Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș (ed. a II-a)/Structura etimologică

 

Dicționarul (inclusiv addenda) cuprinde 5.197 intrări, din care 4.763 cuvinte propriu-zise și 434 de variante (de tipul: acufundos, adj. - v. cufundos).

Din punct de vedere etimologic, cuvintele analizate se repartizează astfel:

A. Fond autohton (total = 9,07%)

- substrat = 106 cuvinte (2,03%);

- strat latin = 366 cuvinte (7,04%);

B. Împrumuturi (total = 26,63%)

- limba slavă (veche) = 270 cuvinte (5,19%);

- limba maghiară = 539 cuvinte (10,37%);

- limba ucraineană = 145 cuvinte (2,79%);

- limba germană = 177 cuvinte (3,40%);

- alte împrumuturi (din bulgară, sârbă, rusă, neogracă, turcă, poloneză, sârbo-croată, cehă, franceză, italiană) = 254 cuvinte (4,88%);

C. Forme onomatopeice = 42 cuvinte (0,80%);

D. Cuvinte cu etimologie necunoscută = 375 cuvinte (7,21%);

E. Derivate românești (cu afixe, regresive și compuse) și variante lexicale (56,29%).

Menționăm că statistica de mai sus diferă de structura etimologică a graiurilor maramureșene și nord-transilvănene (din lexicul cărora fac parte cuvintele din glosar).

Tot ce putem spune este că, la un moment dat, acești termeni s-au regăsit în vocabularul populației din Maramureș și Transilvania de Nord.

Reamintim că acest lexicon are menirea de a contabiliza regionalismele, indiferent de originea lor, care au circulat, în aria cercetată, de-a lungul istoriei.

Din această perspectivă, o raportare a statisticii prezentate de noi la structura etimologică a lexicului românesc modern este irelevantă. Dificultățile țin atât de aspectele metodologice (Macrea a inclus derivatele în procentele fiecărei grupe lexicale determinate etimologic), cât și de structura materialului lingvistic analizat (doar cuvinte cu circulație regională atestate în județul Maramureș versus vocabularul limbii române).

Doar pentru o simplă comparație redăm câteva elemente din structura lexicului limbii române:

- substrat (cuvinte comune cu albaneza) = 0,93%;

- latine = 20,02%;

- slave vechi = 7,98%;

- maghiare = 2,17%;

- ucrainene = 0,80%;

- germane = 1,77%;

- alte împrumuturi: bulgărești (1,78%), sârbești (0,89%), rusești (0,91%), neogrecești (2,37%), turcești (3,62%), poloneze (0,25%), franceze (38,42%), italiene (1,72%);

- onomatopeice = 2,24%;

- de origine nesigură = 2,73%;

- de origine necunoscută = 5,58%.

O analiză care să vizeze exclusiv structura etimologică a graiului maramureșean (nu și nord-transilvănean) a fost realizată de Radu Gheorghe (1994). Acesta a ales 1.201 cuvinte de bază, cărora le-a urmărit frecvența în nouă culegeri de folclor, înregistrând 19.128 de apariții. Apoi, a împărțit cuvintele de bază în funcție de etimologie și a obținut 11 grupe:

- substrat (cuvinte comune cu albaneza) = 28 de cuvinte (2,33%);

- latine = 712 cuvinte (59,28%);

- slave vechi = 180 de cuvinte (14,99%);

- slave moderne = 78 de cuvinte (6,49%);

- maghiare = 74 de cuvinte (6,16%);

- germane = 5 cuvinte (0,42%);

- turcești = 11 cuvinte (0,91%);

- neogrecești = 14 cuvinte (1,17%);

- neologice - 29 de cuvinte (2,42%);

- onomatopee = 14 cuvinte (1,17%);

- origine necunoscută = 56 de cuvinte (4,66%);

La acestea se adaugă 435 de derivate. Procentele de mai sus se modifică substanțial dacă se are în vedere circulația cuvintelor, respectiv frecvența utilizării lor: latine - 89,35%, comune cu albaneza - 0,76%, slave vechi - 4,08%, slave moderne - 1,68%, maghiare - 1,23%, germane - 0,06%, turcești - 0,10%, neogrecești - 0,26%, neologice - 0,27%, onomatopee - 0,33%, origine necunoscută - 1,94%.

În concluzie, afirmă Radu Gheorghe, analiza "relevă cu toată claritatea realitatea că elementele nelatine din lexicul textelor considerate de autor ca reprezentative pentru graiul tradițional maramureșean au o pondere redusă în comparație cu elementul latin. Mai mult încă, influența maghiară precum și influența ucraineană, sursele de împrumut cele mai caracteristice, sunt în regres, mai ales sub presiunea limbii literare"^[1] . Prin definiție, limba este într-o continuă schimbare și prefacere. De aceea, este dificil a realiza pertinente și obiective structuri etimologice la nivel de dialect sau subdialect. Un lexicon de regionalisme, precum cel de față, se impune a fi supus unei periodice cercetări de teren, pentru a se verifica în ce măsură cuvintele respective mai fac parte din fondul lexical activ.

Note

1. Gh. Radu, 1994: 32.