Din depărtare (Bonifaciu Florescu)

 

Tu îmi dăduseși o sărutare,
Și în beția de înfocare
Ce trupu-ți, dragă, îl cuprindea,
Chiar îmi ziseși cu voce lină:
«Tu lași pe draga-ți ce tot suspină,
«Și pleci departe, uitând de ea!

«De vreme însă ce e nevoie
«D-a ta plecare, fie-ți pe voie!
«A ta iubită te așteptă!
«Dar vino iute: e doru-mi mare,
«Credința-ți fie în mine tare ;
«Vino mai iute la draga ta.»

Uitasem, Doamne! cea zicătoare:
Care ne spune: «Din depărtare
«Se spun doar multe, dar nu se fac.»
Și în credința-mi neșovăită,
Vedeam în visu-mi p-a mea iubită.
Pluteam cu dânsa p-al vieții lac!

Grăbii dar pasu-mi spre-a noastră țară,
Dar înainte d-a trece-o vară,
La altul, dragă, tu te gândeai!
Așa-i femeia, ca vânt ușoară,
La toți slujește, ca și o moară.
— Nu sosesc toate ce cugetai!

Vă este firea cam schimbăcioasă:
Nu-ți dau prilejul ca năzuroasă
Să râzi, cucoană, da mea iubire.
— Aștept dar iarăși vr-o preschimbare,
De te cuprinde vr-o înfocare
Iar pentru mine,— să-mi dai de știre.

1. Iar schema:
   OOO—O | OOO—O
   AL 3- ea și al 6-ea din fiecare strofă catalectice, Rimă bună: fac cu ar; defectuoasă: zicătoare cu depărtare, care n-are ca.