Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș/Epoca migrațiilor

 

Influența pe care au exercitat-o popoarele migratoare asupra limbii băștinașilor este puțin semnificativă. La sfârșitul secolului al III-lea și începutul sec. al IV-lea, în nordul Transilvaniei și probabil și în Maramureș, au existat mai multe centre de putere ale goților (neam germanic) dar și ale sarmaților și costobocilor.

În secolul al V-ea, hunii de neam turanic se stabilesc în Câmpia Panonică, sub conducerea lui Attila. La sfârșitul aceluiași secol se semnalează prezența gepizilor (alt neam germanic) în zona Bistrița-Satu Mare, iar în sec. al VI-lea, avarii (un trib mongolez) ajung până în regiunea Banat-Crișana.

În linii mari, se poate spune că Maramureșul istoric a fost ferit din calea popoarelor migratoare, fiind o regiune greu accesibilă. Așa se face că, "raportat la alte regiuni dialectale, graiul maramureșean ni se prezintă curat și rezistent, ferit de influențe străine puternice", după cum remarca Tache Papahagi (1925, 150). De asemenea, Filipașcu (1940) vorbește de "o puternică fortăreață naturală", care "nu era situată în drumul năvălitorilor"; așa se face că maramureșenii "și-au menținut limba și puritatea rasei" (24).