Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș (ed. a II-a)/Cuvânt înainte
Prezenta lucrare este o ediție revăzută și adăugită a volumului Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș (Editura Ethnologica, Baia Mare, 2011). În raport cu prima ediție, s-au adăugat numeroase variante lingvistice, citate ilustrative și s-au revăzut integral soluțiile etimologice. De asemenea, s-au introdus peste 2.000 de termeni noi. În plus, s-au indexat articolele după mai multe criterii.
Materialul lingvistic a fost extras din lexicul graiurilor populației de etnie română ce viețuiește în regiunile componente ale actualului județ Maramureș (așa cum a fost delimitat și definit după împărțirea administrativ-teritorială din 1968). Mai exact, cercetarea a vizat Maramureșul istoric (situat în jumătatea de nord a actualului județ Maramureș), cu o prelungire în regiunea Transkarpatia, din sudul Ucrainei (satele românești din dreapta Tisei), care, împreună, au alcătuit Țara Maramureșului până la începutul sec. al XX-lea; apoi, zonele Codru, Chioar și Lăpuș, situate în partea sud-vestică a județului Maramureș, la limita nordică a Transilvaniei.
Pentru realizarea acestui glosar au fost utilizate documente cu caracter folcloric și dialectal, studii lingvistice și etimologice referitoare la graiurile maramureșene și nord-transilvănene, precum și glosare de termeni regionali cuprinse în culegeri și antologii de folclor publicate în Maramureș (lista integrală a acestor lucrări, la secțiunea Bibliografie). Articolele glosate cuprind, după caz: cuvântul titlu, indicațiile gramaticale, variantele lexicale, domeniul, menționarea valorii de cuvânt învechit / arhaic, sensurile, citate ilustrative, sinonime locale, forme derivate în antroponimia și toponimia locală, localitatea sau zona în care a fost semnalat, anul consemnării, prima atestare documentară, soluții etimologice și ilustrație grafică.
- Cuvântul titlu apare literalizat, cu indicarea accentului, prin reconstituirea formei de nominativ singular la substantive sau de infinitiv la verbe.
- Indicațiile gramaticale se referă la forma care apare în titlu. Dacă indicațiile gramaticale nu pot fi date cu certitudine, ele sunt omise.
- Variantele lexicale sunt notate între paranteze rotunde, după indicațiile gramaticale, și se referă doar la formele atestate în graiurile din zona cercetată.
- Menționarea domeniului s-a făcut prin abreviere, între paranteze rotunde, înaintea definirii sensului.
- Notarea valorii de cuvânt învechit s-a făcut după dicționarele de specialitate, dar prin raportarea la dinamica lexicală a graiurilor cercetate, nu a limbii române standard.
- În cazul sensurilor multiple, acestea au fost separate prin cifre arabe. După punct și virgulă, urmează sinonimele regionale.
- În cazul unor definiții, s-a realizat o descriere minimală a obiectului, a obiceiului sau a unor practici, mai ales dacă acestea sunt pe cale de dispariție, dar și pentru a facilita abordarea etimologică.
- Citatele ilustrative (redate prin literalizarea textului) au rolul de a completa definiția.
- Acolo unde etimologia este discutabilă, s-au indicat mai multe soluții. S-a consemnat și sensul etimonului în limba din care provine, dacă acest lucru a fost posibil. De asemenea, în cazul în care cuvântul românesc a fost împrumutat într-o altă limbă, s-a făcut această mențiune.
- Variantele notate ca articole cuprind trimiterea la termenul definit, dar și semantismul pe scurt, în cazul apelativelor cu un singur sens.
Ponderea termenilor-titlu definiți o reprezintă cuvintele cu circulație regională, unele dintre ele specifice doar Maramureșului. Apelativele comune fondului lexical al limbii române au fost reținute doar în măsura în care acestea prezentau anumite particularități locale de ordin semantic. O parte din aceste apelative au fost grupate în Addenda.
Lucrarea mai cuprinde o clasificare etimologică și semantică, respectiv o bibliografie care însumează operele citate, sub formă abreviată, conținând numele autorului și anul apariției volumului.
Stadiul la care s-au aflat graiurile în momentul înregistrării corespunde cu sfârșitul secolului al XIX-lea, până la începutul secolului al XXI-lea. Însă, majoritatea termenilor au făcut parte din fondul activ al graiurilor maramureșene și nord-transilvănene până în primele decenii din a doua jumătate a secolului al XX-lea, după care s-a înregistrat un proces accelerat de alunecare spre fondul pasiv a unor regionalisme, proces care se manifestă și în prezent.
Se cuvine să le mulțumim prof. univ. dr. Rodica-Cristina Țurcanu (Centrul Universitar Nord Baia Mare), prof. univ. dr. Nicolae Felecan (Centrul Universitar Nord Baia Mare), prof. univ. dr. Vasile Frățilă (Universitatea de Vest Timișoara), cert. șt. pr. I dr. Dumitru Loșonți (Academia Română, Institutul de Lingvistică și Istorie Literară "Sextil Pușcariu" Cluj Napoca), pentru îndrumările și sprijinul acordat în vederea realizării acestei lucrări. (Autorul).