoase visuri de o lunga fericire;
Ți-am spus întreg amorul, aprins în al meu piept,
Vorbindu-ți într-o limbă ce n-o cunosc deștept
Și m-am plimbat cu tine prin cerul depărtat,
Prin raiul plin de îngeri... De ce m-ai deșteptat?!