Din cartea Vilhelminei
Cum stau și mă uit în față-ți
Ca și-o umbră-mi vine un gând
Că iarna va veni iarăși,
Vilma în cerul meu blând.
Și cu vălul seu de ghiață
Va strica tot ce-a zidit
Primăvara cea frumoasă
Tot ce-i verde și-nflorit.
Cum gândind mă uit în față-ți
Îmi mai vine și alt gând,
Că ochii tăi mândri vineți
Ce privesc așa de blând,
Nu peste prea multă vreme
Vor privi la părul meu
Ce va fi alb cum să vede
Împreună cu al tău.
Atunci știi, voi zice iarăși:
„Vilma dragă, ca și acum
Mâna ta în a mea totuși
Va avea locul său bun.“
Și vorbind în fericire
Despre timpul ce-a trecut
Vom trăi tot în iubire
Cap cărunt cu cap cărunt.