Din glumă

 

Bătrînul dascăl mă uimește
Cu multa lui învățătură,
Asară însă c-o-ntrebare
L-am pus la mare-ncurcătură.

Că toate sunt deșertăciune
Zic filosofii și poeții,
Dar totuși, pentru ca să placă,
Ce face farmecul vieții?

 Bătrînul dascăl încrețindu-și
Pleșuva frunte de-nvățat,
Cu ochii pironiți în carte
Răspuns nici unul nu mi-a dat.

 Eu am tăcut așa o vreme,
M-am ridicat apoi cu milă
Și am plecat. Pe scară, iată,
A dascălului meu copilă…

Și se uita așa șireată,
Cît am luat-o după gît
S-o-ntreb, din glumă, și pe dînsa,
Și ea mi-a spus numaidecît.