Demnitatea națională și dom’ Paladu

 

La Club, Morțun e la tribună,
Vorbește despre Hallier;
Trăsnește, fulgeră și tună
De-ți zici: dar ce-l apucă, bre?
— Azi țara-n foc, domnilor, arde,
Căci demnitatea-i cu noroi
A fost mânjită, prin placarde,
Manifestând s-o spălăm noi!
Airosum! Bravo! Bis! Ura!
Strigă poporul în delir,
Să dăm guvernul jos, d-a dura,
Să-i tragem sănătos la mir!
Dar iată-l și pe dom Paladu.
C-un glas puternic de trombon
Ca să audă chiar Bârladu,
Grăiește rar și cu rezon:

— Da, demnitatea e mânjită,
Teribel combătu Morțun;
Pen-ca să fie curățită,
Io însă alt-ceva propun.
De cât placarduri ca Kimiță,
Ca s-o spălăm frumos, subțiu
Să cumpărăm dă la nea Niță
Un chilo dă săpun-rachiu!