Descântec de strigoi
Descântec de strigoi de Simion Florea Marian |
Folclor |
<poem>
Luatu-s-au strigele
Și scorpiile,
Sâmbătă dimineață,
Pe cărare rourată,
Pe cărare necălcată,
Iniutate
Și-nfocate,
Cu cuțite
Ascuțite,
Să ia de la vaci hrana
Și mana.
Nime-n lume nu le vede,
Nime-n lume nu le-aude,
Numai Maica Domnului
Ce stă-n turnul cerului,
Numai ea că le-a văzut,
Numai ea le-a auzit.
Cergă albă a întins,
Calea lor că le-a aprins,
Și din gură că le-a zis:
- Unde mergeți,
Și-ncotro vă duceți?
Voi strigelor,
Voi scorpiilor,
Iniutate
Și-nfocate,
Cu cuțite
Ascuțite?
- Noi mergem
Să luăm,
De-a vaci hrana
Și mana,
Și să le lăsăm numai zerul
Să nu le piară vițelul.
- Voi strigelor
Și scorpiilor,
Înapoi vă întoarceți
Și-n mare să vă duceți.
Duceți-vă voi în mare
C-acolo-i un pește mare,
De acela să vă apucați
Și aceluia să-i luați
Hrana
Și mana.
Sâmbătă des-dimineață,
S-au luat vacile,
Pe cărare rourată,
Pe cărare necălcată,
Supărate și scârbite
C-au fost de strigi pângărite.
Nime-n lume nu le vede,
Nime-n lume nu le aude,
Numai Maica Domnului
Șade-n turnul cerului,
Și ea cum mi le-a văzut,
Din gură că le-a vorbit:
- Unde mergeți vacilor,
Supărate și scârbite?
- Mergem după hrană
Și după mană,
Că strigile
Și scorpiile
Ne-au luat hrana
Și mana
Cea-ndulcită
Și zăhărită,
Ce ne-a fost de la Dumnezeu dăruită,
Și ne-au lăsat numai zerul,
Să nu ne piară vițelul.
Maica Precista a răspuns,
Și din gură așa le-a zis:
- Înturnați-vă voi
Înapoi,
Că eu hrana
Și mana
Din toate părțile voi lua
Și vouă voi da.
De-a fi-n codru rătăcită,
De-a fi-n cornul gardului oprită,
De-a fi-n cuptoarele strigelor băgată,
De-a fi-n oalele strigelor turnată,
De-a fi-n legăturile lor legată,
Eu din toate părțile voi lua,
Și vouă voi da,
Și voi pune-o-n coarne,
Din coarne-n piele,
Din piele-n vine,
Din vine-n țâțe
Și din tâțe-n doniță.