Publicată de Agenția Havas, 1892

44880Demnitate[1]Bonifaciu Florescu


Gonește vântul de pe câmpie
Căzuta ghindă din ramuri verzi;
Stejar, o bate pe vârf de munte,
O bate, navă, p-al mării val.
Poete, astfel ne-mpinge soarta
În astă lume, printre nevoi.
Cu-a lumii rele, propria-ți jale
Tu în beția-ți să nu unești:
Călăi și jertfe, să ne păstrăm
Mustrarea noastră, al nostru plâns
Pe seama crimei de noi făcute
Și a durerii ce resimțim.

  1. Imitație dup-o strofă a lui Hugo.
    Același metru, dar versuri nerimate, Versuri necatalectice încrucișate cu cele catalectice la început, și sfârșit: la mijloc, trei necatalectice unul după altul. În principiu, la versuri mici nerimate trebuie observată regula alternanței, și această regulă nu poate fi violată decât pentru a produce un efect.
    Piciorul de 5 repetat de 4 ori, dă un tetrametru de 20 de silabe, realizat de V. Bilciurescu (în Revista noo) în poezia arbitrar numită Versuri pe metru antic.
    E de observat că poate e bine să se afle un accent secundar pe anacruză, așa ca schema poate fi:
    OOO — O