Dervișul

 

Robilor, depărtați-vă-n laturi! Ghiaurilor, tremurați!
Cădeți la pământ cu toții și genuchile plecați!
Căci iată trece Ali-Pașa.

C-o cabaniță bogată, vizirul este mbrăcat
Și d-arnăuți nalți ca munții împregiur încungiurat,
Norodul strigă: maşala!

Iat-un bătrân derviș gârbov prin norod își face loc,
Merge la Ali d-a dreptul și-i ia calul de dârlog,
Ș-apoi acest fel îi grăi:

"O, tu, înalte vizire, lumina lui Mahomet!
Tu ce ții topuz în mână și șezi întâi în devlet,
Vestite Ali Tepeleni!

Tu ce-ai nume așa mare, umbră a lui padeșah,
Care stăpânește lumea și e umbra lui Alah,
Lui Dumnezeu adevărat;

Ca să-ți spui un lucru mare până aicea am venit,
Pe care pân acum nimeni a ți-l zice n-a-ndrăznit:
Ești un câine ș-un blestemat!

Făclia-ngropării tale a-nceput a lumina,
O moarte cumplit-amară plutește d-asupra ta,
Ca un năluc înfricoșat.

Tu ce te adăpi cu lacrămi și-n sânge te tăvălești.
Care îți zidești seraie cu ciolane omenești,
Ceasul ți s-a apropiat.

Capul tău cel fârdelege în Ianina va cădea,
Norodul pe care-l sfâșii, vesel, râzând, va vedea
Mormântul ce ți s-a gătit.

Și în iadul de a șaptea subt copaciul lui Seggin,
Va sta ferecat în lanțuri de durere și de chin
Sufletul tău afurisit.

Iar lângă tine un demon nericetat îți va citi
Izvodul jărtvelor câte mânia ta omori,
Și tu de vei vedea curat

Urâte și sângerânde înainte-ți dănțuind
Și înfruntându-ți păcatul și aminte-ți aducând
De muncile care le ai dat.

Acestea-i să le tragi toate fără să-ți poat-ajuta
Flota ta ce numeroasă, tunul din cetatea ta
Și toată oastea câtă ai,

Măcar de ți-ai schimba nume precum jidovul înstrăinat
Ca să-nșăli îngerul negru în seama cărui ești dat
Pentru ca să poți întră în rai."

Aii avea lângă dânsul o sabie, un iatagan,
Trei pistoale, o carabină ce tuna ca un vulcan,
C-a face zvon toți gândea:

Dar el, după o gândire, către derviș s-a zâmbit,
Și să-l îmbrace cu blană îndată au poruncit,
Și apoi bun bacșiș sâ-i dea.