Din manuscrisul 2264

 

౾

^258r Se știe îndealtmintrelea că în politica esternă n-am făcut o opoziție sistematică guvernului. Astfel, înaintea deschiderii Congresului de la Berlin, puțin după încheiarea păcii de la San-Stefano, un¹ diplomat bătrân al unei țări depărtate, însă amice nouă, ne scria cam următoarele:

Încep a-mi pierde iluzia de dv. românii. Vă credeam fini și văd că sunteți copii. Vă spun verde că Basarabia este pierdută, trebuie s-o considerați ca și când n-ați mai fi având-o. Dar, când un lucru este fatalmente neînlăturabil, omul cuminte cată a-l și privi ca atare și cată să tragă² cel puțin toate foloasele posibile dintr-un rău care vine cu toată certitudinea. Dacă nu vă veți aranja de bunăvoie cu Rusia, or să vie alte chestiuni cu mult mai grele pentru d-voastră (cestiunea^259r izraelită) și aveți să pierdeți toate // foloasele unei amicale puneri la cale. Vi se oferă Dobrogea, oricât de mare o doriți, ținutul Vidinului și nu știu câte³ milioane de ruble în schimb. De nu voiți, Rusia tot va învinge, avându-și asigurată unanimitatea voturilor congresului⁴, iar d-voastră veți rămânea cu minimul posibil al compenzației datorite pentru o retrocesiune, o mărturisesc, nu tocmai corectă. Dar, corectă ori nu, trăim într-o lume în care dreptul e pururea în luptă cu puterea; iar aceasta din urmă creează drepturi⁶ nouă și reîmprospătează altele vechi. Știu foarte bine că acest sacrificiu e cel mai mare pe care un om de stat poate să-l aducă; dar de aceea și este om de stat și nu om de rând. Muciu Scaevola, arzându-și mâna, e un copil pe lângă martiriul unei asemenea sinucideri morale⁶!

1. după dep[utatul] șters 2. după să folos[ească] șters 3. inițial și un miliard de ruble în schimb 4. după congresul șters 5. după și reîmprospatează drepturi nouă șters 6. inițial pe lângă martiriul unei morți morale

౾

Pe malul nostru dunărean nu vi se poate da nimic, pentru că totul e al vostru.^309r Ori ați inventat poate cestiunea izraelită din nou, ca să puteți zice că, vi se fac concesii în privirea aceasta? Ori cestiunea averilor furate de greci, cari au zburat din țară de-o lovitură de picior a lui Cuza Vodă? Ori veți inventa alte istorii și mai subțiri în conivență cu pretinsul adversar, care pe sub mână vă e amic?

Noi am spus-o și o repetăm¹: pe cât timp consângenii² noștri nu se vor bucura peste hotară de drepturi egale cu celelalte naționalități mai mici la număr, pe³ atâta timp Austro-Ungaria e o putere străină, foarte străină pentru noi, egal de străină cu altele, vecine ori depărtate. Impopulară, imposibilă chiar va rămânea o învoială, oricât de strâmbă, pe câtă vreme suntem batjocoriți în sângele, în legea, în limba noastră.

^{310 r} Și în sângele nostru românesc, nu în de alde Pherekydis, Giani, Carada etc., în limba noastră românească, nu în păsăreasca voastră, în poporul nostru istoric așa cum l-a făcut Dumnezeu.

Atunci când naționalitatea română de dincolo va avea libertatea ei de dezvoltare intelectuală și materială nu va mai fi silită de-a vorbi tătarăște, ci-și va avea partea de soare și de lumină, atunci abia monarhia vecină încetează de-a fi străină pentru noi; atunci numai am⁵ cunoaște ca deviza viribus unitis⁶, plutitoare pe Dunăre, cuprinde în ea și puritatea rasei⁷ române, pusă⁸ cu dragă voie și cu demnitate⁹ omenească în serviciul monarhiei. Atunci poate că nu numai soarta noastră, dar a Orientului întreg ar fi pe¹⁰ de-a pururea hotărâtă.

Noi se 'nțelege că nu vorbim aci de împăratul. Împăratul dă zilnice dovezi că iubește^{311 r} în mod || egal toate popoarele sale. Dar elementele determinante nu sunt concentrate¹¹ toate în monarh. Gusturi de predominare, de deznaționalizare zădărnicesc ținta vieții sale de a-și vedea toate popoarele mulțumite. Acele elemente determinante cată să recunoască care e răul, un¹² rău ce nici se poate vindeca decât din inițiativa monarhiei, de vreme ce noi n-avem nici un¹³ drept de a ne amesteca în afacerile ei interioare¹⁴.

Dar tot astfel nu are nici Austro-Ungaria dreptul de-a se amesteca acolo unde începe teritoriul nostru și întrebuințarea Dunării, după cum e regulată prin tractate.

Lunecând¹⁵ pe calea „învoielii strâmbe“ în aceea a „judecății drepte“, nu facem decât să devenim obiectul unei vechi rivalități ce exista în Orient, fără meritul măcar de-a o fi provocat în interesul¹⁶ conservării noastre naționale.

1. după rep[etăm] șters 2. deasupra lui conaționalii șters 3. după decât șters 4. după lim[ba] șters 5. după putem apoi ne-ar fi indiferent șters 6. după uni[tis] șters 7. după po[porului] apoi r[asei] șters 8. după dată șters 9. Cu demnitate deasupra lui pe treapta șters 10. după pe șters 11. după con[centrate] șters 12. după ce se opune șters 13. deasupra lui un șters 14. urmează nici ea într-ale noastre șters 15. după pe calea concesiilor șters 16. după în propriul nostru [interes] șters

౾

Dezlegarea Cestiunei Orientului sau mai bine zis a¹ întrebării slavilor de sud se^{1 r} poate într-adevăr amâna, însă nu se va înlătura cu una cu două. Popoarele mor² cele mai multe ori³ prin stingere fizică, mai arareori prin desnaționalizare, iar acest din urmă caz e cu putință numai atunci când naționalitatea⁴ nu e conștie de sine, când desnaționalizarea e privită ca un fel de înaintare. Astăzi însă nu există aproape nici o limbă în Europa, fie cât de izolată, care, călcată pe urmele culturei antice, limpezită prin formele culturei clasice să nu fie în stare de-a cuprinde și reda întreaga cultură omenească, de la abstracțiunea cea mai naltă până la espresiile cele mai concrete. Dacă luăm Austria și Turcia, statele compuse din naționalități deosebite, vom găsi că nu există aproape nici un popor care să nu se fălească cu⁵ limba și naționalitatea, și aceasta cu drept cuvânt. Astfel cehii își asimilează prin mijlocul acestei limbi orice ramură de cultură omenească; ei au scriitori însemnați, școli bune, ba un istoric de valoare într-adevăr europeană. Polonii sunt cunoscuți asemenea că sunt francejii slavilor, cu o limbă dulce, flexibilă⁶ și bogată în forme și c-un simț național răzimat de-o istorie proprie de sute de ani. ||

^{2 r} Nu mai puțin croații, maghiarii⁷, românii au limbi deosebite, pe deplin capabile de-a reda orișicare formă a culturei europene. Trecând în Turcia găsim pe sârbi cu o literatură și o naționalitate definitive, grecii, cari în flexiune și compunerea cuvintelor calcă pe urmele elinilor, fără ce-i drept de-a fi de o origine cu ei, bulgarii mai apropiați de slavona veche, cu flecțiunea ei bogată, cu puterea de a compune cuvinte și cu o fonologie într-adevăr rară prin varietatea ei, armenii c-o limbă veche și bogată. C-un cuvânt nu găsim un singur popor în mijlocul și în sud-estul Europei care să n-aibă conștiința identității sale, să samene cu venzii sau finii germanizați din Prusia, Mecklenburg sau Saxonia, nu este nici un popor căruia i s-ar putea face plauzibil că e mai bine sau mai frumos să vorbească cutare limbă decât a sa proprie⁸ sau să se țină de cutare nație și nu de-a sa⁹.

De-aceea e ușor de priceput că toate stavilele artificiale câte se pun dezvoltării acestor popoare sunt până la un punct oarecare zădarnice, încât, pentru a le stinge, ele ar trebui esterminate. Sunt acum două feluri de esterminări — cea prin sabie, sigur cea mai puțin eficace, și cea prin sărăcire, care este cea adoptată de politica economică || ^3r a Occidentului și care este cu putință atuncea când un neam răsărit la soare fără civilizație economică imitează ca copiii formele intelectuale ale culturei străine, fără a crea alături corelatul acelei culturi, industria și meseriile.

Deodată cu reforma constituțională din Turcia se vor naște o mulțime de trebuințe între poporațiunile de preste Dunăre, căci egalitatea înaintea legii aduce egalitatea în aspirațiuni. Deodată însă cu introducerea nivelatorului costum european — o prezicem de pe-acuma — se¹⁰ vor stinge aproape toți breslașii, cari produceau pân-acuma obiectele¹¹ trebuitoare clasei de mijloc, și vor fi înlocuiți repede-repede prin emigranți europeni, cari vor pune mâna pe meserii acolo, ca și la noi. Poziția cu totul privilegiată a străinilor în Turcia îi va înalța în curând pe aceștia deasupra indigenilor și, pe când locuitorii țării își vor bate capul cu reforme politice, tot atuncea toată activitatea reală se va înstrăina, încât „otomanii“ constituției vor fi proletari ce se vor certa între sine pentru barba împăratului, stăpâniți în realitate de colonii austriecești.

Acesta-i înțelesul întregei constituții în afară, acelui¹² talmeș-balmeș care nu deosebește naționalitate de naționalitate, ci le condamnă pe toate ca, sub numirea de otomani, ^{4 r} să se || certe vecinic¹³ pentru limba și ¹⁴ ființa lor națională.

Dar, în vremea acestei împărecheri înlăuntru, Occidentul își va urma opera sa de esterminare mai cu samă față cu burghezimea¹⁵ slavă. Orașele vor geme, ca și ale noastre, de sudiți austriecești și de alte nații, cari toți vor trăi indirect din spinarea țăranului transd[an]ubian, dușmănindu-i cu toate acestea limba și ființa sa națională, bunurile imobile ale turcilor și creștinilor vor trece în curând în mâni europene, încât peste un secol esterminarea fizică a raselor¹⁶ slavone va fi mântuită, dacă împărăția ca totalitate nu-și va îndrepta privirea de pe acuma la raporturile sale economice, dacă nu va stabili o lege a incolatului, dacă va îngădui năpustirea hoardelor galițiene în orașele sale — precum am îngăduit-o noi.

Nu știm dacă vr-o foaie slavonă de preste Dunăre va înțelege¹⁷ de pe-acuma ceea ce voim să zicem; dar, lipsindu-i intuiția lucrului, va crede poate că noi scriem numai cuvinte; de-aceea vom trebui să dăm câteva regule concrete, cari vor face lucrul mai clar.

1. după a șters 2. după nu șters și urmat de decât șters: nu mor decât 3. cele mai multe ori supraintercalat 4. după conștii[nța] șters 5. după lim[ba] șters 6. după și șters 7. după mag[hiarii] șters pentru a rescrie Maghiarii 8. decât a sa proprie supraintercalat 9. și nu de-a sa supraintercalat 10. după vor pie[ri] șters 11. după treb[uitoare] șters 12. după senzul șters 13. după pent[ru] șters 14. după lor șters 15. după mica șters 16. după sla[vilor] șters 17. după p șters (putea?)

౾

Altfel, „N. fr. Presse“ ^381r se înșală când admite un antagonism real între slavii de sud și români. Avem¹ cu toții sânge tracic în vinele noastre.

T/ r români

T/ s bulgari, sârbi

T/ t albaneji

Un substrat comun etnic și linguistic. Un radical comun drept bază

1. după suntem șters

౾

^{238 r} Ca să rezulte ceva de-aci¹ puterea vecină va trebui să mănție miniștri și deputați în București pe lacheii pe cari i-a decorat și cărora le-a dat titluri. Voiți bună înțelegere, domnule conte? Bună înțelegere voim și noi. Dar nația românească are o singură șiră a spinării și un singur creier. Ceea ce se întâmplă dincolo ne doare pe noi; orice injurie făcută naționalității noastre dincolo e o injurie asupra ² sângelui și numelui nostru. Nu cuceriri urmărim sau am urmărit vrodată, căci nu suntem nebuni, ci oameni în toată firea și-n toată mintea. Dar voim respect pentru poporul românesc pretutindenea unde se află, și nu ne este amic acela care se preface a măguli susceptibilitatea locală a statului român, dar dincolo lovește în susceptibilitatea mare și energică a întregului popor romanic din Răsărit³.

1. ceva de-aci deasupra unui cuvânt indescifrabil șters 2. după pentru sângele și numele nostru șters 3. a întregului popor românesc deasupra lui a întregei latinități din Orient șters

౾

mai¹ sus^312r ar fi obligate a face mari concesii ideii monarhice arioeuropee, care nu e nici despotică, nici demagogică, ci o stare de drept, în care libertatea ² de conștiință a persoanei³ și a grupului etnic primează⁴ orice considerație de stat. Prea e turanic sistemul de guvern din Rusia, prea domnește cezaro-papismul d-lui Pobedonoszow, prea se conservă o idee de stat străină nobilei și personalei⁵ rase arioeuropee ⁶. Numai mongolii ascultă de un om mai mult decât de conștiința lor și fac din capul statului cap al bisericii, din stăpânul ordinei materiale a lucrurilor stăpânitor al ordinei morale.

Cât despre România, că e, cum⁷ o definește d. C.A. Rosetti, „O republică cu titlul de monarhie“. Nu moștenirea istorică a neamului românesc, cu tradițiile lui monarhice din suta a treisprezecea începând, ci un teren de esploatare, în care America superpusă, America greco-ovreiască stăpânește asupra poporului istoric, constituită în republică de gheșeftari și cavaleri de industrie. Și ea ⁸ ar trebui să facă concesii mari principiului monarhic și fiziocratic al predominării politice a rasei române, a rasei istorice din această țară, în fața amestecăturii cosmopolite a actualilor ei stăpânitori.

1. după România și Rusia mai* șters 2. după conștiinț[a] șters 3. deasupra omului șters 4. după e de-o valoare șters 5. deasupra lui individualistei șters 6. după arioeu[ropee] șters 7. după ceea ce șters 8. deasupra lui aceasta șters

౾

Cu un stat ^318r ca Austria, din cauza ungurilor, a¹ maloneștilor de unguri — e absurd, domnilor. Nu dați vina Casei de Austria pentru prostul tratament ce au a îl suferi românii din Ardeal. Știți prea bine că dualismul i-a fost imp[us] Austriei de dinafară; știți prea bine că Pacea de la Praga și d. de Bismark îndeosebi au castrat Austria prin dualism pentru a-i face acțiunea² impotentă în Confederațiunea germanică.

Îndealtmintrelea germanii din Austria au putut cere ce li se cuvine pentru că sunt liberali și demagogi. Dacă ungurii sunt politicește malonești, dacă calcă legea naționalității și articolul din Constituție, dacă supun împăratului spre iscălire decrete și³ legi cari sunt în flagrantă inconsecuență cu ceea ce împ[ăratul] i-a făgăduit lui Șaguna, cu ceea ce e înscris în legile fundamentale al Ung[ariei], cum împăratul este de vină? Pozi[ția]

1. după din Ungaria, șters 2. supraintercalat 3. după cari șters

౾

Românul din ^382r Austria¹ a ținut cuvântul ap[ostolului] Pavel: Oricine să 'ncerce a fi liber, dar dacă ești slugă, fii slugă cu credință. Dar stăpânul e stăpân pe mine fizic, pe puterea mea fizică, pe viața mea fizică cel mult²; nu e stăpân pe sufletul meu, care este a lui Dumnezeu, nu pe limba mea, care e limba în care grăiește sufletul meu.

Neplăcut că împ[ăratul] le-a pus vătaf pe ungur.

Rom[ânul] va zice: Frate, iartă, dar nu sunt stăpân pe puterea mea, ci numai pe sufletul meu. Te iubesc și totuși dau în tine.

Italiani, bosniaci.

1. din Austria supraintercalat 2. pe mine fizic, pe puterea mea fizică, pe viața mea fizică cel mult deasupra lui pe viața și pe avutul meu șters

౾

Mi-am adus ^217r apoi aminte de suplantarea romanilor în Bizanț de către greci și de mizeria¹ morală și intelectuală care s-a încuibat acolo timp de-o mie de ani. Peste el vin turcii cari se² contagiază de putrefacțiunea acestui imperiu și — cu toată zestrea lor umană de probitate³ și vitejie — putrezesc în⁴ câteva ^212v sute de ani ca de ciumă. Cum? Această mizerie seculară, această corupție seculară, această pungășie și acest spionaj secular să fi trecut fără a lăsa urme în organizația fizică și morală a unei ființi atât de impresionabile precum e omul? O mie cinci sute de ani de putrejune bizantină să nu fi trecut în sufletul, în creierul, în vertebrele fanarioților? Aceste stârpituri fizice, mioape, înclinate a avea o cocoașă, să nu fie și ca suflet miopi, să n-aibă cocoașa morală corespunzătoare? Căci ceea ce această canalie intelectuală nu poate pricepe niciodată este adevărul.

•

că un ^216r grec — în calitate de⁵ ambasador al Moldovei — au precupețit Bucovina, pe când Domnul albanez ș-au lăsat să-i taie capul pentru ea⁶. Că un grec au vândut jumătate⁷ țara Moldovei și ⁸ că iarăși greci au fost aciia cari au vândut din nou petecul ce nu se dăduse vândut. Încât m-am convins că tot răul, toată mizeria, toată infamia de care e pătată viața noastră publică grecilor se datorește. Dacă se va lua pe rând numele ofițerilor cari⁹ în noaptea de 11 fevruarie și-au călcat jurământul și onoarea militară se va afla că sunt greci de origine. Se va zice că mulți s-au asimilat cu românii, mulți sunt buni patrioți, bun români. Ei bine, așa fie. Însă aci, etnologic vorbind, am zice cu Sf. Augustin: pater semper incertus. Etnologic vorbind oamenii aciia nu sunt greci: sunt albanezi ori în genere ilirii și tracii cei peninsulari cari¹⁰ s-au grecit, au trecut drept greci, dar n-au fost greci. Am zice că grecul se ^214r distinge prin miopie fizică, abstracție făcând de daltonismul intelectual pentru tot ce e virtute, pentru tot ce e onestitate, pudoare. De ce grecii sunt miopi? Pentru că în anticitate ochiul lor nu putea pricepe nici toate culorile, chiar Homer nu le cunoaște pe toate, pentru că zestrea lor fiziologică e din altă epocă a pământului și ochii lor fizici au fost epuizați de civilizația bizantină și nu mai pot ține pas cu dezvoltarea înainte a altor ochi omenești. La toate rasele îmbătrânite și decrepite miopia se va găsi des.

Nu se pot altoi, pentru că uscătura nu se poate altoi. Sunt stârpituri morale, stârpituri fizice, stârpituri intelectuale, catâri etnici, fizic stârpituri, ^217r intelectual catâri¹¹, incapabili a pricepe ori a produce un adevăr, moralicește mlaștine infecte de nerușinare și de libertinaj. O! natura nu minte niciodată! Când pune-o viață *-n două picioare — miop, cu privirea ascuțită și vicleană, înclinat a avea o cocoașă fizică, i-a dat totodată și cocoașa morală în suflet, i-a [dat] suflet de grec mizerabil pentru vecii vecilor. Privirea popoarelor arice e sau clară și curajoasă sau adânc¹² tristă. Englezul are ochi sinceri*. Slavul ochi triști. Nici unul din popoare nu are ochi de pungași și de spioni cum le are un Roset[ti] ori un Pantazi Ghica.

1. după corupția șters 2. după putrezesc șters 3. inițial cu toate calitățile lor um[ane] apoi capitalul lor uman de onesti[tate] 4. după repede șters 5. în calitate de supraintercalat 6. de la pe când Domnul până aici supraintercalat 7. după B[asarabia] șters 8. după pe bani șters 9. urmează au luat puterea șters 10. urmează au trecut de greci dar n[-au fost greci] șters 11. inițial moralicește catâri apoi catâri moralicește 12. după melan[colică] șters

౾

Norocul nostru ^377r în epoca fanarioților a fost că nu toți pretinșii greci erau în¹ realitate greci. Cei mai mulți dintre ei aveau numai limba grecită, însă erau ori albaneji ori bulgari. Dar amândouă popoarele au sânge tracic în ele, sunt înrudite cu noi și s-au asimilat lesne. Grecul veritabil² nu se va asimila niciodată.

1. deasupra lui rel șters 2. după ad[evărat] șters

౾

Dacă maghiarii, ^385r atunci când erau mari și tari, n-au putut deznaționaliza pe nimenea, cu atât mai puțin vor putea-o astăzi, când sunt sub o dominațiune de nu străină, desigur însă grozav de neutrală, și care nu poate să-i încurajeze la persecuțiunea naționalităților decât în detrimentul lor. Căci¹ ori[ce] persecuțiune e o sumă ² [de] putere vie cheltuită în zădar care, întrebuințată în³ munca pentru ridicarea rasei⁴ maghiare, ar fi roditoare, pe când astfel e stearpă și n-are alt rezultat decât a împiedeca și pe ceilalți în dezvoltarea lor.

1. după ori șters 2. o sumă supraintercalat 3. după pentru șters 4. după poporului șters

౾

În² foile austriace ^209r e aproape un mot d'ordre de-a pretinde că Austria urmărește ordinea în Orient. Valetul Austriei din România, d. Vasile Boerescu, botezase chiar partidul conservator, fără să-l întrebe, cu numele specios de partid al ordinei. Nu trebuie să uităm că acest mare om de stat ne-a înzestrat cu Codul Napoleon, prin care s-au desființat toate îngrădirile datoriei codificate a pământului pentru păstrarea proprietății în mânile pământenilor. Iată ce zice d. ex. Codul Caragea, cap. III, §

Cei ce vând lucru nemișcător, atunci numai poate să-l vânză la alții, când mai nainte vor da de știre celora ce au cădere sau³ epitropilor lor.

Se protimisesc la cumpărătoarea celor nemișcătoare:

a) rudele de sus și de jos;

b) rudele de alăturea până la a patra spiță când sunt și părtași sau devălmași;

c) rudele de alăturea pân' la a patra spiță când sunt și vecini;

d) cei ce sunt numai rude de alăturea până la a patra spiță;

e) cei ce sunt numai părtași sau devălmași;

f) cei ce sunt numai vecini: (1) cei ce se vecinesc în lung; (2) cei ce se vecinesc în lat; (3) cei ce se vecinesc la un colț.

Am fi vrut să știm cum ar fi putut cumpăra străinii moșii și case sub asemenea legiuire.

1. acest text are semnele grafice ale unei note de subsol: linie orizontală scurtă și asterisc 2. după Atât șters 3. după sau protimisis șters

౾

^{1 263r} Organul hidoasei² pocituri și al ³ stârpiturilor Fanarului ajunge să implore guvernul rusesc prin următoarele cuvinte din n-rul său de marți 26 septemvrie:

Suntem încredințați — zice — că⁴ însuși guvernul rusesc, mișcat de un simțământ de delicateță, va fi fericit a cruța României, Domnului și guvernului său o formalitate pe atât de penibilă, pe cât și de cu totul de prisos pentru un imperiu așa de puternic față cu un mic stat care nu poate decât să se supuie deciziunilor colective ale Europei. Acest simțământ // de delicateță îndeamnă negreșit pe guvernul rusesc să dorească a face României cât se poate mai puțin amară ^264r despărțirea ei de frații de peste Prut. Această procedere n-ar contribui puțin a alina durerile și a face ca cele mai bune raporturi să se restabilească între România și puternica ei vecină, căci marile interese ale României reclamă să stea în cele mai amicale relațiuni cu toți vecinii ei.

Într-adevăr, principe ⁵ Gorciacof, îndură-te de acele nenorocite instrumente⁶ ale Altesei^{7 265r} tale, nu-i⁸ face cu totul imposibili în această țară. Nu vezi că⁹ ei bucuros cedează în toate celea, ei ușor își alină durerile și vor să restabilească cele mai bune raporturi, numai milostivește-te¹⁰ de-i cruță.

Adu-ți¹¹ aminte că așa îmblau bizantinii cu turcii, // adu-ți aminte că așa îmblă popoarele ^266r în decadență și dezbărbătate de corupțiune și că insulta azi¹², lingușirea mâni, lingușirea până la pământ cu restabilirea celor mai bune raporturi sunt semnele de putrejune internă, semne că mărul e copt, putred de copt pentru a vă cădea în poale, puternici vecini!

De aceea, aveți îndurare de spuma Fanarului¹³, de cucuvaia pripășit[ă]¹⁴ de ieri alaltăieri în această țară, și ce deriziune!! șef al partidului zis național¹⁶, care v-a făcut // atât ^267r de bine trebile și nu-l siliți să se¹⁶ sinuciză. Ușurați-i slujba¹⁷ ca să mai poată trăi și mâni, căci și mâni o s-aveți trebuință de el, poate mai multă decât azi; și mâni o s-aveți trebuință de acest fanariot¹⁸ care să amăgească poporul românesc ca să vă primească cu pâne și cu sare, cu buchete de flori pentru vestita voastră sfințenie întru ținerea tratatelor¹⁹.

Și oare de ce România să beie acest păhar? De ce ea, biruitoare ²⁰, ea să fie umilită ^268r de²¹ moarte, când cel umilit trebuie să fie cel care și-a călcat cuvântul, juruit²² prin tratat în formă, cu iscăliturile încă umede? Cine-a dat dreptul acestui guvern de-a ceda părți din țară, acestei Camere de-a încuviința // prin încheieri asemeni²³ cesiuni? De ce nu lasă domnii din ^269r Dealul Mitropoliei ca Rusia să bea până la drojdie păharul călcării sale de tratat, să ia un ²⁴ pământ pe care-a pretextat că voiește să-l mântuie de sub așa-numitul jug turcesc? De ce nu se lasă a se dezvăli pân-la ultima consecuență neadevărul acelor umanitare și creștinești protestațiuni cu cari s-a-nceput războiul contra turcilor?

Noi cei insultați în sentimentele noastre cele mai sfinte, noi cei prădați de averea ^270r noastră străveche, noi să fim aciia cari să primim și umilirea de-a încuviința răpirea ²⁶ teritoriului nostru. Căci este o răpire strigătoare la cer, pe față, nemaiauzită, care nu se poate consuma decât călcând un tratat pozitiv și astăzi încă în vigoare.

De ce? Pentru că există în țară noastră oameni ca d. C.A. Rosetti²⁶, // pentru că ^271r legiuitorii noștri se recrutează din ²⁷ oameni²⁸ fără de nici o meserie, pentru cari statul și resursele sale sunt singurele mijloace de trai și cari, pentru a se mănține, își alină lesne durerile și vor să restabilească cu orice preț cele mai bune raporturi.

Și cine oare se găsește ca să susție chiar cu declamări dreptul²⁹ actualelor Camere de-a primi sau de-a respinge dispozițiunile Tratatului³⁰ de la // ^272rBerlin?

Dar cine oare decât chiar deputatul colegiului al III-lea de Ismail? Cine altul decât Pseudo-Ureche ³¹?

El se-nchină necesității celor mai bune raporturi, având încă cinismul³² de-a zice că n-o face ca alții, o face protestând. Ba încă voiește a dovedi din vorbirile d-lor Lateș și Pascal³³, cu ocazia votării Constituției, // cumcă ³⁴ într-adevăr Camerele au dreptul de-a ^273r rectifica granițele cu trei ținuturi în minus.

Se-nțelege. D-sa a rectificat numele vornicului Ureche, ca și C.A. Rosetti ³⁵ Basarabia, a rectificat scrierile lui Lope de Vega ³⁶ ș-ale lui Ascoli în partea sa, ce minune dacă se-nvoiește a rectifica acum granița României, recunoscând necesitatea ⁸⁷ de-a ceda rușilor un ³⁸ ținut care // l-au ales. Similis simili gaudet. De ce Pseudo-Ureche ³⁹ s-ar înfricoșa de-o ^274r procedură din partea rușilor pe care d-sa a practicat-o toată viața cu mult succes, plagiindu-și numele, plagiindu-și ⁴⁰ scrierile și fiind însuși — după mutră — vrun plagiat din ⁴¹ țara—căzăcească ^{42, 43}.

Iată dar, popor românesc, răsplata grozavă pentru că au permis să se calce legea ^275r ta fundamentală, ai permis ca prin alegeri făcute de comitete de salut public să ți se falsifice voința ta⁴⁴. Iată pedeapsa că nu te-ai pus din răsputeri a mănținea tocmai elementele acelea⁴⁵ cari n-au nevoie de resursele statului pentru a trăi și cari sunt în stare a rezista și la ploaia de decorații rusești⁴⁶ și la alte⁴⁷ ademeniri.

Apelăm la voi, români⁴⁸, fie în⁴⁹ Senat fie în⁶⁰ Cameră, ca să nu⁶¹ // consfințiți nici ^276r prin vorbă, nici prin scris atacul ce se face drepturilor noastre.

Apelăm — nu⁵² la diurnașii și tremurătorii după arenzi fără bani⁵³ (ca d. Fleva cu moșia Văcărești ș.a.)⁵⁴ — ci la toate elementele acelea din Cameră cari, contrare nouă în politică⁵⁵ internă, au cu toate acestea vederi identice cu noi când e vorba de atitudinea⁵⁸ noastră în afară. D. Vernescu își oferea odinioară toată starea pentru a mântui Basarabia. Nu e nevoie de aceasta. // Să mântuie cu glasul său cel puțin onoarea nației ^277r românești. Să nu lase ca să fim umiliți, ca pentru restabilirea celor mai bune raporturi noi înșine să consfințim rușinea și umilirea noastră.

Apelăm⁶⁷ în fine chiar la persoana Măriei Sale Domnul, pe care cu tot respectul am ^278r privit-o precum ni se prescrie de Constituțiune, și-i aducem art. 96 din acea Constituție, conform căruia nu are alte puteri decât cele ce se dau prin ea, precum și art. 87 conform căruia la urcarea sa pe tron, pe care cu mâna sa pe sfânta cruce au jurat a păzi Constituțiunea și legile poporului, de-a mănține drepturile lui naționale și integritatea teritoriului nostru⁵⁸. Și de acest jurământ nu-l poate dezlega decât numai nația, de va voi; și nu va voi poate⁵⁹.

Retragă-se toate elementele curate și neatârnate dimprejurul bufniței⁶⁰, ca să rămâie singur⁶¹ între creaturile sale, să rămâie între Flevi, Fundești, Pătărlăgeni⁶², Serurie, Pseudo-Ureche⁶³ și⁶⁴ // între toți ⁶⁵ cei afurisiți de-a nu avea odihnă nici în mormânt ca să ^279r îndeplinească slujba sacrilegiului.

Nu răsturnarea lor de la guvern voim.

Din contra. În fața lui Dumnezeu, a țării, a Domnitorului declarăm solemn⁶⁶ că nu se va găsi un singur membru al partidului conservator, unul singur, care să-și deie mâna de ajutor pentru a consfinți silnicia Tratatului de la Berlin, nici unul care ar primi a-l reprezenta, nici // care și-ar mânji viața și sufletul, vârându-se între acești oameni și primind o parte cât de mică ^280r din neagra lor răspundere. Când s-a luat Bucovina, Domnul a protestat și și-a pierdut capul; când la 1812 s-a luat Basarabia, un fanariot a vândut-o; dar nici în cazul întâi, nici într-al doilea nu s-a găsit un singur român care să fie trădător, care să nu proteste contra acelei nedreptăți⁶⁷.

Dați-vă dar înlături dimprejurul jucătorilor vechi și deprinși în viața lor a juca de ^281r multe ori va banque până la inelul de căsătorie de pe deget.

Dați-vă dar înlături dimprejurul ciumaților, ca⁶⁸ să-i vază lumea și să cunoască pe cei cari prin uneltiri criminale contra interesel[or] naționale ale acestei țări⁶⁹ care-i hrănește, contra tratatelor ce ne asigurau existența, au trimis brava noastră armată în foc ⁷⁰, în frig și în foamete, ca să se lupte pentru interese străine, și cari acum ⁷¹ vor pecetlui uneltirile ⁷² lor cu pierderea iubitei ⁷³ Basarabia.

Dați-vă-n laturi, pentru ca, prin golul cumplit dimprejurul lor, să se vază bine ce negri ^282r sunt, ce străini sunt, ce fără de lege sunt.

1. filele pe care este scris articolul poartă numerotarea autografă a lui Eminescu, de la 2 la 21 2. după fanarioților șters 3. și al deasupra lui organul șters 4. după fanariotul apoi fanarioții suprapuse și succesiv șterse 5. deasupra lui sfinte șters 6. nenorocite instrumente deasupra lui nevrednice slugi șters 7. deasupra lui tale șters apoi restituit cu linie întreruptă 8. după îndură-te de ctitorii cafenelelor chantantes la cari te-au purtat și pe tine, șters 9. după tu șters 10. după cruță-i mi[lostivindu-te]. șters 11. deasupra Astfel îmbl[au] șters 12. insulta azi deasupra lui obrăznicia grosolană azi șters 13. deasupra lui spuma Fanarului șters 14. inițial grecoteiul pripășit 15. și ce deriziune!! șef al partidului zis național supraintercalat 16. modificat din ne 17. după calea șters 18. inițial de acest fanariot, dânsul de-o făptură a iadului 19. pentru vestita noastră sfințenie întru ținerea tratatelor deasupra lui în loc de glonți și șrapneluri // precum ați fi meritat-o de la Ungheni începând, pentru vestita voastră sfințenie întru ținerea tratatelor șters 20. deasupra lui să-și recunoască rușinea șters 21. după adânc șters 22. deasupra lui juruit șters 23. după aces[te] șters 24. după cu sila șters 25. după în mod form[al] șters 26. urmează cu alți fanarioți șters 27. după dintre emancipați ca d-nii Fundescu, Ștefan Bellu, Fulger sau/și Fleva, Pătărlăgeanu; apoi d-ni ca d-ni ca Fundescu, Fleva, Ștefan Bellu, Pătărlăgeanu șters 28. dedesubtul și repetat deasupra lui grecotei șters 29. după bombastice șters 30. după act[ului] șters și cu silaba — ta — dublă ștearsă 31. după Popovici care s-a poreclit șters 32. deasupra lui cinismul apoi neobrăzarea succesiv șterse 33. deasupra lui Pascal șters 34. după vorbiri cari dovedesc cel mult că//nici unul nici altul nu știa de ce e vorba, voiește să dovedească șters 35. după rușii șters 36. deasupra lui Calderon șters 37. după cedarea cătră șters 38. deasupra lui un șters 39. după d. Ureche V. Alexandrescu șters 40. după plagiindu[-și] șters 41. după bulgăresc împământenit șters 42. după pe șters 43. deasupra lui bulgărească șters 44. întreaga frază inițial era Iată dar, popor românesc, plata grozavă pentru că prin legea ta fundamentală ai permis ca ulița și stâlpii de cafenele să-ți facă legi 45. elementele acelea deasupra lui pe aciia șters 46. după străine șters 47. după ploaia de ruble șters 48. deasupra lui oameni neatârnați de nici o decorație rusească șters 49. fie în deasupra lui din șters 50. fie în deasupra lui și din șters 51. urmează vă supu[neți] șters 52. după la șters 53. deasupra lui parale șters 54. paranteză supraintercalată 55. după afa[cerile] șters 56. după atitudin[ea] șters 57. după Apelăm la senatori să nu se lase înduplecați în de senatori colegi asemenea aleși în Basarabia, ca d. Ștefan Belu, carele, după cât auzim, uneltește pentru a convinge pe unii despre necesitatea în calitate de samsar rusesc în favorul necesit[ății] celor mai bune raporturi șters, cu intenția nerealizată de a fi reluat pe verso, conform trimiterii v. 16a (de fapt, în numerotarea autografă a lui Eminescu, 17) 58. prin adăugiri, supraintercalări, ștersături din Apelăm în fine la chiar M. Sa Domnul care cu mâna sa pe cruce au jurat a apăra integritatea teritoriului nostru. 59. și nu va voi poate deasupra lui dar ea trebuie consultată șters 60. deasupra lui bidoasei negrei pocituri șters 61. după pur și simplu șters 62. Flevi, Fundești, Pătărlăgeni supraintercalat 63. după Fundescu șters 64. urmează a[lții] șters 65. supraintercalat 66. deasupra lui sus și tare șters 67. urmează trimiterea v. 20 a fără corespondent 68. după fanarioți șters 69. inițial contra păcii Europei, contra păcii țării 70. inițial au condus armata în foc 71. cari acum supraintercalat 72. după uneltele șters 73. după unei provinții șters

౾

[TRANSCRIERE din „Românul“, 6 iunie 1881]

Putem recapitula ^394r precum urmează concesiunile făcute condițional de guvernul românesc, după cererile stăruitoare ale mai tuturor cabinetelor:

I. Înființarea unei Comisiuni Mixte pentru supraveghearea navigațiunii și regulamentelor de poliție fluvială între Galați și Porțile de Fier;

II. Admiterea Austriei în Comisiunea Mixtă.

III. Prezidenția Comisiunii Mixte să aparțină delegatului Austro-Ungariei.

Cine știe să facă concesiuni nimerite și la timp merge foarte ades cu pași mai siguri spre împlinirea scopului său decât aceia cărora le place a se făli c-o împrotivire îndârjită și zgomotoasă.

౾

Poate da, dar poate nu. ^{283 r}

Poate că s-ar putea zice ceea ce scria Radu Leon ¹ Vodă la 1669 că miluind Dominia mea pe oameni străini, pe greci, începură a face și a adaoga lucruri și obiceiuri rele în țara Domniei mele, cari lucruri toată țara nu le-au putut obicinui, văzând că sunt de mare pagubă². Aflat-am Domnia mea și am adevărat³ dimpreună⁴ cu toată țara cum toate nevoile și sărăcia țării este de la străini, cari amestecă Domniie și vând țara fără de milă și o precupesc⁶. Călcat-am Domnia mea acele obiceiuri rele și le-am pus Domnia mea toate jos și am scos pre acei străini din țară afară ca pre niște oameni răi și neprieteni ai țării și am tocmit Domnia mea aste lucruri bune, ca să fie de folos țării și Domniei mele, ca și cum cele legi și obiceiuri bune le-au fost tocmit cei Domni bătrâni dinainte ce li se fericește azi ⁶ viața lor și ⁷ li se cunosc tocmelele lor că au fost de folos țarii. Pentru ca acești oameni străini greci n-au fost niciodată țării și Domniei de folos, ci tot de pagubă și stricăciune ca niște oameni răi și fără frica lui Dumnezeu.

1. supraintercalat 2. inițial pagubă țării 3. inițial adevărat-am 4. supraintercalat 5. după precupețesc șters 6. supraintercalat 7. după astăzi șters

౾

De acolo ^379r au ieșit trei dinastii române: Basarabii, Mușații și Corvinii. De acolo cel mai mare erou cu care se leagă ungurii, Ion Corvin, și cel mai mare rege al lor, Matei cel Mare, care-a luat Viena. Vor să strice *** degeaba li-i

Soc. istorico-arheologică. Școala preparandală.

౾

Uniad Ioan, ^389r vestit om despre care legenda spune multe. Născut la Uniad la 1387¹.

Tatăl său un om însemnat.

Ioan s-a distins deja sub Sigismund (de Luxemburg).

Împăratul Albrecht l-a numit la 1438 ban de Severin, unde are ocazie a-și câștiga glorie împotriva turcilor.

După moartea lui Albrecht, Uniad se declară pentru Vladislav I în contra văduvei regale Elisabeta.

1442 împreună cu Nicolae Uilac (Nicolaus Olacus) deveni voievod al Ardealului și câștigă o biruință strălucită asupra turcilor.

1. după 138[7] șters

౾

Ștefan V Mușat ^387r

ca culminațiune a trei dinastii române

౾

și după căderea d-lui Gladstone va fi evident iarăși esențial ¹ alta. Ținta oricării ^256r politici esterioare e se 'nțelege conservarea țării ² și a naționalității; a găsi un sistem de purtare adaptabil tuturor împrejurărilor ³ ce se opun acestei ținte este un problem care face din politică mai mult o artă decât o știință, mai ales în timpi în care echilibrul ⁴ european nu e stabilit în mod definitiv.

Fiindcă după stil se recunoaște că bucățelele de articol din numărul de vineri al „Românului“ sunt scrise de d. C.A. Rosetti, am fi dorit ca să le și iscălească, precum articolul din ⁵ „Deutsche Revue“ e iscălit. Deja iscălitura unui articol e o rezervă ce individualizează oarecum părerile unui scriitor. Neiscălit, articolul din „Românul“ e adresat de partidul liberal întreg partidului conservator întreg; iscălit, e adresat de d. ⁶ C.A. Rosetti ca om politic d-lui Maiorescu asemenea ca om politic. Cu anonimul cu care vorbește „Românul“ s-ar fi cuvenit să ție

1. după alta șters 2. după neamului șters 3. repetat din inadvertență dar șters; intenția inițială era de a scrie împrejurărilor con[trarie] 4. după echilibrarea șters 5, urmează „Timpul“ e iscălit cu un [pseudonim] 6. după ziaristul șters

౾

D. M. Kogălniceanu^345r dând publicității și a doua parte a scrierii sale asupra Cestiunii dunărene, în care reprezintă cu multă viociune și cu admirabilă claritate conflictul dintre vederile sale pozitive și atitudinea îndoielnică și echivocă¹ a fostului ministru de esterne Boerescu, va fi bine să ne reamintim amănuntele cestiunii ².

Pretențiunile actuale ale guvernului austro-ungar sunt cunoscute. Pentru aplicarea³ regimentelor de navigațiune, poliție fluvială și supraveghere de la Porțile de Fier până la Galați ea cere instituirea unei Comisii Mixte compuse din riverani, între cari se numără fără cuvânt și ea, sub⁴ prezidiul permanent al Austriei și … cu vot preponderant, la care în urmă pare a fi renunțat.

Nimic din toate acestea în Tractatul de la Berlin.

Art. 55 al acelui instrument zice:

Regulamentele de navigațiune, de poliție fluvială și de supravegheare de la Porțile de Fier până la Galați vor fi elaborate de Comisiunea Europeană asistată de delegații statelor riverane și se vor pune în armonie cu acelea ce au fost sau vor fi edictate pentru parcursul în jos de Galați.

În adevăr la 2 iulie 1878 baronul de Haymerle a făcut propunerea în Congresul de pace (Protocol nr. 11) ca

un⁵ comisar delegat de Comisiunea Europeană să privegheze executarea acestor regulamente,

sperând poate^344r că acel comitet delegat va fi pururea cel austriac (cu⁷ calitatea de inspector general), dar această propunere a fost respinsă de Congres.

După propunerea baronului de Haymerle, regulamentele aveau să se elaboreze de Comisia Europeană; executarea lor⁸ se cuvine statelor țărmurene; supraveghearea executării se cuvine unui delegat al Comisiei Europene.

Congresul⁹ respingând supraveghearea din partea unui singur delegat, o păstrează așadar¹⁰ întregei Comisii Europene.

Însă deja la 1879, pe când d. Kogălniceanu era ministru de interne, află că cabinetul din Viena corespunde¹¹ cu cel din Pesta asupra unor avantaje ce ar avea să le ceară de la Europa¹² pe Dunărea de Jos. Avantajul de căpetenie¹³ era dreptul de supravegheare, inspectoratul general, respins de Congres. O depeșă vagă și întunecoasă a d-lui Bălăceanu din Viena reproduce o conversație cu baronul de Haymerle în decursul căreia răposatul cancelar zicea că

dacă guvernul român nu ar consimți a se uni cu vederile guvernului imperial (fără a spune ce vederi) acesta se va adresa aiurea.

Acest aiurea era Sofia. I se promitea guvernului bulgar că reședința inspectoratului general va fi la Rusciuc, care va deveni un centru de activitate în detrimentul Giurgiului.

În aprilie^343r 1880 d. Kogălniceanu e numit ministru plenipotențiar la Paris. Mai nainte de plecarea sa Comisia Europeană intrase în dezbaterea reglementelor de navigațiune pentru partea dintre Porțile de Fier și Galați (conform art. 55).

În adevăr, încă în decemvrie 1879, Comisiunea Europeană, stabilind¹⁴ că are dreptul și datoria de-a elabora reglementele în cestiune, decisese cu unanimitate ca un comitet ales din sânul său să elaboreze un anteproiect de regulament; ca acest anteproiect să se facă în conformitate cu Tractatul de la Paris; ca comitetul¹⁵, însărcinat cu elaborarea anteproiectului, să fie compus numai din delegați ai statelor neriverane a acestei părți a râului.

D. baron de Haan, delegatul¹⁶ austro-ungar, votează propunerea ca numai neriverani să elaboreze anteproiectul, intră în calitate de neriveran¹⁷ în comitetul însărcinat cu elaborarea și…? Și prezintă un anteproiect prin care Austria se botează riverană, ba încă arhiriverană, cerând prezidenția permanentă și vot preponderant.

Acest anteproiect de arhiriveranitate ¹⁸ fiind supus Comisiunii Europene¹⁹ în ședința de la 4 iunie 1880, ea-l respinge pe motivul foarte bătător la ochi și învederat că, Austria nefăcând parte din statele riverane, nu poate face parte din Comisia²⁰ de supravegheare împreună cu riveranii, ba încă cu prezidenția perpetuă și cu vot preponderant — colac peste pupăză, cum s-ar zice.^342r La 7 iunie²¹ se primește în unanimitate propunerea delegatului rus: ca să se invite delegații statelor riverane a veni în sesiunea viitoare a Comisiunii Europene, spre a lucra împreună la regulamentele la²² facerea cărora o 'ndreptățește și o îndatorează art. 55 al Tractatului de la Berlin.

În 23 iunie, prețiosul d. Boerescu, alăturând două memorii ale colonelului Pencovici, delegat român în Comisia Europeană, trimite o circulară ²³.

Ideile colonelului^341r Pencovici, pe care a fost însărcinat însă din partea guvernului central de a le susține ca pe niște idei ale sale personale, nu ale guvernului, sunt: 1) libertatea completă a navigațiunii, 2) Comisia de supravegheare să fie compusă numai din riverani (România, Serbia, Bulgaria).

•

[Pentru că — afirmă categoric d. Kogălniceanu — ministerul din Viena păstrează scrisori autografe ale d-lui Boerescu prin care acesta acceptă Comisiunea Mixtă, scrisori pe cari nu le publică pentru că^346r nepublicarea [î]i rapoartă] mai mult decât publicarea.

După toate cele de mai sus, d. Kogălniceanu conclude că Dunărea-i pierdută. D-sa își încheie scrierea în modul următor ²⁴:

1. inițial atitudinea dub[itativă] apoi nesigură și chiorâșă 2. inițial să ne amintim cum stă cestiunea detali[at] 3. inițial Pentru aplicarea și supraveghearea 4. după cu șters 5. după un comis[ar] șters 6. textele culese aici apar în ms. barate cu creionul 7. după sub titlul de șters 8. inițial aplicarea lor 9. după L[a] șters 10. supraintercalat 11. după cores[punde] șters 12. după Euro[pa] șters 13. inițial Acest avantaj 14. după decisese cu unanim[itate] șters 15. după în[sărcinat] șters 16. după vo[tează] șters 17. inițial intră ca neriv[eran] 18. deasupra lui arhiriveranitate șters 19. după Euro[pene] șters 20. după comisia șters 21. urmează se respinge anteproiectul și [se primește …] șters 22. după la care-o îndreptățește șters 23. urmează „Vă trimit două memorii … pentru uzul personal al d-voastre șters, ca fiind un citat (probabil poetul le dădea la tipar direct după volum) 24. prin raport la textul publicat în „Timpul“ urmează în ms. o lungă lacună, malefială desigur, căci textul a fost redactat, cum stau mărturie, până în detalii, ultimele, cuvinte păstrate pe 346r, pe care, pentru a le da un sens, le-am complinit cu paragraful respectiv din articolul tipărit; suita fragmentelor din manuscris a fost restabilită cu ajutorul textului din ziar; ca și alteori, ea vădește o greșită legare a paginilor: 345, 344, 343, 342, 341, 346; ca aproape peste tot în ms., urmând un citat din cartea lui Kogălniceanu, Eminescu nu-l mai reproduce

౾

^299r voinței¹ pozitive quot capita, tot sensus. Germanii² n-au voit amestecul Franței în politica lor internă, știu ei însă ce vor? Nici un parlament nu-i atât de împărțit în partide și nuanțe de partide ca cel german. Exemplele le-am putea continua in infinitum, pentru a dovedi că omul și poporul știe totdeuna ceea ce nu vrea; pe când formularea voinței pozitive e cu mult mai grea, încât³ trebuie o organizație, care s-o păzească de influințarea prin iluzii și neadevăruri.

Tot⁴ asfel e și cu cestiunea ce-am propus a se pune dobrogenilor. Vor sau nu vor unirea cu România? Dacă nu vor, ce ne pasă nouă de diferitele forme ale voinței lor pozitive; aceasta din urmă va atârna de la gradul lor de cultură, de la cunoașterea intereselor lor, de la împrejurări.

^300r Răspunsul negativ ar fi însă o deplină espresie a Suveranității lor⁵.

De aceea dar repetăm⁶ că voința dobrogenilor⁷ este consultabilă, oricare ar fi gradul lor de cultură, oricare tendențele. Aceasta ⁸ este atât de adevărat încât exemplele voinței negative ale popoarelor împlu și astăzi istoria contimporană cu pagine⁹ sângeroase. Mohametanii din Bosnia nu vor unirea cu Austria și o dovedesc aceasta, cei din munții Rodop n-o voiesc cu Bulgaria și o dovedesc asemenea, deși nici bosniacii, nici pomacii nu pot fi citați ca modele de cultură.

1. după pe terenul șters 2. după Ex. șters 3. deasupra lui și șters 4. după Când cest cestiunea pusă unui popor e astfel consistă din două lucruri contradictorii atunci voința lui se poate esprima cu siguranță șters 5. urmează ca și cel mai^* simplu afirmativ care nu-i decât contradictoriul celui dentâi și se știe că între contradictorii tertium non datur. În acest înțeles zicem șters 6. după repetăm dar șters 7. după dob[rogenilor] șters 8. după Cumcă aceasta e adevărat șters 9. după pagine șters

౾

Cu Rusia^393r autocrată și cezaro-papistă a d-lui Pobedonoszow nu ne putem înțelege. Numai c-o Rusie

Pierind cnu[t]ul ^* în Sofia,

Da, e firesc. Emancipați-vă de ruși și atunci vom sta de vorbă. Bulgarii mulțumiți cu starea de vasalitate și ** chiar vasalitatea

Trebuie să cază în mânile noastre.

౾

În discursul ^292r ținut la 1 mai în Adunarea deputaților d. Kogălniceanu a constatat din nou că, încă de la 26 fevruarie (10 martie) 1881¹, d. V. Boerescu adresase reprezentanților României din străinătate o circulară prin care le zicea „că toate puterile au primit Comisiunea Mixtă²“.

Ei bine, nu era exact³.

S-a văzut în urmă că nu numai puterile nu primiseră Comisiunea⁴ Mixtă, dar o respinseseră. D. V. Boerescu afirmase⁵ ceva inexact, dăduse o informație lunecoasă⁶ reprezentanților României, pentru a-i face să lunece ei înșii pe terenul anteproiectului⁷.

Toate puterile s-au și rostit în favoarea Comisiunii Mixte și a intrării Austriei în această Comisiune, zicea d. Boerescu. Astfel fiind, noi am rămânea izolați dacă am stărui în opiniunea emisă în sânul Comisiunii Europene de cătră delegatul nostru. Suntem dar în plecare a adera la rândul nostru la formarea Comisiunii Mixte și a reintra⁸ așa în acord cu celelalte state.

Toate acestea ^293r erau din cuvânt în cuvânt inexacte.

Fără de-a respinge pe față cererile Austriei, unele din puteri⁹ erau adânc nemulțumite de atitudinea șovăitoare a guvernului român și-l suspectau a fi, pe sub mână, în înțelegere cu Viena. Pe când reprezentanții noștri din străinătate încercau ca bună credință ¹⁰ să pledeze în favorul drepturilor țării, miniștrii străini le râdeau în față¹¹, presupuind că aceste vulpi orientale, după ce știau¹² de înțelegerea cu Viena, voiau să-și dea aerul de-a protesta în contra pretențiilor austriace spre a amăgi¹³ c-un cusur subțire puterile¹⁴ apusene și pe Rusia mai cu seamă. De esces de sinceritate Europa ș-așa nu ne-a crezut nicicând capabili; secta¹⁵ etnică ce ne guvernează au îngrijit, de patruzeci de ani încoace, ca și românilor să le iasă în străinătate reputația de care 'nainte aveau a se bucura numai consângenii d-lui C.A. Rosetti¹⁶.

Astăzi d. Stătescu ^294r afirmă cu aceeași gravitate pe care și-o dădea d. Boerescu¹⁷ „că toate puterile au aderat la propunerea Barrère¹⁸“. Oare după ce afirmarea celui întâi ministru al cabinetului Brătianu s-au dovedit a fi nu numai inexactă, dar poate¹⁹ cu intenție inexactă²⁰, afirmarea²¹ celui de-al doilea să²² fi meritând mai multă crezare?

D. Stătescu ne zice în adevăr²³:

Nu țin la eticheta lucrului, cât la lucru chiar. Dacă eticheta a devenit odioasă și este o sperietoare atât de mare încât ar fi destul s-o aplice cineva unui lucru bun²⁴, pentru ca el să devie neacceptabil; ei bine, putem să modificăm eticheta. În loc de Comisie Mixtă s-o numim Comisie de supravegheare.

Când prin²⁵ urmare d. Stătescu declară a ținea atât de mult la Comisiunea Mixtă a propunerii Barrère încât ^295r puțin [î]i pasă cum ar chema-o, numai²⁶ Comisiune Mixtă să fie, oare să nu fim în drept a repeta acuzarea ce-o face d. Kogălniceanu²⁷, ca d. ministru de esterne „nu se poate degaja²⁸ de actele predecesorului său²⁹“?

Față însă c-o asemenea împrejurare și cu faptul³⁰ că guvernul actual, departe de-a voi să apere Dunărea, a spus chiar inexactități³¹ reprezentanților din străinătate, ce³² sfat³³ mai poate da țara, care³⁴ să nu fie în pericolul de-a încăpea pe mâna relei -credințe? Dar o notă analogă cu cea de la 26 fevruarie 1881 e în stare a răstălmăci și a falsifica votul cel mai clar și mai hotărit³⁵, în stare a obliga țara la lucruri pe care ea nici de gând n-a avut să le conceadă; în stare, c-un cuvânt, să substituie o politică străină și³⁶ interese străine vederilor țării și intereselor noastre³⁷.

Trăim în epoca suplantării³⁸ generale.

Precum poporului ^296r românesc i se substituie pe aceeași espresie geografică Caradalele și străinii în genere, tot astfel³⁹ interesului nostru național i se substituie propunerea Barrère și vederile⁴⁰ Austriei. Lucrul nu e decât firesc și în ordinea decadenței noastre naționale⁴¹. Această substituire⁴², acest qui pro quo formează chiar obiectul zilnicei bucurii a „Pseudo Românului“ ⁴³.

Ce rămâne însă de făcut decât⁴⁴ de-a esprima pur și simplu absoluta neîncredere într-un guvern care, prin neadevăruri spuse în favorul unei politici⁴⁵ străine, a încercat să compromită cu intenție, dacă n-au și izbutit a compromite, cestiunea Dunării? Ce rămâne de⁴⁶ făcut față d-un⁴⁷ guvern care înainte de toate e de rea credință?

El vine și strigă: „Arde casa! Ce sfat îmi dați“? Sfatul ar fi să ia apă s-o stingă, dar acesta l-ar da cel ce nu știe cu cine are a face. Individul ce strigă „Arde!“⁴⁸ n-are, în cazul nostru⁴⁹, nevoie de nici un sfat, el⁵⁰ singur 297r a pus foc casei și dacă, naiv și de bună credință, i-ai da consiliul să toarne apă⁵¹, el se va preface că te ascultă cu cea mai mare grabă, dar va turna… untdelemn. Ce sfat i se poate da⁵² omului în care n-ai încredere și care-a dovedit în mod irecuzabil că nici o merită⁵³? Doar acela să scape lumea⁵⁴ de el înainte de toate; apoi vom. vedea ce e de făcut.

Dar se 'nțelege că acest sfat nu le place roșiilor. Când le spunem⁵⁵ vorba ce Shakespeare o pune uneori⁵⁶ în gura persoanelor sale: „Mergi⁵⁷ de te spânzură, căci ți-ai încheiat socotelele cu lumea⁵⁸!“ atunci sentimentul cam⁵⁹ friguros al nimicniciei⁶⁰ intră în d. C.A. Rosetti, 1-apucă⁶¹ istericalele⁶² și 'ncepe a aiuri⁶³.

„Nu există partid conservator, pentru că⁶⁴ nu vrea să ne scape [de] cordeaua de matasă⁶⁵! Dac' ar exista, ne-ar ^298r întinde o propunere și nu ne-am zugruma⁶⁶. Dar nu există, nu⁶⁷ există pentru că ne lasă⁶⁸ să ne zbatem și nu ne taie funia⁶⁹.

Cam aceasta este argumentarea „Pseudo-Românului“ de alaltăieri, mortificat de rezerva absolută pe care și-a impus-o partidul conservator în cestiunile esterioare față c-un guvern în care n-are nici o încredere⁷⁰. Dar oare cel ce nu face ceea ce faceți d-voastră nu⁷¹ există? Oare e un cuvânt

acesta⁷²? Dacă noi nu ne croim pensii reversibile, am murit⁷³? Dacă nu ne creăm lefuri de zeci de mii de franci din buget ni s-a luat pânza de pe față⁷⁴? Dacă nu proclamăm republica la Ploiești și nu amenințăm cu asasinatul am dat ortul popei⁷⁵? Oare numai aceea se numește existență care se manifestă prin minciună și malonestitate⁷⁶, precum se manifestă existența voastră⁷⁷ de străini pripășiți în România?

1. după 1884 șters 2. citat barat cu creion albastru 3. deasupra lui adevărat șters 4. după Com[isiunea] șters 5. cuvântul a mai fost scris de două ori dar șters 6. deasupra lui falsă șters 7. inițial pentru a-i induce în eroare și a-i face să lunece pe terenul anteproiectului 8. după reint[ra] șters 9. inițial cele mai multe dintre puteri 10. supraintercalat 11. inițial le râdeau cu milă în obraz 12. după pe sub mână șters 13. deasupra lui pentru a trage pe sfoară șters 14. după ac[este] șters 15. după d-alde C.A. Rosetti și șters 16. inițial de patruzeci de ani și mai bine, ca în străinătate să le iasă și românilor numele pe care nainte l-aveau numai grecii. Se știe că au a se plânge numai grecii, bucura numai grecii. Lumea cunoaște că „grec“ în franțuzește e sinonim cu pungaș (înțeles figurat i se da cuvântului „grec“ în franțuzește. Oricine știe ce înțeles figurat i se dă în franțuzește vorbei „grec“ 17. inițial cu aceeași greutate cu care afirma d. Boerescu 18. citat barat cu creion albastru 19. supraintercalat 20. după falsă șters 21. după pentru a face înainte interesele unei puteri străine șters 22. după merită mai multă crezare șters 23. deasupra lui într-un răsuflet șters 24. după chiar șters 25. deasupra lui prin șters 26. după zică-i chiar „Madame Donau“, precum a botezat-o publicul bucureștean șters 27. după Cog[ălniceanu] șters 28. după de tot șters 29. citat barat cu creion albastru 30. inițial față cu faptul 31. deasupra lui neadevăruri șters 32. după pentru a face să lunece pe terenul concesiilor șters 33. după poate să [dea] șters 34. după ce vot mai poate da șters 35. inițial cel mai hotărât 36. după celei șters 37.după ei șters 38. inițial suplantațiunii 39. inițial Precum poporului românesc i se suplantează și i se substituie Caradalele și toți străinii, tot astfel 40. deasupra lui interesele șters 41. urmează și de stat șters 42. după atitudine șters 43. urmează Ce bucurie pe el că partidul șters 44. inițial Ce rămâne în adevăr de făcut încât 45. deasupra lui puteri șters 46. după în adevăr șters 47. d-un supraintercalat 48. urmează Sfătuiți-mă! șters 49. în cazul nostru supraintercalat 53. după căci șters 51. inițial i-ai da sfatul să toarne apă 'n foc 52. după dar șters 53. inițial că n-o merită. 54. inițial Sfatul să se spânzure și să scape lumea 55. după spunem șters 56. inițial Shakespeare spune, pune adeseori 57. după Ești copt șters 58. deasupra lui noi șters 59. după intră șters 60. deasupra lui cânepei șters 61. inițial și-l apucă 62. inițial istericalele grecești 63. urmează Atunci turbă grecul din el șters 64. pentru ca deasupra lui căci șters 65. cordeaua de matasă deasupra lui de ștreang șters 66. inițial ne-ar întinde bățul unei propuneri pozitive și nu ne-am îneca 67. după nu există șters 68. după lăsăm șters 69. inițial ne zbatem în spânzurătoare și nu ne taie ștreangul 70. frază scrisă printre rândurile textului inițial Dar mănânce-vă ciorile și ajunge-ați în neant. Ajungere-ați în realitate unde sunteți. Dar ajungere-ați unde sunteți deja moralicește 71. după c-un cuvânt șters 72. aceste două interogative sunt scrise pe marginea din stânga; inițial înlăuntru textului Cel ce nu face ceea ce faceți voi nu există? apoi Dar oare cel ce nu face ce face d-voastre nu există; textul a fost transcris pe margine pentru lizibilitate 73. deasupra lui nu existăm șters 74. ni s-a luat pânza de pe față deasupra lui am murit-murit șters 75. după popii șters 76. deasupra lui pungășie șters 77. urmează putredă șters cu care se și încheia fraza.

౾

Încă un ^302r cuvânt și încheiem.

Fără îndoială — din toate reiese aceasta — că d. Boerescu, preocupat pururea de specule de bursă, de înființări de Credite Mobiliare, de forma¹ diferitelor decorații², de persoana sa³, vestită de la Convenția comercială încoace, nu e decât ceea ce-l arată a fi fizionomia sa confiscată, un viclean fără⁴ idei mari și organice, un oportunist, un negustor de espediente, un om incapabil poate de-o hotărâre energică și clară. Nu noi ne vom erige vrodată în apologiștii acestui „faiseur“ politic, care are darul de-a compromite aproape⁵ orice cestiune pe care va pune mâna. Și tocmai pentru aceasta adevăratul său partid politic ^303r nu poate fi compus din oameni ai țării. Ovreiași pomadați și frizați, galopini de bursă, gheșeftari și antreprenori în doi peri, iată elementele pe cari le⁶ încurajează și cari 'l înconjură; cu⁷ aceștia; singurii ce⁸ sunt tot atât de ușori ca caracter și inteligență, d-sa face politică, economie națională, istorie … literatură chiar.

Dar, pe de altă parte, crede⁹ că d. Kogălniceanu¹⁰— cu toată importanța ce-o dădeau Mircea și Ștefan cel Sfânt Dunării și porturilor ei — crede în adevăr că numai cestiunea economică e cea care-o împinge pe Austria spre Orient, că numai preponderanța economică o silește la subrepțiuni ca acea a d-lui¹¹ baron de Haan? Știm prea bine că inima d-lui Kogălniceanu i-a¹² lăsat-o moștenire părinții din părinți, că nu din pură întâmplare se numește patriotică¹³, ca aceea a Pherekyzilor și Gianiilor … dar¹⁴ patriotismul¹⁵ însuși nu poate merge uneori atât de departe încât, asupra intereselor economice, să întunece pe cele politice? Desigur că, întru cât s-atinge de campania sa personală, niciodată om politic n-a nimicit pe adversarul său în modul în care-a făcut-o d. Kogălniceanu și fără îndoială buna dreptate, bunul simț, ^304r claritatea de vederi e în partea sa; nehotărârea, bizanti [ni]smul, „șiretlicul prost“, cum zice autorul foarte nimerit, în partea guvernului și a d-lui Boerescu.

Dar nouă ni se pare — poate ne amăgim în privirea aceasta și de¹⁶ aceea nu dăm părerii noastre o formă categorică — ni se pare că, mai cu seamă în timpul de față, nu e cestiune numai de Dunăre. Există oameni — d-nii Hitrowo și Skobelef bunăoară — cari nu au tocmai darul discrețiunii și a căror vorbe sunt de natură a pune interesele economice în linia a doua. Nu zicem că linia a doua nu trebuie apărată; ea e sprijinul, rezerva, scăparea liniei întâia de luptă, a celei politice, însă e foarte prudent a nu uita de dragul castelului brâul puternic de întărituri politice, cari ele formează obstacolul întâi menit a sfărâma asaltul¹⁷ impetuos al inamicului. Care e inamicul? Asta e cestiunea¹⁸.

Poate că ^305r n-a sosit momentul în care s-avem a alege, între două rele esențiale, pe cel mai mic. ^305r Dar, dacă acel moment ar sosi, e sigur¹⁹ d. Kogălniceanu că tot acea politică ar urma-o în cestiunea dunăreană precum o urmează azi? Patriotismul d-sale cunoscut ne face a ne îndoi dacă, în asemenea momente, ar fi tot atât de sigur pe vederile sale ca și astăzi.

1. după decorațiile șters 2. inițial obiecte de tinichigerie cu care-și cu care-i place a-și împodobi pieptul său 3. de persoana sa sintagmă anulată 4. după comun șters 5. până aici începutul frazei anulat de poet 6. pe cari le deasupra lui ce le încura[jează] șters 7. după de la aceștia fostul m[inistru] șters 8. deasupra lui cari șters 9. după crede șters 10. după Co[gălniceanu] șters 11. după baronu[lui] șters 12. după e moștenită șters 13. inițial că nu este din pură întâmplare în pieptul său și nu din pură întâmplare se pretinde patriotică 14. modificat din Dar 15. după patr[iotismul] șters 16. după nu punem ideea noastră în[tr-o formă categorică] șters 17. după uriașul apoi impetu[osul] șters 18. urmează Amândoi însă, după a noastră părere, acela care promite a fi mai slab. Ne-ar duce prea departe dac-am arăta toate cuvintele pentru cari credem că unul va fi desigur mai slab decât celălalt șters 19. urmează că eliminat aici ca o simplă anticipare a lui că următor

౾

Citim în ^320r „Journal des débats“:

Se știe că ratificarea Tractatului de la Londra, care regulează cestiunea Dunării, a fost amânată pentru șase luni, pentru a da statelor riverane timpul de-a consimți la aranjamentele cari au fost luate în această privință de cătră puteri. Se asigură pe de altă parte că cabinetul din Londra a făcut cei dentâi pași la București pentru a îndemna pe guvernul român de-a adera la deciziunele Conferenței. Reprezentanții marilor puteri vor sprijini pașii guvernului britanic și nu mai e nici o îndoială [că] negociațiunile începute vor izbuti a da¹ un rezultat satisfăcător. România nu va putea în adevăr să se retranșeze în indefinit într-un non possumus din care ar sili-o să iasă interesele ei proprii chiar. Știm, e drept, că România are multe remonstrări (greifs) de făcut; dar e tot atât de puțin just de-a pretinde că interesele ei ar fi fost cu totul ignorate la Londra de cătră puteri: ele au ținut seamă de aceste interese în măsura în care a fost cu putință de-a o face. În această cestiune a Dunării, cari era de natură a inspira o seamă de îngrijiri și care-a fost rezolvată într-un mod² atât de pacinic, erau trei grupuri de interese deosebite pe cari era vorba de-a le acorda. Erau mai întâi interesele Rusiei și ale Austriei, cari ^321r se contraziceau în mai mult de-un punct și în privirea cărora înțelegerea s-a putut face spre satisfacerea amânduror părților interesate. Apoi veneau interesele micilor state țărmurene, precum România, Serbia și Bulgaria; și în fine veneau interesele generale și particulare³ ale marilor puteri, cari asemenea nu se puteau neglige. Am avut deja ocazia de-a spune⁴ cum Conferența a știut să iasă din această situațiune delicată și grea. Se 'nțelege că ea nu putea să dea satisfacere tuturor intereselor; dar, acordând Austriei și Rusiei oarecari avantaje pe cari nu le putea refuza, le-a și impus, în favorul statelor țărmurene unele concesiuni cari merită a fi apreciate.

Una din principalele⁵ remonstrări ale României era că Austria va fi reprezentată în mod permanent în Comisiunea Mixtă a Dunării. Această Comisiune având a se compune din delegații statelor țărmurene, la care-ar fi venit să se adaoge un delegat al Comisiunii Europene, ales după ordine alfabetică, Austria era cea dentâi putere designată a-și trimite reprezentantul și, prin acest fapt, ea ar fi fost de două ori reprezentată în Comisia (Mixtă) de navigațiune pe Dunăre⁷ , care nu trebuie confundată cu cea europeană. Deci România, văzând în această prerogativă acordată Austriei o amenințare a independenței ei, ^322r această putere a renunțat la dreptul unei duble reprezentațiuni. Iată o concesiune serioasă, care-ar trebui să satisfacă⁸ pe cei din București. Dar mai sunt și altele, mai puțin importante. S-a prevăzut de ex. cazul când România nu s-ar înțelege cu Rusia asupra planului de lucrări ce sunt a se întreprinde în brațul Chiliei și Conferența a decis ca diferendul să fie supus direct puterilor, cari vor avea să judece în ultimă instanță. În fine România și Serbia ridicaseră obiecțiuni în privirea numirii subinspectorilor și a diviziunii fluviului din punct de vedere administrativ. Asupra acestor două puncte puterile sunt în mod egal dispuse de-a le acorda satisfacerea legitimă la care au drept.

Executarea Tractatului de la Londra nu va întâmpina deci nici un obstacol serios și, chiar dacă dificultățile, ridicate de elaborarea acestui tractat ar fi cu mult mai numeroase, totuși nu desperăm de rezultatul final. Ne aducem aminte de îndoielele ce născuse⁹, acum câțiva ani, executarea Tractatului de Berlin. Părea la întâia vedere că acest tractat va fi nerealizabil, dar puțin câte puțin dificultățile au fost aplanate și Tractatul de la Berlin a putut fi executat, în dispozițiunile sale principale, ^323r în mai puțin timp decum cutezam a spera. Tot astfel va fi și cu Tractatul de la Londra, care, nu e decât o anexă a Tractatului de la Berlin.

1. inițial vor izbuti la un rezultat [satisfăcător] 2. după mo[d] șters 3. după parțial[e] șters 4. după zice șters 5. după prin[cipalele] apoi prin[cipalele] șters 6. după întâi șters 7. de navigațiune pe Dunăre supraintercalat 8. după satisfa[că] șters

౾

Să nu ^286r se crează deci că ungurii au mai puțină dușmănie¹ în contra elementului românesc decât alte neamuri străine. Din contra, la ei dușmănia crește în² pătratul neputinței. Cu cât neputința de-a maghiariza pe români e mai simțită cu atâta învierșunarea e mai mare. Dacă dincolo de Carpați elementul românesc ar fi considerat precum se cuvine, egal îndreptățit cu celelalte naționalități, liber în dezvoltarea lui materială și intelectuală, alipirea morală a lui „Pesther Lloyd“ ar³ avea poate ceva ademenitor pentru români. Dar, în starea de dușmănie în care se află lucrurile, înseamnă a ****⁴ contra noastră înșine, a da sprijn celui ce lovește în noi, a iubi pe cei ce ne urăsc. Creștinesc precept, dar neurmat de nimenea, nepractic.

1. după ură șters 2. deasupra lui cu șters 3. după ar fi poate apoi s-ar putea recomanda ca considerație succesiv șterse 4. după a întări pe șters

౾

Carol¹ îngăduitorul e departe de a fi atât de puțin fin precum s-ar crede la prima vedere, și dacă e un om care²-a îmbătrânit demult, foarte demult, nu de ani, ci de gânduri, acesta e desigur suveranul nostru.

În fața unei țări sărace, pline de un proletariat nesățios care urcă cu cea mai mare ușurință toate treptele sociale, fără a i se cere, după chiar legile noastre, nici știință, nici merit, în fața acestui abis Carol îngăduitorul trebuie să fi simțind o deosebită plăcere când vede rupându-se unul câte unul ascuțișurile ce³ erau îndreptate odinioară⁴ în contra tronului.

Teoria regicidă a baronului Erdmann de Hahn⁵, conivența cu Stroussberg, pionul și⁶ agintele d-lui de Bismarck

1. după Vodă șters 2. după care și pe[care] succesiv șterse 3. după nimicniciei de caracter șters 4. după în contra șters 5. inițial Am văzut pe baronul Erdmann de Hahn 6. după d-lui[ de Bismarck] șters

౾

Regele a comis greșala de-a judeca pop[orul] rom[ân] după ¹ oamenii cari-l înconjoară ^{383 r} și fiindcă aceștia n-au avut onoare, r[egele] a crezut că poporul românesc n-o are, fiind[că] aceștia n-au rușine casnică și publică, r[egele] a crezut că p[oporul] r[omân] n-o are. M[aiestatea] Sa n-a cercetat niciodată cine-i Candiano. Dac-ar fi cercetat, ar fi aflat că e fiul unui grec, care căpăta bâte la spate de la supprefectul din Mizil (Tocilescu bătrânul) pentru escrocherii; dac-ar fi cercetat cine-i Rosetti, ar fi aflat că e grec ș.a.m.d., dac-ar fi cercetat de Pilat* afla că e fiul unui lumânărar grec din Botoșani, ar fi aflat c-un cuvânt că tot ce e turbure* și coruptibil în această țară nu e român și că poporul acesta rom[ân] este cel mai drept, mai fidel, mai ² iubitor de adevăr de pe fața pământului.

1. a comis greșeala de-a judeca pop. rom. după deasupra lui a judecat poporul după șters 2. după și șters

౾

„Românul“ ^289r de la 22 fevruarie 1874 publica următoarea respectuoasă cerere guvernului:

Art. 79 (Codul Penal) prevede pedepse aspre contra celor cari, prin presă, ar comite vreo ofensă, contra persoanei M. Sale Domnitorului sau contra „vreunui alt membru al familiei Domnitorului“.

Însă M. Sa Domnitorul fiind fără îndoială din cea mai numeroasă familie princiară din Europa și presa democratică română neavând nici un exercițiu în genealogia familiilor princiare, guvernul este rugat foarte respectuos să binevoiască a publica prin ^290r „Monitorul oficial“ un tablou lămurit de membrii vechei și ilustrei familii a M. Sale Domnitorului Carol I al României (Karl-Eitel-Friedrich-Zephirin-Ludwig, principe de Hohenzollern Sigmaringen etc. etc. etc.).

La 24 fevruarie reapare aceeași¹ respectuoasă cerere, cu o observație importantă tipărită cu litere de-un deget:

O familie atât de numeroasă ca a M. Sale Domnitorului Carol I dobândește necontenit noi membri, fie prin nașteri, fie prin căsătorii, pe cari presa română este în imposibilitate de-a-i cunoaște.

Guvernul mai este dar respectuos rugat să ne ție necurmat prin „Monitorul oficial“ în curentul tuturor nașterilor de ambele sexe și al tuturor căsătoriilor ce se vor săvârși în ilustra familie a M. Sale Domnitorului Carol I.

1. după ace[ași] șters

౾

Nu dreptul ^314r francez concret, formulele de drept francez trebuia să ni le-aducă; nu canalul Senei, [ci] formulele după cari se construiește un canal, pe cari să le adaptăm căderii râurilor noastre și să le traducem aci în cifre concrete.

౾

Deci, traducând această comparație luată din mecanică în termenii¹ vieții statului, vom vedea lesne că frâul prea lung, ca să nu zicem desfrâul, lăsat² partidului așa-zis liberal, punerea mecanismului statului la discreția lui a fost cauza de căpetenie a compromiterii intereselor statului în afară, a fost cauza pentru care „simpla formalitate“, după propria dumnealor espresie, a recunoașterii independenței, au costat de mii de ori mai mult decât independența³ reală, câștigată de generațiile trecute.

Acest partid, și numai acesta, s-au substituit puterii judecătorești în timpul acuzării cabinetului Catargiu, s-au substituit puterii legiuitoare prin acte pe cari Adunările au avut a le înregistra numai, s-au substituit puterii Domnului și Adunărilor prin schimbarea continuă de consiliari ai tronului fără ca Adunări sau Coroană să-și fi esprimat neîncrederea în ei⁴.

Așadar nu Domn, nu tribunale, nu Parlament, cu stânga și dreapta lui — partidul radical domnește, înlăturând orice control, orice obiecțiune; iar tot ce se întâmplă nu în numele țării se întâmplă, ci pur și simplu în interesul mănținerii partidului radical. Oamenii⁵ de încredere ai acestui partid sau mai bine zicând stegarii⁶ naturilor catilinare încheie⁷ alianță, cumpără drumuri de fier, fac război, cedează și primesc în schimb provincii etc. etc. și — post festa — Parlamentul înregistrează, monarhul subseamnă⁸. Am văzut majoritatea Senatului constituindu-se în tribunal estraordinar⁹ cu anume misiunea¹⁰ de-a achita pe d. S. Mihălescu și se vede că vom avea încă multe de aceste de înregistrat.

Oricine care are privirea câtuși de puțin limpede¹¹ va vedea că toate neajunsurile statului nostru, colosala¹² datorie publică, sunt sau direct introduse de partidul frazei sau urmări neapărate a răstimpurilor cât acest partid a stat la putere. Reteveiul e tatăl bâtei electorale, concesia Stroussberg și gestiunea financiară din anul 1867 — părinții colosalei datorii publice. Abuzurile roșiilor au necesitat abuzuri¹³, precum concesiile date cu nesocotință de ei, au necesitat contractarea de datorii¹⁴.

E așadar clar că, mulțumindu-ne cu¹⁵ formele curat esterioare ale constituționalismului, cu ficțiunea în locul realității, rolurile repărțite de Constituție între diverse puteri¹⁶ ale statului au fost uzurpate de un partid ce se numește liberal, dar care, din nefericire, nu are deosebire mare de-o societate de esploatație.

După ce vom face și bilanțul stării interioare, ne vom da seamă în ce consistă acele uzurpări și cum tot¹⁷ meșteșugul absolutismului demagogic consistă în regula¹⁸ iudaică de-a păstra aparențele, dar de-a călca cuprinsul¹⁹, de-a păzi litera, de-a ocoli²⁰ spiritul²¹ Constituției.

1. după limba șters 2. după a o seam[ă] șters 3. după recunoașterea [independenței] șters 4. inițial neîncrederea în acești con[siliari], apoi în foștii consiliari [ai tronului] succesiv șterse 5. după Majorit[atea] șters 6. după capii șters 7. după declară că șters 8. deasupra lui iscălește șters 9. tribunal estraordinar deasupra lui putere judecătorească șters 10. după tendența șters 11. inițial cât de [puțin] limpede 12. după toate datoriile șters 13. urmează căci au viciat spiritul public șters 14. urmează publice șters 15. după curat șters 16. după puterile st[atului] șters 17. după s-a putut ca sub formele în aparență șters 18. după a păstra șters 19. urmează egilor șters 20. de-a ocoli supraintercalat 21. după înțelesul șters ^{226 r, 227 r, 228 r, 229 r, 230 r}

౾

^395r Îndată ce ¹ aceste esplicațiuni au fost ² date atât asupra formei cât și asupra fondului este însă de datoria noastră ³ cătră istoria acestor din urmă ani ai vieții noastre politice a afirma că ⁴ retragerea d-lui Boerescu din ministeriul Catargiu au fost bazată formal pe incompatibilitatea ce s-a văzut că există între funcțiunea de ministru și aceea de membru fondator și activ al unui mare stabiliment de credit.

1. supraintercalat 2. au fost supraintercalat 3. supraintercalat 4. după . din nou șters; urmează un semn F de trimitere fără corespondent

౾

O sofismă ades repetată de organele roșii este că partidul conservator a stat mai mulți ani la putere decât cel liberal, că prin urmare lui cată a i se atribui toate relele.

Sofisma e foarte transparentă. Adversarii noștri confundă, precum am zis, timpul cât o cauză durează¹, cu² cauza însăși care se poate introduce într-un timp oricât de scurt, dar poate avea urmări foarte lungi, adesea³ cu⁴ neputință de înlăturat.

Intră o armată străină și arde un oraș. După retragerea ei⁵ cetățenii zidesc din nou⁶ cât zidesc, dar un oraș ridicat într-o mie de ani și dărâmat într-o zi nu se poate rezidi într-o zi. Cine e cauza ruinei? Cei ce zidesc⁸ mereu la loc⁹, ar răspunde „Românul“? Cei ce i-au dat foc într-o zi, zice bunul simț.

D. C.A. Rosetti însuși nu desprețuiește acest rău argument. „N-am găsit lăzile pline ca să le golim noi; n-am găsit oameni bogați ca să-i sărăcim noi“. Evident nu; nici n-aveați de unde le găsi pline, căci a fost de-ajuns ca la 1866 să fiți un an la putere ca să-ncărcați un biet stat de plugari cu datorii de sute de milioane¹⁰. Ați creat o cauză permanentă de mizerie și¹¹ vă mirați că urmările acelei cauze sunt asemenea permanente?

Nu lungimea timpului, ci ceea ce unul în acel timp a făcut, va¹² să zică actele sale, sunt cauze determinante pentru evenimentele³³ viitorului. Imediat¹⁴ după venirea M. Sale în țară, d. Brătianu a stat¹⁵ puțin la putere. Cu toate acestea, abstracție făcând de datoria flotantă lăsată în urmă, numai concesia¹⁶ Stroussberg a-ncărcat statul cu sute de milioane de datorie publică pe nouăzeci de ani înainte. Iată dar o cauză a-ncărcării fiscului creată într-o zi care durează zecimi de ani înainte. Oricine ar fi venit pe urmă¹⁷, guverneze mult sau puțin, n-a putut șterge¹⁸ efectele unei cauze constante¹⁹. În fine a venit acum d. Brătianu pentru a doua oară. Bugetul cheltuielelor s-a urcat cu 40%. O generație întreagă să stea un alt guvern la putere, ce greu va fi în stare să reducă ceea ce într-o zi d. Brătianu a putut spori.

Și așa-i cu toate celea. Dacă azi, ferească Dumnezeu, ați introduce elegibilitatea magistraturii și ar fi ceea ce e în America, unde judecătorii sunt aleși de-o societate²⁰ de esploatare și vând justiția pe bani.

1. după în șters 2. după în cursul căruia oricine poate fi la putere șters 3. după at[unci] șters 4. după indestructibilă șters 5. deasupra cuvântului lui șters 6. cuvintele din nou deasupra lui zi [desc] șters 7. poale rezidi deasupra lui zidește șters 8. după de atâtea [ori] șters 9. mereu la loc supraintercalat 10. urmează bineînțeles în contra voinței esprese a Senatului șters. 11. după bugetară șters 12. după iată șters 13. după eve[nimentele] șters 14. după După venirea M. Sate în șters 15. după fos[t] șters 16. deasupra lui datoria șters 17. inițial Oricine ar veni 18. supraintercalat 19. deasupra lui permanente șters 20. după companie șters

౾

Când opozițiunea ^232r a 'ncercat în¹ Senat și în Cameră să implore pe M. Sa Regele a garanta libertatea alegerilor ea a avut fără 'ndoială cuvânt. Ea știa cu ce guvern are a face țara, știa că cetățenii au să se aștepte din partea societății anonime² nu numai la presiuni, amenințări și corupție, ci la mai mult, la atentate asupra vieții.

De la un capăt la altul al țării furtul de bilete³ din urne, violarea secretului voturilor⁴ și scrierea lor sub controlul agenților administrativi, bătăile și încercările de ucidere au fost la ordinea zilei; nelegiuri s-au comis, începând de la⁵ ministrul-prezident pân-la scriitorașul din sat. Toată haita flămândă de indivizi cari nu știu a munci și a căror unică speranță este un guvern ignorant ca cel roșu, ce⁶ să-i hrănească din buget, s-a zvârlit asupra țării ca lupii în turma de oi, începând cu capitala și sfârșind cu nordul estrem al țării, pretutindeni presiuni, pretutindeni corupție, pretutindeni nelegiuire.

1. după atât șters 2. inițial societății anonime de bandiți 3. deasupra lui voturi șters 4. deasupra lui votului apoi voturilor șters 5. supraintercalat 6. deasupra lui care șters

౾

Dar nu numai atâta. Există la noi — din nefericire — o medalie pentru merite literare și științifice — întemeiată de d. Carp, n-ar mai¹ fi întemeiat-o — căci din capul [locului] i-a spus bătrânul Lascar Catargiu că medalia are s-ajungă² de râsul chiorilor. Lascar Catargiu cunoștea natura de tot moale a regelui. Ei bine — parc-ar fi fost prooroc omul — i s-a dat lui Orășanu.

1. supraintercalat 2. inițial c-ar s-ajungă

౾

Deși nimic ^373r alt decât nepotul sârboteiului tafecciu care-a vândut creștetul sfânt al domnului Tudor¹ în mânile grecilor, se pretinde acum de boier mare, la care alții n-ar fi vrednici a fi slugi măcar.

Dar acest autor a mers și mai departe. S-a declarat întâi el însuși renăscător² al dramei și poeziei române, a pus în foaie³ în margini negre de doliu numele tuturor oamenilor cuviincioși⁴ cari nu voiau să⁵ se aboneze la asemenea literatură și să-i fie intim în familiile lor, a făcut albie de câine pe nemuritorul nostru Alecsandri, necum pe alții. Și răsplata?

Bene-merenti clasa I — după recomandarea ilustrului Urechia ni se pare.

1. inițial Deși nimic alt decât nepotul tafecciului sârb care-a vândut pe Tudor, capul sfânt 2. după refor[mator] șters 3. în foaie supraintercalat 4. oamenilor cuviincioși deasupra familiilor oneste șters parțial 5. după să primească asemenea lucru șters

౾

Există aici ^375r în București un soi de smintit de care se păzește toată lumea — sârb de neamul lui, și anume strănepotul¹ acelui sârbotei trădător, Macedonski, care-a vândut creștetul sfânt al lui Tudor pe mâna adunăturilor de vagabonzi ale grecului Ypsilante ². Acest individ — smintit în opinia oricărui om —, deși nepot de sârb prost, se pretinde neam de boier de Țara Românească, ca și când n-ar fi existând nimene — în satul lui Cremene — care să știe vorbirea acestei țări. Dar nu numai atât. El, în gândul lui de dobitoc, e mai mare poet decât Alecsandri și, ca s-o dovedească, înjură pe venerabilul³ bătrân în modul cel mai neomenos: el e mai învățat decât toată Academia la [un] loc, deci face Academia albie de câine. Ca să dăm o probă de producțiunile clasice ale acestui idiot cerem scuze cititorilor noștri că⁴ cităm o probă din necuviințele lui poreclite ⁵ literare.

•

Urmează apoi ^376r scene intime din institutul de morală, în care autorul se rătăcește.

Ei bine — care e răsplata? Bene-Merenti cl. I — Un escroc, un plagiator, un pornograf — decorat!

Ei bine! Să mai primească⁶ sau să mai poarte cineva o medalie pe care-o poartă un asemenea om de nimic! Dacă se poate una ca aceasta!

Ba sârbul a găsit și un lăudător — un grec — Giuvaras.

Escrocheriile din Dobrogea.

1. prefixul stră- supraintercalat 2. inițial pe mâna lui [Ypsilante] apoi pe mâna grecului; lui Ips[ilante] apoi pe mâna pușlamalelor, ad[unăturilor] lui Yps[ilante] 3. după băt[rânul] șters 4. deasupra lui să șters 5. după lit[erare] șters 6. Să mai primească sau supraintercalat

౾

Morala ^211r publică¹ își are și ea legile ei, a căror alterare nu poate aduce² decât o deplină încurcătură, o deplină vițiare a simțului public în genere, a celui individual în parte. În adevăr, într-un timp în care vedem strălucind sub Steaua României pe conspiratorii de la Ploiești pe de-o parte, pe autorii scabroaselor afaceri pe de alta, când va să zică înalta trădare e răsplătită ca o virtute, iar scabroasele afaceri îl sfințesc³ pe-un individ și-i acordă imunitatea de-a⁴ conduce singur cercetarea în contra sa, aberația trebuie să ajungă și mai departe, trebuie ca omul onest și considerat să fie bănuit, de vreme ce⁵ s-o fi erijat unde-va principiul⁶ că țara aceasta trebuie coruptă până-n măduva ei, pentru ca să fie coaptă a cădea în ⁷ brațele deplinei anarhii și și mai departe.

1. Morala publică deasupra lui Lumea morală 2. deasupra lui fi șters 3. după acoperă șters 4. inițial de-a-și 5. după s-a erij[at] șters 6. după în afară șters 7. după în mânile vrunui cuceritor șters

౾

Cineva-i contesta d-lui Candiano acest merit. Atunci dumnealui se simți trădat*: Ei d-le Ghica, adu-ți aminte când te-am sculat din pat în noaptea de 11 fevr. D-ta dormeai pe când noi am răsturnat tiranul (căruia-i depusesem — fie zis în parantez — un îndoit¹ jurământ de fidelitate).

1. deasupra lui dublu șters

౾

^425r Tot în n-rul nostru de la 20 decemvrie a. tr. am mai zis că ceea ce nu voim este incapacitatea erijată în titlu de merit; prostia și neștiința brevetate ca titluri de recomandație.

Într-adevăr ce se cere azi pentru a fi om mare? Merit? Nu. Știință? Nici câtu-i negru sub unghie. Avere poate? Nici un ban roșu.

Se cere să fii războtezat în numele tatălui C.A. Rosetti, a fiului Ioan Brătianu, a sfântului duh Carada ² și ai atuncea toate cu de prisos, și merit și știință și avere.

Uitându-te ³ de jur împrejur — ce vezi? Așa bunăoară cine-i director la Interne? D. Simeon Mihălescu. Suntem siguri că d. Simeon Mihălescu nici nu știe ce va să zică un director la Interne, pentru că în genere nu știe nimic decât poate a traduce rău piese de teatru⁴.

Pentr-un⁵ director la Interne s-ar cere de ex. cunoștințe foarte largi de statistică și-nțelegerea sensului cifrelor celor negre cari se înșiră pe hârtie albă.Orice cifră cu caracterele ei ^426r arăbești scoate ochii prin grozavul înțeles ce are // câteodată. Ici se vede urcarea mortalității și nu știi cauza care trebuie cercetată și remediată, dincolo scade cifra articolului⁶ cutăruia sau cutăruia de esport, ici scade numărul unor meseriași folositori sau productivi și se urcă numărul celor improductivi, colo se urcă cifra unor soiuri de crime și toată fluctuațiunea aceasta de numere te amețește dacă nu le știi înțelesul și⁷ dacă n-ai pătruns legătura între cauză și efect. Dar pentru a da un înțeles acestor semne arabe, cari ți se par chinezești, trebuie să pricepi încă ceva — economia politică; adică să știi raportul între producere, consumare și reproducere, între muncă și capital, între valoare și preț, să cunoști condițiile sub cari o industrie se poate naște și piedecele de cari ea trebuie să piară; iar lucrurile acestea toate trebuie să le știi nu așa, dintr-o ⁸ cărticică de 100 de fețe, ci în mod genetic, să cunoști adecă în ce anume stadiu de dezvoltare se află țara ta, și ce anume măsuri ar fi de luat pentru a-i întâmpina greutățile. Dar pentru a ști aceasta trebuie să cunoști istoria administrației, ca să știi ce anume măsuri administrative s-au luat în țări cari erau într-o stare analogă cu aceea a țării tale.

^427r Și, ca să știi de poți să impui sarcini nouă pentru⁹ îndreptarea administrației cată să știi finanțele, să vezi dacă poți să impui dări într-adevăr productive și dacă reformele ce vrei să introduci nu costă mai mult decât fac ș.a.m.d.

Sunt într-adevăr oameni în țară cari știu toate chițibușurile acestea, dar aceștia sunt retrograzi vânduți străinului, sunt austro-maghiari și vânzători de țară, conservatori.

D. Simeon Mihălescu nu-i austro-maghiar¹⁰, nu-i conservator, nu-i vândut străinului¹¹ pentru că nu știe nimic din toate acestea. Dumnealui¹² știe să numească prefecți cari să-i facă alegerile la Cameră, Senat, consilii județene și primării și astfel administrația României e făcută gata ¹³.

Unul¹⁴ din relele culturii în străinătate și mai ales a acelei culturi care în doi¹⁵ sau trei ani, adesea în mai puțin, galopează prin facultatea juridică, este că tinerii iau în mod absolut ceea ce li s-a predat în mod relativ numai. Cutare teză e pentru ei absolut adevărată pentru că profesorul a susținut-o, cutare adevăr e absolut statornic¹⁶, pentru că cutare carte franțuzească sau nemțească zice așa. Despre judecată proprie nici vorbă.

^428r Pe¹⁷ când în fericita și-ntr-adevăr neîntrecuta anticitate greco-romană școala era o gimnastică a minții¹⁸ omenești, adecă o continuă și roditoare dezvoltare a inteligenții proprie, tinerii noștri cred a fi oameni mai mari cu cât mai multe coji de gândiri străine au grămădite nemistuite în cap, cu cât mai puțină cugetare proprie au. Pentru țările respective, în cari tinerii învață carte, nenorocirea nu-i tocmai mare. Lucrurile ce se predau sunt rezultate^l9 ale unei culturi vechi și continuitive, încât în momentul în ²⁰ care se predau se și potrivesc sau ²¹ c-o ²² stare actuală de lucruri sau c-un viitor foarte apropiat la care nația aspiră.

Dar oare e tot astfel la noi?

Să luăm un singur caz. Cum se predă și cum știu oamenii la noi dreptul roman? Astfel cum l-au avut romanii? Astfel cum l-am avut noi cu modificările aduse de bizantini, cunoscut prin suta a XVI și a XVII²³ până mai alaltăieri sub numele de pravilă împărătească? Defel. ^429r Se predă dreptul roman așa cum el // au fost admis, modificat și înțeles de spiritul popoarelor germanice.

Și tot astfel e cu toate disciplinele dreptului. Lipsa ²⁴ de judecată în materia aceasta e atât de mare încât am auzit vorbindu-se în Senat și Cameră ²⁵ despre principii eterne și nestrămutate de drept. Deie-ni-se voie a spune că această eternitate nestrămutată e un moft²⁸. Acele principii, așa-numite eterne, nu sunt juridice, ci morale. Cine voiește să se convingă n-are decât să deschiză Coranul, Evanghelia, Drumul spre Virtute a lui Laotse ²⁷, cărțile budiste, și va vedea că acele eterne principii sunt identice la moraliștii de ²⁸ origine foarte ²⁹ deosebită și din timpi foarte deosebiți. Dreptul însă — după natura sa — e pozitiv, adecă stabilit de oameni după natura lor individuală, după scopurile ce urmăresc, după nevoile cu cari au a se lupta, după timp și împrejurări și, asemenea ³⁰ individelor, scopurilor, nevoilor, timpului și împrejurărilor, dreptul adevărat e supus unei necontenite mișcări, e trecător.

^430rC-un cuvânt științele de stat și cele juridice nu sunt, asemenea astronomiei, matematicei, mecanicei, științe absolute, ci istorice și cazuistice oarecum. Pentru o stare de lucruri date ele au un sistem dat. De aceea ele trebuiesc predate și învățate în mod genetic, arătându-se cum o stare de lucruri s-au dezvoltat dintr-alta și o teorie dintr-alta, ceea ce la astronomie de ex. ar fi un lucru cu totul de prisos. La științele istorice adevărul stă nu ³¹ în ceea ce sunt astăzi în cutare punct al pământului, ci în consecțiune, în seria de întâmplări cari au premers.

Deci aproape tot bagajul droaii³² de juriști cu care se împle în³³ fiece an înapoiata ³⁴ noastră țară nu e de nici o treabă, căci d-nia lor, în loc să fi-nvățat a potrivi legile cu țara, vor din contra să schimbe țara dată, obiect al naturii greu de strămutat, cu istoria și gintea ei, după legi cari s-au născut din alte stări de lucruri, adaptate unor alte împrejurări.

Ei bine, această minimă sumă de cunoștinți despre raporturile juridice dintr-o țară străină ^431r e la noi alfa și omega a ³⁵ întregei înțelepciuni politice. Această adevărată ³⁶ ignoranță, pe lângă ceea ce trebuie să știe un om de stat, respiră la noi din presă, din discuții parlamentare. Se vorbește atâta despre civilizațiunea noastră. Cu toate astea nu există țară în lume —neesceptând Serbia, Grecia, poate chiar Bulgaria — în care să se citească mai puțin decât la noi în țară. Întrebe cineva bunăoară ³⁷ câte exemplare din Dicționarul etimologic al lui Cihac ³⁸ s-a vândut în România, câte exemplare din cartea lui Rosler sau a lui Jung, câți abonați au foile literare ³⁹? Câte exemplare s-a petrecut⁴⁰ din Istoria lui Bălcescu sau din colecția de Documente a⁴¹ lui E. Hurmuzache? Se vor afla cifre ridicole pentru un stat de cinci milioane de locuitori, pentr-o ⁴² nație de aproape zece milioane.

Alfa și omega tuturor lucrurilor rămân advocații și pace.

O ignoranță grea ca⁴³ plumbul despre tot ce atinge țara, poporul și lumea-ntreagă ^432r apasă toate spiritele. Niciuna din breslele și tagmele de cultură ale vechei Românii n-au putut rezista erei înnoiturelor și importului de legi încurcate din toate colțurile lumii.

Și⁴⁴ câtă avere națională s-au cheltuit pentru acest nimic?

S-ar putea zice că România și-a preschimbat pătura cea mai roditoare a pământului, milioane de chilograme de grâne, produsă de o grea muncă omenească, pe cuvinte deșerte, pe fraze stereotipe, pe-un raționalism insipid și cosmopolit, cari acestea formează astăzi averea unică a acelei clase de cârciocari ce trăiește din traficul zilnic al frazei, cheltuită în moneta mică a profesiilor de credință, a articolelor de fond, a discuțiilor parlamentare, a pledoariilor la⁴⁵ tribunale.

Vlad Țepeș, Lăpușneauu, Mihnea cel Rău sau⁴⁶ Aron Vodă erau ⁴⁷ asupritori stăpâni, dar ^433r stăpânirea lor era tiranică⁴⁸, nu rușinoasă⁴⁹. Acum însă România are rușinea de-a geme sub jugul cârciocarilor, a oamenilor a căror breaslă, meșteșug, meserie este ca să prefacă negrul în alb și albul în negru, de-a arăta⁵⁰ că ce-i strâmb e drept și ce-i drept, strâmb; România e prada minciunii disciplinate, și⁵¹ pentru corifeii și reprezentanții minciunii se face totul în țara aceasta și toate ramurile vieții publice îi sunt aservite.

Cu puține⁵² deosebiri, caracterele acestei nouă clase domnitoare sunt: incapacitatea, prostia, neștiința.

Și, cu toate acestea, cum vine vro minune de astea cu ochi din străinătate, care-n țară ^434r s-a strecurat cu greu prin liceu sau poate nu l-a făcut defel, iar în⁵³ Apus și-a înjghebat de la italieni sau de la belgieni vro teșcherea, își anunță numaidecât⁵⁴ sosirea prin vro broșurică în care vorbește despre regimul⁵⁵ catargiesc de pildă și de-a doua zi e candidat la deputăție, de-a treia zi la minister. Roșii, partid compus din oameni ce n-au nimic și nu știu nimic, primesc cu brațele deschise pe acești vlăstari plini de speranță ai țării, căci le trebuie asociați, și toate gurile flămânde le sunt binevenite⁵⁶ în asociația C.A. Rosetti et Comp. Dacă⁵⁷ nu i-ar primi însă, roșii⁵⁸ ar da de⁵⁹ primejdia de a-i avea contra lor, căci mai sunt grupuri la ⁶⁰ izbutirea cărora ei speră. Caracteristice ⁶¹ că, orice treabă i s-ar propune unui asemenea cârciocar netrebnic, e gata s-o primească numaidecât. Profesor de științe naturale? Primește. Revizor școlar? Primește. //Amploiat administrativ⁶²? Cu mare plăcere. Vameș? Cu patru ^435r mâni. Chiar medic de regiment sau vlădică de i s-ar propune, se face numaidecât. Dacă se fac undeva întruniri literare, advocații se grămădesc să facă literatură; dacă e vacantă vro catedră de pedagogie, de psihologie⁶³, de matematici, de agronomie — pe advocați îi vezi grămădindu-se s-o ia. Sunt advocați profesori de filozofie, de istorie universală, de limba latină, directori de școale normale, aspiranți la agenții diplomatice, revizori școlari⁶⁴, învățători la școli teologice și tehnice, șefi poștali, c-un cuvânt în toate ramurile activității naționale se bagă acest parazit, care⁶⁵ ia numai lefi fără a face nimic, căci n-are teamă de nimeni, știindu-se sprijinit de clica imensă a cârciocarilor tot atât de ignoranți, tot atât de inepți, de incapabili⁶⁶ ca și el.

Desigur că sunt în neagra mulțime de advocați și oameni cari merită tot respectul, dar ^436r pe acesta-l merită nu pentru că sunt advocați, ci tocmai pentru că se deosebesc de turma în care au nenorocirea de-a se afla.

Ce lucru mai plăcut putea fi pentru roșii acum trei ani decât existența unei asemenea clase, pe care-o puteau sumuța în contra guvernului. Era destul ca o⁶⁷ asemenea nulitate, o asemenea turpitudine⁶⁸ personificată să strige prin cafenele și pe uliți, să se puie în fruntea a doi-trei mahalagii⁶⁹, pentru ca de-a doua zi să fie scris între corifeii ortalei roșie.

Dar de când — amăgind poporul prin neadevărul⁷⁰ nerușinat al programei de la Mazar Pașa și al dării în judecată a ⁷¹ fostului cabinet — s-au văzut mari și tari, au început a deveni foarte neplăcuți chiar și pentru marele vrăjitor care i-a scos la maidan; căci fiecare din ei, ^437r după ambiția de-a ⁷² deveni deputat, // mai are și pe aceea de-a păta numele țării făcându-se ministru.

De la începutul formării ministeriului Brătianu el s-a transformat într-un caleidoscop care ne-a arătat pe rând prefacerea personalului chemat a-l compune prin trecerea la minister, fiecare la rândul său, a tuturor corifeilor din ortaua roșilor de toate nuanțele.

Lucrul a ajuns a fi o mare greutate de învins pentru d-nii Rosetti & Brătianu din cauza neputinței în care se află de-a satisface destul de repede nerăbdarea tuturor nulităților marelui partid. Supărarea celora ce rămân în așteptare devine din ce în ce mai mare și nu puțină turburare provoacă în rândurile majorității din Cameră.

Și, pentru că între ei se mănâncă și se desfac în clici, pretind ca țara să se dezbine de dragul lor. Ceea ce e mai trist e că țara într-adevăr ia oarecare parte la aceste lupte și⁷³ crede programele lor cele minciunoase.

^438r Deodată vezi numai 2-5 oameni (ba adesea unul singur) configurându-se în partid politic, scoțând gazetă și spuind că cutare și cutare principii sunt ale d-nia lor.

Dar cine-i întreabă?

Din nenorocire țara — fără ⁷⁴ cultură temeinică — crede că așa trebuie să fie, crede că orice frază ⁷⁵ nouă e un nou adevăr. Dacă zicem că țara-i incultă avem dreptul s-o spunem⁷⁶, fiindcă o cunoaștem și — fie supărare la mijloc sau nu fie — așa este.

Cu toate acestea criteriul⁷⁷, măsura cu care să se măsure oamenii e așa de ușor de aflat. N-avem decât a întreba pe marele politic ce ni se arată înainte cere prezintă să-ntrebăm pe noul partid ce grup economic i-a încredințat onoarea de a-i pleda interesele. În cele mai multe cazuri se va vedea că nu e nimeni îndărătul lor și că tot partidul se compune din acei doi-trei cari fac gură și urmăresc pe socoteala lor, nu a unor grupuri de interese ale nației, venirea la putere.

1. filele pe care este scris articolul poartă numerotarea autografă a lui Eminescu de la 1 la 14 2. cu creion negru deasupra lui Pantazi Ghica șters 3. după Într-adevăr șters 4. decât poate a traduce rău piese de teatru deasupra lui decât a primi prezenturi dela prefecții pe care-i numește șters 5. după Într-adevăr șters 6. inițial scade suma esportată de grâne 7. supraintercalat 8. după din șters 9. după în aceas[tă] șters 10. nu-i austro-maghiar supraintercalat 11. nu-i vândut străinului supraintercalat 12. după Dlui șters 13. inițial fraza suna astfel Dumnealui știe să numească prefecți tot atât de învățați sau și mai-mai cari au obiceiul de a-i trimite curcani la ogradă și administrația României e făcută gata 14. după Într-adevăr apoi Tr[ei] apoi Unul șters 15. după trei șters 16. după și șters 17. după Pen[tru] șters 18. după a o[mului] șters 19. după urmările șters 20. supraintercalat 21. după aproape șters 22. după cu st[area] șters 23. inițial cunoscut prin veacul al XV apoi XVI și al XVII sub num[ele] 24. după Neștiința în mat[eria] șters 25. în Senat și Cameră supraintercalat 26. inițial aceste principii sunt mofturi 27. după La-o[-tse] șters 28. după din șters 29. origine foarte deasupra lui nație șters 30 după ca și șters 31. după în consecuțiune șters 32. modificat din droaei 33. după aproape șters 34. după ap[roape] șters 35. supraintercalat 36. supraintercalat 37. după de [exemplu] șters 38. inițial câte dicționare de-ale lui Cihac 39. au foile literare deasupra lui avea „Columna lui Traian“, câți are au „Convorbirile“? șters 40. deasupra lui vândut șters 41. după al Șincai șters 42. după pentr șters 43. deasupra lui de șters 44. după S-ar putea șters 45. deasupra lui de șters 46. supraintercalat 47. după Mircea Ciobanul șters 48. era tiranică deasupra lui cel puțin șters 49. după era șters 50. după face din șters 51. după privilegiate șters 52. după pretinse șters 53. supraintercalat 54. după sosi[rea] șters 55. după infamul șters 56. după binevoi[toare] șters 57. după Dar șters 58. supraintercalat 59. da de deasupra lui avea șters 60. deasupra lui de șters 61. Caracteristic e deasupra lui Ceea ce-i mai ciudat șters 62. deasupra lui financiar șters 63. după loc șters 64. revizori școlari deasupra lui membri de șters 65. după p[e] șters 66. după și de proști șters cu creion negru 67. deasupra lui un șters 68. corectat din turpidudine 69. deasupra lui bețivi șters 70. după p[rograma] apoi marele succesiv șterse 71. dării în judecată a deasupra lui acuzării foștilor șters 72. după am[biția] bănoasă de-a fi deputat (prin trebușoare) șters 73. după Însă în calitate de jertfă sfâșiată șters 71. după nu șters 75. după ori[ce] șters 76. după spunem șters 77. după e așa șters

౾

În¹ țara noastră nu se cere nimic pentru a fi² om mare decât patru clase primare și, unde-a mers mia meargă și suta, un curs de violoncel.

Dar dacă patriotul-flutur plutește în lumina³ Băncii Naționale nu este tot astfel cu patriotul-crisalidă⁴. Din asemenea patrioți s-au format comisiile de recensimânt. D. I. Codrescu a spus de unde au fost recrutați⁵ membrii acestor comisii. S-a cerut de la primarii sătești ca să dea ei funcționari pentru facerea recensimântului. Primarii se-nțelege că nu dispuneau decât de Costineștii-crisalide.

Costineștii-crisalide sunt ajutori de ajutori de scriitori comunali, [un]⁶ adevărat bici dumnezeiesc pe bietele comune rurale. Nu e minune deci dacă recensimântul a ieșit cum a ieșit, dacă, după declarația d-lui Brătianu însuși, în județul Argeș s-a evaluat venitul⁷ pogonului cu 50 lei anual, adecă cu atât cu cât îl poți cumpăra⁸.

1. după Se știe că șters 2. deasupra lui trece de șters 3. deasupra lui razele șters 4. după patriotul-crisalidă șters 5. au fost recrutați supraintercalat; inițial sintagma era plasată la sfârșitul frazei 6. în ms. din inadvertență o 7. după pogonul șters 8. această frază este scrisă printre rândurile următorului text șters: Asemenea oameni au făcut parte din comisiile de recensimânt. Dacă preste zece-douăzeci de ani un asemenea patriot-crisalidă își va lepăda cojocul și va trece prin redacția „Telegrafului“ sau a „Românului“ vom auzi pe d. Brătianu zicând în Senat următoarele:

౾

Vulpea lui Donici a venit odată în adunarea generală convocată de regele leu, ^353r îmbojorată la cap și legată la gât.

— Ce ai, o întrebă prietenul lup, pare ca nu ți-i tocmai bine?

— Ce să am, vere lup? Am avut un ¹ conflict, dacă conflict s-ar putea numi, o ne-nțelegere, o gratuită presupunere din partea unui vecin.

— Te-o fi bătut, maică, zise lupul.

— Aș! nu. Esplicări france și conforme realității s-au dat și ne 'nțelegerea a dispărut.

O², eufemism! Tu faci din negru alb și din alb negru, tu faci din o injurie … o mică neînțelegere, tu faci din o rușinoasă umilire, din ³ târârea pe pământ a unor ⁴ târâtoare, o esplicare … francă!

Dar oare ce ton ar fi trebuit să aibă scuzele de patru ori emendate și adaose ale cabinetului ^354r Brătianu, pentru a merita și din ⁵ partea „Românului“ epitetul de umilire, pentru a înceta de-a fi numai ⁶ o esplicare francă? Se găsește în limbajul diplomatic o coardă și mai jos pe care d. Stătescu și-ar fi putut miorlăi ⁷ jalnicele păreri de rău?

Și toată această, umilire pe țară, toată îngenunchearea aceasta numai pentru a rămânea la putere! Suntem de mai nainte siguri că dacă, în fața conflictului deschis, ministeriul și-ar fi reparat greșala prin retragere nici un urmaș al lui ⁸ n-ar fi fost obligat de-a coborî atât de jos pe scara espresiilor de impotentă ⁹ lingușire precum au făcut-o roșii. Astăzi ling mâna pe care vreau s-o muște. Și dacă ar linge-o ei înșii n-ar fi nimic. Dar îngenunche țara la acest act de estremă umilință ¹⁰.

1. după o mică neînțelegere apoi neînțelegere șters 2. după Dar prea ești umflată la cap. Sufăr d'o vreme 'ncoace de gâlci șters 3. după care se răsfrânge asupra țării întregi o esplicare francă, conformă realității șters 4. după un[or] șters 5. după p[artea] șters 6. după o esplicare șters 7. inițial: și-ar fi miorlăit; putut supraintercalat 8. după d[l-ui] șters 9. după ling[ușire] șters 10. urmează de estremă renunțare la orice demnitate șters

౾

^{233 r} În urma hotărârii luate de d. Brătianu de a părăsi puterea, confrații noștri de la „Românul“ au cam ajuns în doaga copiilor. Chiar în numărul în care foaia, încă guvernamentală, anunță nestrămutata hotărâre¹ a primului ministru, se aplică² partidului conservator cinci coloane pline de insinuațiuni cari din cari mai copilăroase.

Când ³ cu sporirea lefii miniștrilor d. Brătianu declarase că poate renunța la acest spor, că se⁴ poate sacrifica cum s-au sacrificat coreligionarii săi politici de la 1848, din cari unii au și murit. Noi am zis: „D-zeu să-i ierte!“. Știm pozitiv că din numărul mare de pensionari ai sultanului cari, departe de-a suferi amărăciunea exilului, huzureau de bine ^{234 r} în străinătate, n-a murit absolut || nici unul de mizerie sau de privațiuni. Unul singur, un militar, s-a stins⁵ de nostalgie și de dorul copiilor. Alții⁶, dacă i-a odihnit Dumnezeu, aceasta s-a 'ntâmplat pentru că nu mai aveau zile și pentru că o moarte avem cu toții. Contimporani de-ai d-lor C.A. Rosetti și I. Brătianu, confrați în exiliu, se vor însărcina, credem, a descrie mizeria onor. tagme patriotice, care, la dreptul vorbind, în străinătate s-au obicinuit a trăi bine, pe⁷ mare și de-a gata, încât, întorși în țară, nu le mai ajung zece lefuri și zece diurne⁸. Și această părere a noastră, realistă cu totul, că vo pagubă pentru țară nu e dacă vrea Dumnezeu ca și Caradalele ori Cariagdii să ⁹ dea ortul popei, „Românul“ o numește „apel la asasinat“.

1. inițial anunță știrea despre nestrămutata hotărire 2. deasupra lui adresează șters 3. după D. Brătianu șters 4. supraintercalat 5. inițial s-a [stins] apoi a murit 6. deasupra lui ceilalți șters 7. după și șters 8. după diu[rne] șters 9. după să-și dea obștescul sfârșit șters

౾

Dim. Ghica. Noblesse oblige. D. I. Brătianu este obligat să rămâie la post. Credeți că ^359r chestia de feliul ei nu e destul de spinoasă ca s-avem nevoie să ne irităm unii pe alții? Înainte de alegeri au apărut un manifest. L-ați citit dv.? Dacă poporul n-ar fi atât de înțelept, acel manifest nu l-ar fi ațâțat până la un război civil? Între subsemnatori sunt 10-12 străini încetățeniți curând. De-ar fi fost de mult în țară, ar fi văzut¹ că între adversarii lor sunt membri[i] unor familii vechi cari nu vor s-arunce țara în turburări. Am văzut în manifest vorbindu-se de Basarabia. Aș ² fi înțeles să văd apărându-se guvernul. Eu însumi am susținut că s-a pierdut fără complicitate. Cum ați făcut însă dv.? Ne-ați acuzat pe noi, schimbând rolurile. Noroc că poporul nostru e înțelept, e rar a se găsi un popor și mai răbdător. Dar răbdarea lui are margini.

Voiți a ne prezenta ca conspirând cu străinii în chestia de față. Îndrăznesc a spune că ^360r numai opinia minorității esprimă sentimentele unui Corp serios.

Îndată ce proiectul guvernului va fi posibil pentru România îl voi vota împreună cu toată opoziția.

D. Ioan Ghica. Reprezentantul minorității, d. general Manu, a cerut să nu se zică nimic ce ar face să se crează că acest Senat ar fi, în drept să continue. D. general Manu a venit cu o contraadresă care nu cred c-ar fi esprimând opinia minorității. A venit apoi d. Strat și a redus cestiunea la alegeri. Cele mai dependente colegii sunt cel I și al II-lea, căci în ele sunt funcționarii înalți cari atârnă direct de un decret al guvernului.

Totuși au ales opoziția. Eu mă bucur c-a rămas numai ³ influența morală căci înainte de aceasta era și cea morală și cea materială.

^361r Ni se zice să primim proiectul minorității. După rechizitorul ce i s-a făcut ministerului, se mai poate aceasta? Atunci aș consfinți acuzările aduse ministeriului.

Ministrul ⁴ de justiție mulțumește pentru moderațiunea adusă în discuție. Caricatura Charivari.

Vom veni la punctele ce ne despart în realitate. Din toate discursurile n-am văzut decât două idei ce par a stabili o divergență de opiniuni. Minoritatea se miră cum guvernul nu ia inițiativa în cestiunea izraelită, făcându-i din aceasta o acuzațiune că voiește să escamoteze cestiunea și ascunzându-se în adăpostul majorităților să scape de răspunderea ce incumbă. Al doilea se supără pentru lauda legalității, care ar fi fost asemenea o cauză a liniștei. N-aveți drept să cereți fin proiect de lege. Ele sunt sesizate prin voturile adunărilor, prin Tractatul de la Berlin, prin mesaj.

^362r Dar oare pe tărâmul bănuielelor nu ar fi loc să fie temem că o soluțiune redactată n-ar fi fost cu mai mult cuvânt [că] ați prejudecat chestia, că ați exercitat o presiune morală? Ce garanție avem că dv. nu ați veni ⁵ asemenea cu acuzațiuni. Dacă tăceți vă menajați rolul de a critica. Sunt precedente 66 și 68. Era în urma unei ⁶ revoluții care zguduise țara. Sorgintea acuzațiunilor, (Armand Lévy). Un pact ocult cu alegătorii din Moldova. Nu dau crezământ la ceea ce am auzit ⁷-o că trimiterea tuturor somităților partidului conservator se datorește pactului ocult între ei și alegători. E din dezmințirea adusă corpului electoral din Moldova că nu voiește a da nimic izraeliților. Nu este abis între inteligența de acolo și evrei. Sub ocrotirea intereselor marilor proprietari s-a făcut invaziunea Moldovei de către evrei.

^363r 1866 în Constituție, un principiu care să aducă omagiu marilor principii etc. Să ne epargneze umiliațiunea. A lăsat cuvânt a se crede că nu era străin de acea răsculare a maselor și a iritațiunii. Eu cred, eu cred mai mult 70-73.

74. lege comunală. Nu s-a sfiit s-aducă un proiect de lege care în desprețul unui articol pozitiv al Constituției 4 categorii, drepturi comunale. Simțămintele nu puteau fi necunoscute țării. Dacă aceste sunt precedente, proprietarii mari din Moldova a trimis cunoscându-i. Țara nu vrea să dea nimica. Guvernul să spuie care-i opinia străinătății? Art. 44. Criteriul de reticențe. Pericolul cel mare diviziunile intestine.

Cestiunea alegerilor. Omagiu rezervat atitudinii guvernului. După minoritate dacă al[egerile] s-au petrecut liniștit, nu este meritul guvernului, ci este numai a rezervei și moderațiunii partidului conservator. Amenințări cu răscoală. Limbagiul ziarelor conservatoare este să se spăimânte cineva de licența ziarelor conservatoare. Nu mai departe decât ieri, citeam un articol ^364r menajerie. Un nenorocit Crainic ⁸, ce măsuri a luat guvernul? Delictele de ingerențe în alegeri.

În ce-i vinovat guvernul de presiune în alegeri. Cari sunt faptele?

Râmnicul-Vâlcii

Din Moldova. La Tecuci. Delegați primari. S-a pus parchetul la dispoziția acelor denunțători. Col. IV ⁹ Anchetă judecătorească. Col. II iscălitura falsă.

Râmnicul Sărat. Vot cumpărat. Alegătoriul Mateescu. Adaugă martorii.

Un mag[istrat] de la R[âmnicul] S[ărat] permutat la Focșani numit supleant la Curte.

Ciurea. S-a găsit nedreptățit. [Aceasta în]aintea alegerilor.

Epitetul de cinici istoria ¹⁰

M[anu] Simțul public e vițiat. O țară esclusiv agricolă. Toată recolta în mâna zapciului. Colegiile orașelor.

^358r D. general Florescu, Discursul tronului. Ferit de îndoieli. Să se ferească de-a pune ceva care ar da loc la controverse. Mesagiu. Cea mai perfecta legalitate. Au urmat exemple de culpabile ingerințe. Ilegalitățile cele mai monstruoase. Retevei, bâtă invențiune liberală. Prințul Constantin Ghica. A fost ordine pentru că acei cari fac dezordine nu erau la putere. Nu V-am acuzat, V-am deplâns. Eram să mor și nu știam că partidul conservator e susceptibil de-a turbura apa. De ce m-au ales în municipalitate. La Giurgiu. Dorința unor anume oameni de-a întreține ura între noi.

Candidaturile oficiate. Programul de la Mazar Pașa de-a face să lucească la ochii mizeriei și a slăbiciunii. Decretele domnești de numiri în funcțiune sau ¹¹ teroarea destituirilor.

Întruniri publici.

Întrunire. După ridicarea ședinței s-a pronunțat acele cuvinte. Introduceați anarhia în armată. Amicul d-niilor lor. Nu-i treaba mea să vă spun pentru ce s-a stricat // ^358v credința jurată. A detrona pe Domn. Jurnalele conservatoare ¹². Poate aspira la Bene-Merenti. Pierderea Basarabiei, Arab Tabiei, nici un protest la Berlin.

Vineri. Tractatul cu Austria cadavrul sângerând al României, promulgare decorației.

1. după fost șters 2. după Ani șters 3. c-a rămas numai deasupra lui de șters 4. după General Florescu șters 5. supraintercalat 6. supraintercalai 7. după fost șters 8. supraintercalat 9. Col IV supraintercalat 10. urmează două cuvinte ilizibile din cauza unei pete de cerneală: de …… tător 11. modificat din și 12. Jurnalele conservatoare supraintercalat.

౾

Deși¹ reprobăm din fundul inimei orice atentat asupra vieții unui om, cu atât mai mult când este² reprezentantul unei autorități constituite, totuși nu ne putem opri de-a cerceta³ cauzele sociale cari au dat loc unui asemenea fenomen și dacă le cercetăm spre binele tuturor, spre binele d-lui Brătianu îndeosebi⁴ le cercetăm.

Oricât de neagră ar fi intenția faptei, trebuie să recunoaștem că guvernul d-lui Brătianu a creat atmosfera în care asemenea fapte sunt posibile, în care autorii lor găsesc o legitimare a scopurilor lor.

Când vedem un om ce, după propria lui mărturisire, a luat parte la o conspirație și care, după știința tuturor, a fost capul unei revolte la Ploiești, devenind sub Brătianu adiutant domnesc, atașat ca om de încredere pe lângă suveranul⁵ pe care-a voit să-l răstoarne, d. Brătianu ne va permite să conchidem că d-sa și numai d-sa a ridicat impunitatea unui atentat la rangul de titlu de recomandație pentru a înainta pe scara ierarhiei sociale.

Când d. Brătianu nu se sfiește a recomanda în Senat pe un domn⁶ ca Costinescu ca secretar general la Ministeriul de Finanțe, om cu patru clase primare, e evident că d-sa a ridicat ignoranța, cea mai neagră ignoranță, la rangul de titlu de recomandație pentru a înainta în viața publică.

Când în chiar Camera roșie unii membri ai partidului guvernant, oameni poate simpli dar cinstiți, cari n-ar merita poate să fie pe scara socială pe care se află, dar cari n-au furat încă pe nimenea, se-ntreabă cu mirare: de unde amicii apropiați ai d-lui Brătianu, protejații de aproape ai d-lui C.A. Rosetti au făcut averi în 3-4 ani de zile de unde n-aveau nimic, când acești oameni, simpli poate, dar cinstiți se declară în grevă contra unui sistem care ridică și îmbogățește pe pungași, atunci d. Brătianu va concede că a ridicat malonestitatea la rangul de titlu de merit pentru înaintare în societatea română.

Când un⁷ om bănuit de crime care ridică numai un colțuleț al vălului de pe scabroasele afaceri e canonizat, iar afacerea e*** prin ordinea de zi d. Brătianu va concede că crima chiar e un titlu de merit înaintea d-sale.

Vedem apoi un altul⁸ care-a numit pe Domn spion prusian, care-a proclamat principiul că uciderea suveranilor e permisă, făcând azi, printr-un proiect de răspuns la adresa tronului, act de profundă fidelitate către acelaș suveran. Noi am fi înțeles ca un asemenea om să tacă, am fi înțeles să fie iertat pentru opiniile lui, dar nu înțelegem că se gereze azi în susțiitor al dinastiei tocmai d. baron de Hahn.

Crede serios d. Brătianu că, ridicând impunitatea licenței, a calomniei, a înaltei trădări, a ignoranței, a crimei chiar la rangul⁹ de titluri de merit în statul român, o poate face aceasta fără serioasa primejduire a spiritului public¹⁰? Crede d. Brătianu că nu se vor găsi oameni cari să ia la serios principiile sale și să crează că atentatul¹¹ e o virtute, înalta trădare un merit?

Dac-o crede aceasta, deplângem numai țara care-a avut nenorocirea de-a fi guvernată de d-sa, dar nu-l putem deplânge pe d-sa pentru că teoriile ce însuși le-a semănat dau roadele așteptate.

Dacă, dintr-un punct de vedere curat¹² omenesc al justiției și al umanității, vom reproba oricând asemenea fapte odioase, pe de altă parte vom trebui să recunoaștem că, d. Brătianu culege numai roadele ce însuși le-a semănat.

Nu-și bate cineva joc de-o nație întreagă zeci de ani de-a rândul, amăgind-o, stârpindu-i sentimentul religios și de justiție, furându-i viitorul ei moral și material, fără să aibă a purta urmările acestei sistematice corumperi.

1. după Ieri la 7 ¼ ore seara un om a atentat la viața d-lui Brătianu pe când ieșea din Cameră. Cuestorul Camerei, d. Goga, a sfărâmat c-un baston gros de fildeș cuțitul atentatorului c-o lovitură, d. Brătianu a scăpat șters 2. după el șters 3. după cerceta șters 4. deasupra lui în particular șters 5. după șeful statului șters 6. deasupra lui om șters 1. după în fine șters 8. după care șters 9. după titlul de șters. 10. fără Serioasa primejduire a spiritului public deasupra lui nepedepsit șters 11. după omorul șters 12. după al șters

౾ CESTIUNEA IZRAELITĂ

II. Rezultate ale uzurei în România

Între variile schimbări ce s-au săvârșit în România de la 1859 în ordinea publică și ^365r privată e și libertatea absolută, consacrată pentru creditor prin noul Cod civil, de-a-și stipula pentru —

౾

D. Brătianu, confirmând însuși știrea despre o radicală schimbare a cabinetului ^{243 r} său, noi, fără a prejudeca lucrul și fără a ști personajele politice cari vor servi a umplea golurile create de Saturn care-și mănâncă copiii, cată să ne așteptăm că d. prezident al Consiliului să cerce poate¹ sprijin și în șirurile² acelor conservatori pe cari i-am putea numi dizidenți. Ei sunt în adevăr puțini la număr și, fiind oameni cu totul independenți în privirea averii, culturii și poziției lor sociale, mobilul schimbărilor lor politice nu poate fi căutat în goana după funcții, după directorate de bancă ori de drum de fier, ci sau în vederi³ politice, greșite după noi⁴, sau în ambiție.

Dar, ori una ori alta fie, oricine înțelege că, pentru ⁵ a deveni cineva enamu che enasu cu Cariagdi, Carada, Giani etc., sufletul unui om bine născut cată să treacă prin peripeții aproape tragice, asemenea lui Timon din Atena, eroul unei drame de Shakespeare. În adevăr pentru ca un ⁶ om atât de prietenos, primitor, generos cum e Timon în actul I să se prefacă || într-un sălbatec mizantrop, un pustnic cum e Timon în actul al IV-lea, sufletul ^{244 r} său cată să fi trecut prin o sumă de peripeții ce l-au aruncat dintr-un estrem într-altul, l-au prefăcut din alb⁷în negru, din floare de crin în mătrăgună. Seria⁸ acelor peripeții, luată la un loc și designată c-o singură vorbă, am numi-o fenomenologia unui ⁹ suflet bântuit de patimă.

Se știe că pe sfârșitul secolului al paisprezecelea Alexandru cel Bun purta în marca ¹⁰ Moldovei crinii Casei de Valois. Marca era împărțită în două: de o parte bourul între trei luceferi, de alta crinii. Cauza nu se știe exact. Fost-a vasalitate, fost-a înrudirea lui de aproape cu Casa regală a Poloniei, de vreme ce Doamna era sora regelui? Dar¹¹ nu asta ne importă, ci cu totul altceva. Sunt de ex. oameni la noi în țară cari pretind că, neam după neam, vorbind¹² și începând cu cel dendâi al rasei, au văzut bourul din steagul lui Bogdan Dragoș precum au văzut înflorind crinii Casei de Valois în herbul lui Alexandru Vodă ¹³. Ca || un asemenea crin alb¹⁴ să se prefacă în ardei roșu, de¹⁵proveniență fanarioto-bulgară, ^245r iată un problem psicologic ce merită atenție și a cărui fenomenologie, a cărui serie de evoluțiuni¹⁶, o vom împărți în următoarele ¹⁷stadii:

Stadiul întâi. Stare nervoasă de superescitare a instinctelor conservatoare c-o nuanță de feudalism. Confundare lesne de înțeles, deși eronată, a binehrăniților Pătărlăgeni¹⁸ cu marii criminali ai tragediilor lui Shakespeare, cu Macbeth, sau cel puțin cu Hodel, Nobilng și Rusacov. Partidul roșu și Vetljanca sunt încă sinonime.

D. Brătianu, un fin cunoscător de oameni, deduce din această superescitare că conservatorul nostru are multă stofă de om de stat, dar nu i-o spune singur, căci nu se poate abține de la ironia de a pune pe onorabilul Costinescu să-i facă această declarație de dragoste. E întâiul moment de umilință în viața unui conservator¹⁹ adevărat, când suportă a fi lăudat de onor. Costinescu. Un amic răutăcios [î]l întreabă dac' ar primi un portofoliu de la roșii. El răspunde încă²⁰ cu indignare „Jamais!“.

În stadiul al [doilea] picătura de stofă de om de stat au început să înăcrească, să fermenteze ^246r în sufletul pur ca laptele a conservatorului. Oare dacă, ferească Dumnezeu, țara ar avea perspectiva unui război, nu e de datoria stofei de-a intra în cabinet? Atunci: jos micile împărecheri de partid, sus țara! Amicul cel răutăcios îi observă cu oarecare sfială că-n asemenea caz rămâne liber să susție guvernul ca deputat, precum o face asta orice partid cumsecade când sunt atât de grave interese la mijloc, chiar dacă ministru de finanțe ar fi Simeon Mihălescu, la Instrucție²¹ învățatul Costinescu, iar la Justiție Arion, care a mai fost o dată, dar de-atunci s-a mai perfecționat întru ale justiției în Academia de la Văcărești.

Stadiul al treilea e, ca și-n tragedii, culminația. Dar dacă tânărul om de stat ar putea dicta în cabinetul Brătianu? Dacă pentru el s-ar dizolva Parlamentul și în cel nou ar veni alte elemente, viguroase, dacă pe ruinele partidelor din trecut ar²² răsări formațiuni nouă || ^247r mai compatibile cu spiritul de progres al Regatului? Dacă l-ar aproba partidul conservator tânărul cu stofă n-ar fi indispus a primi un portofoliu²³.

Stadiul al patrulea începe prin scene²⁴ de cochetărie între tânărul om cu²⁵ stofă și iluminatul partidului, d. Sihleanu. Stranele ocupate de sfinții Serurie, Carada și Fundescu zâmbesc cu satisfacțiune la această reprezentație. Dacă l-ar aproba, nu partidul conservator, dar amicii săi ar fi mai mai gata să primească un portofoliu.

Stadiul al cincilea și cel din urmă — tânărul cu stofă a lunecat și intră, fără să-l mai aprobe amicii, dar²⁶sperând a-i atrage după el. Peste noapte apare decretul. „D. X numit ministru al Nostru secretar de stat la departamentul cutare. Semnat: Carol îngăduitorul“.

Tânărul își face intrarea pe banca ministerială. Glasul său, deși cam ascuțit, e tremurător de emoțiune.

Ce minuni! Menajeria nu rânjește … dimpotrivă

^248r Ea la glasul lui²⁷ subțire se arată milostivă.

Apoteoza dramei a și 'nceput cu mult foc begnal și cu prapuri pe uliță, iar din partea binehrăniților Pătărlăgeni cu sugere à la kilometru²⁸. În În orice caz mare efuziune de sentimente patriotice și de vin profir.

1. să cerce poate [sprijin] deasupra lui va căuta de astădată [sprijin] șters 2. în șirurile repetat din inadvertență șters; intenția inițială era de a scrie în șirurile con[servatorilor] 3. după vederile șters 4. inițial după noi rău înțelese 5. deasupra lui pentru șters 6. deasupra lui dintr-un șters 7. după f[loare] șters 8. după Colecția șters 9. după unui apoi unui șters 10. deasupra lui herbul șters 11. după Destul numai că sunt în țară șters 12. după după neam șters 13. inițial au văzut bourul din steagul lui Bogdan Dragoș și crinii din herbul lui Alexandru Vodă 14. supraintercalat 15. după iată un problem psicologic șters și reluat mai jos 16. a cărui serie de evoluțiuni supraintercalat 17. deasupra lui șase șters 18. corectat din Pătărlăgenilor 19. după conservator șters 20. supraintercalat 21. inițial ministru al instrucției 22. după s-ar șters 23. după por[tofoliu] șters 24. după scene șters 25. după de stat șters 26. deasupra lui și șters 27. deasupra lui său șters 28. după chi[lometru] șters

౾

D. C.A. Rosetti ^212r poate fi din parte-ne din societatea și familia celora cari la 11 fevruarie și-au călcat jurământul militar și onoarea militară., printr-un act de nespusă lașitate și de negrăită trădare, oameni de¹ cari mâna călăului chiar s-ar dezonora atingându-i.

Și un asemenea om ne vorbește de moralitate și respect, de adevăr și de onoare! Măcar atâta pudoare ar fi trebuit să-i rămâie să nu pomenească idei² sfinte pe cari nici e în stare să le priceapă, necum să le practice.

1. după pe cari șters 2. deasupra lui lucruri șters

౾ CONVIVII D-LUI C. A. ROSETTI

Dintre convivii, în număr de vro ¹ trei sute, cari au serbat aniversara a douăzeci ^{218 r} și cincea a activității „Românului“ vom cita numai majoritatea² numelor, lăsând afară numele în adevăr românești sau acele ca Ghica, Cantacuzino ș.a., cari sunt de două-trei sute de ani în țară, din vremea celor din urmă Basarabi sau Mușatini, ca să se vază în adevăr cari sunt elementele determinante ale României. La un banchet dat în onoarea d-lui C.A. Rosetti s-a ³ adunat desigur tot ce e determinant în țara noastră. Amintim anume pentru cititorul mai naiv că există ⁴ nume cu terminații românești a căror proprietari nu sunt nimic mai puțin decât români.

Cităm după „Românul“:

E. Caligari, general Angelescu (grec), Gr. Filitis, Alex. Giani, Davila || Dim. Cariagdi, Vintilă ^{219 r} Rosetti, Emil Costinescu (recte Harama, armeano-german), Frederic Dame, Mircea Rosetti, E. Carada, Xantho, Derussi, Cerlenti, Chrisoveloni, Ioanidi, Muller, Elias, Papazolu, N. Ioanidi, Levy, Ascher, Nedelcovici, Cristescu, Opplar, || I. Nacu, G. Rietz, Oppler⁶, Grabovski, Șt. Velescu, C. Panaioti, Buchholzer, ^{220 r} Stelorian, Marghiloman, Procopiu Dimitrescu (armean), Al. Lapati, Eliad⁶, El. Lapati, C. Dimitriadi, Villacros, Pascaly, Verussi, Eustațiu, Gobl || Pandrav (bulgar), V.A. Urechiă (recte Popovici, malorosian), ^221r din cauze cronice numit Urechia. S-a mai numit și Alexandrescu și V. Alecsandri ș.m.a., Fundescu (pretinde a fi bosniac; lumea zice țigan), Serurie (vezi Kollekțiune de poezii neogrecești), Flevas, Dr. Sergiu, Arghiropol, Halfon, Culoglu, Schina, Perticari, Minovici, Papazu, Gr. Ventura, Dr. Severin (recte Bosnagi; nu știe românește), C. Arion, Caramanlâu, Cavadia, C.C, Arion, Muntureanu (recte Goldenberg, izraelit, || Vermont (recte ^222r Grunberg, izraelit), Ciurnea (recte Schwartz, izraelit), Sim. Mihălescu (recte Hagi-Ivat, bulgar), Hilel Manoach⁷, D. Pandrav, Nacu, Economu ⁸, Dendrino, Pruncu (armean) ⁸, Zenide, Crătunescu, Vlădescu⁸, Djuvara, Pilidi. Balasan (armean)⁸, Ractivanu, Eraclidi, Calerghi, Lazardi, Mavrius, Enciulescu (bulgar; nu știe românește), Zaharidi, Dancovici, Pencu, Staicovici, Radovici. ^{223 r} Nume de proveniență obscură sunt tot pe-atâtea; dar evident neromânești. Nume însă drept românești le poți număra pe degete: Sturza, Fălcoianu, Moroianu, Berindei, Văcărescu, Olănescu, Mirescu, Hârdău, Cornescu, Băicoianu, Bozian, Grădișteanu, Porumbescu, Mârzescu, Mănescu, Laurian.

1. după trei șters 2. după numele șters 3. după a f[ost de față] șters 4. după numele șters 5. sub N. Carapati șters 6. după Al. șters 7. sub Marcovici (albanez) șters 8. intercalat ulterior

౾

D. Rosetti ^381r vrea ca negustorii, care, afară de puțini olteni, ardeleni¹ și macedoromâni, sunt străini în țară, să fie politicește și social egali cu românii. Nu degeaba li se zice burtă verde. E costumul* bulgar.

1. după și șters

౾

Au amețit fanarioții. ^{1 181r}

Loviturile repezi ce ² le-am lăsat să cază asupra titvelor acestora incapabile ³ decât de minciună, le-a amețit astfel încât, neputând să răspunză, neavând ce să răspunză ad rem, obiectiv, au început să aiureze, să vorbească-n bobote și-n dodii vorba ceea: Bună vremea nea Istrate! Doi boboci de rață, frate! ⁴

Într-un număr vedem acuzarea ca din senin că reacționarii (care? unde? cine?) amenință pe rege cu asasinatul.

Mai ⁵ ieri ne numesc pseudoînvățați, falsificatori ai teoriei Lamarck-Darwin, ca și când noi am fi de vină că cei mai mulți dintre roșii sunt cațoani vicleni și malonești, incapabili de-a se amesteca cu rasa română, incapabili de-a o pricepe chiar.

În sfârșit, pe zi ce merge se urcă istericalele bizantine.

În furia care ⁶ i-a apucat, foetor caprinus, putoarea de țap pe care-o răspândesc, || cu minciunile ce ⁷ numai ei sunt în stare a le născoci ⁸, e de-a dreptul nesuferită. ^182r

Astfel în cel din urmă număr „Pseudo-Românul“ ne ⁹ zice că nu ne-au crezut atât de răi, atât de cruzi¹⁰ încât să fim în contra spitalelor din sate.

Liniștească-se! Nu suntem în contra înființării lor.

Deplângem nenorocita necesitate de-a se crea spitale în sate, ceea ce nu mai e nici într-o țară europeană, deplângem că noii fanarioți au esploatat cu ¹¹ atâta cruzime poporul nostru încât¹² să fie nevoie a-l trata în spitale și credem că ele vor ajuta foarte puțin în contra unor rele sociale și politice ¹³.

Cauza morbidității țăranului român este esploatarea neomenoasă careia l-a supus demagogia, este uzura roșie, administrația roșie, sporirile bugetului, prestațiunile făcute pe moșiile roșilor ¹⁴, regimul alimentar rău, sărăcia ¹⁵, nu clima și epidemiile.

Sub aceeași climă poporul românesc s-au sporit sub Matei Basarab, s-au sporit sub Mihai Sturza, sub Barbu Știrbei.

^183r Dar se stinge sub domnia a d-alde ¹⁶ Flevas, C.A. Rosetti; || se stinge de greutățile ce i le impune pungășia și cocoteria guvernanților actuali.

Iată ceea ce am zis noi¹⁷, și amețeala în care se află redactorii foii fanariote nu ¹⁸ e nici esplicare pentru mistificațiile ce le dă ¹⁹ publicului drept idei ale noastre, nu e nici justificare ²⁰.

N-am numit „canalie“ pe poporul românesc, ci²¹ am făcut numai deosebirea între poporul nostru sărmanul²², care sufere dominațiunea noilor fanarioți și între canalia dominantă, neromână, care-i impune această dominațiune prin gudurare ²³, prin minciună, prin lingușire și în fine prin împrejurarea tristă că factorul esențial de control, stabilit de Constituția noastră, Coroana, nici cunoaște țara, nici află de cuviință a o cunoaște 24

Coroana ²⁵ nu știe că subprefecții instalați în numele ei mână pe țăranii ce nu pot plăti rămășițe mincinoase prin spini și prin pâraie; Coroana nu știe că poporul acesta e tratat mai rău decât animalele de cătră patrioții de la putere.

^184r Coroana nu știe că nu există lege pentru țăran, nu există autoritate, că singura lege e spoliarea din partea dominanților, singura autoritate biciul, mânuit nu de boier, nu de fiul țării, ci de străin, de ovrei, de grec ²⁶, de rudele pân 'ntr-al șaptelea neam ²⁷ ale d-lui C.A. Rosetti și Flevas, veniți de alaltăieri din Țara turcească ²⁸.

Coroana ²⁹ nu știe că ministeriile și judecătoriile gem de greci neîmpământeniți cari ³⁰ nici nu pronunță bine românește, începând de la Curtea de Casație și sfârșind cu ³¹ judecătoriile de ocol.

Iată ceea [ce] nu știe nici Coroana, nici poporul și ceea ce ne-am însărcinat noi ³² a le spune amândurora. Și ceea [ce] nu știe nici Coroana, nici ³³ poporul românesc este că această stare de lucruri nu poate merge înainte, că o stare sistematică de putrejune și de corupție trebuie ³⁴ să dea loc la izbucniri și că asemenea izbucniri ar fi periculoase în starea internațională, precară în care se afla România.

^185r Lucrul merge atât de departe încât³⁵ orice putere străină are în mână făgăduința de-a scăpa ³⁶ Moldova de jidani, Țara Româneasca de grecotei și că amândouă aceste făgăduinți sunt ademenitoare ³⁷ pentru poporul autohton al țării³⁸. Mai mult încă, între o stăpânire străină pe față și una mascată, între regim străin și esploatare străină organizată ca cea de astăzi, alegerea e aproape indiferentă pentru omul ce duce greutățile esploatării³⁹.

Precum împărați au murit de boala pediculară, de phtheiriasis ⁴⁰, tot așa poporul românesc, care are nevoie de spitale în sate, moare de boala fanarioților și jidanilor paraziți cari s-au încuibat în organismul lui. Orice încheietură organică a lui, orice autoritate publică, de la ministerii pân-la subprefecturi, sunt cuiburi de incubațiune pentru acești ^186r paraziți, || unde ei se clocesc, trimițându-și apoi odraslele la ⁴¹ Paris, de unde aceste ⁴² se-ntorc cu mii de trebuințe pe de-o parte, cu pofta de-a le realiza ⁴³ de pe spatele poporului pe de alta.

Toate ⁴⁴ secăturile cari ⁴⁵ au numărat pietrele ulițelor din străinătate⁴⁶ și i-au populat lupanarele, toate mofturile contractate acolo, toate mizeriile se traduc aci, la fața locului, în cheltuieli bugetare, în ban plătit de birnic pentru a întreține pe aceste stârpituri.

Dar e vro comparație între românul autohton din ⁴⁷ America dunăreană și cel de sub guverne străine?

Chiar ⁴⁸ guvernul unguresc, oricât de rău ar fi și oricât de spoliator, e departe de-a se putea compara cu al nostru.

De-acolo ⁴⁹ ne vin oameni încă ⁵⁰ sănătoși, cum erau ai noștri pe la 1850-60, ne vin cuminți cum erau ai noștri, ne vin veseli și muncitori cum ⁵¹ erau ai noștri.

Și acei ce ⁵² ne vin ce găsesc în țară?

^{187 r} Văd poporul autohton, pe frații lor aduși la sapă de lemn și având necesitate || de spitale. Văd înflorind pe cine ⁵³? Pe ⁵⁴ străinii aceștia; pe acești arhistrăini cari într-o sută de ani chiar ⁵⁵ n-au fost în stare a se adapta poporului românesc, a-l ⁵⁶ iubi, a-l ⁵⁷ respecta, care-i ⁵⁸ iau sute de milioane pe an, precupețindu-i pielea, pentru a nu-i da în schimb nimic, nici ⁶⁹ administrație de stat, nici știință, nici arte; nici adevăr c-un cuvânt, nici bunăstare ⁶⁰.

Se știe că noi le-am contestat capacitatea de-a pricepe un adevăr, capacitatea de a discuta.

Cu drept cuvânt le-am contestat-o.

La ⁶¹ ei discuția nu înseamnă o comparare de argumente, ci oricare din secăturile acestea n-are alt ⁶² scop decât de-a se arăta mai cu cap, de a-și ilustra mutra, de-a arăta că știe răspunde.

Noi zicem de ex. că nu spitalele sunt lucru de căpetenie ⁶³, ci o descărcare a poporului de greutățile actuale, o⁶⁴ îmbunătățire a stării lui materiale, a regimului || lui ^{188 r} alimentar, ei ne răspund că suntem cruzi și voim să lăsăm să moară femeile ⁶⁵ bolnave.

Iată răspuns sofistic de grec.

Noi dovedim că partidul ⁶⁶ dominant e compus din venetici (greco-bulgari)⁶⁷, ei ne răspund că amenințăm pe rege ⁶⁸ și că nu cunoaștem teoria lui Lamarck.

Iată alt ⁶⁹ răspuns sofistic de grec.

Noi zicem ⁷⁰ că țăranul nu se bucură de binefacerile legii și trăiește sub un regim escepțional, ei ne răspund că Țarigradu-i lângă Bosfor. Se potrivește ca nuca-n perete.

Ar fi vreme pierdută a discuta cu asemenea oameni, incapabili de-a pricepe ori de-a recunoaște un adevăr, precum sunt incapabili de-o faptă bună, de-o mișcare generoasă.

Sunt ⁷¹ uscături, sunt descendenții unei rase învechite și putrezite în corupție, sunt etnic bătrâni, în stadiul diselecțiunii ⁷², pe calea de a se-ntoarce la maimuța din care se ⁷³ trag.

1. după grecoteii șters; primele două pagini ^181r și ^182r sunt anulate cu o linie verticală pe mijloc 2. după și cu temei șters 3. după neîncăpătoare și șters 4. inițial să vorbească 'n bobote și-n dodii să se arate mature în sfârșit pentru institutul de sănătate al doftorului Sutzu 5. după Astăzi șters 6.după în turbarea șters 7. deasupra lui pe cari le șters 8. deasupra lui răspândi șters 9. „Pseudo Românul“ ne supraintercalat 10. după cruzi șters 11. după atât șters 12. după românesc șters 13. și politice deasupra lui dar nu suntem în contra lor șters 14. după grecoteilor șters 15. regimul alimentar rău, sărăcia deasupra lui traiul cel rău șters 16. a d-alde supraintercalat 17. supraintercalat 18. după fondate de un grec, C.A. Rosetti, și de alt grec, Carada, e o [esplicare] șters 19. după prez[intă]* șters indescifrabil 20. inițial dar nu e justificare pentru […] 21. corectat din și 22. nostru sărmanul deasupra lui românesc șters 23. deasupra lui subrepțiune șters 24. inițial nici voiește s-o cunoască 25. după semnul care marchează alineat 26. după grec șters 27. pân 'ntr-al șaptelea neam supraintercalat 28. provenit prin ștersături și supraintercalări din aduși numai acum din Țara grecească în 29. după semnul care marchează alineatul 30. după începând de la Cur[tea de Casație] șters 31. după cu Simonidis protejatul d-lui Pherekydis șters 32. după a-i spune șters 33. după nici șters 34. după trebuie să izbucnească, și că, a[semenea izbucniri] șters 35. după că puterea care a promis moldovenilor de-a-i scăpa de jidani are Moldova; puterea care va promite Țării Românești de-a o scăpa de grecotei are Țara Românească șters 36. după scăpa șters 37. după foarte șters 38. provenit prin corectări și ștersături din acestor țări. 39. provenit prin corectări, ștersături și supraintercalări din alegerea nu e nici grea măcar pentru omul ce duce greutățile esploatărei străine 40. deasupra lui phthyriasis șters 41. după de șters 42. supraintercalat 43. cu pofta de-a le realiza provenit prin ștersături din cu setea de-a le împlini 44. după semnul care marchează alineatul 45. după de fanarioți șters 46. deasupra lui Parisului șters 47. deasupra lui dintre* șters 48. după semnul care marchează aliniatul 49. după semnul care marchează alineatul 50. supraintercalat 51. după cum șters 52. supraintercalat 53. provenit prin ștersături și adăugiri din și înflorind cine 54. după Pe bulgarul de Mihălescu și de grecul Zevzechidis. Curat țară de jaf! șters 55. într-o sută de ani chiar deasupra lui într-o sută șters 56. după și șters 57. după și șters 58. deasupra lui cari-i șters 59. după absolut nimic șters 60. inițial și nici avere 61. după semnul care marchează alineatul 62. după în discuție șters 63. sunt lucru de căpetenie deasupra lui trebuiesc șters 64. după și șters 65. după muie[rile] șters 66. după clar șters 67. paranteză supraintercalată 68. după do[mn] șters 69. supraintercalat 70. inițial vom zice 71. după semnul care marchează alineatul 72. după dissel[ecțiunii] șters 73. după au luat naștere șters

౾

Dar dacă nu putem spera nicicând de-a asimila caracterul, avem o altă speranță, ^5r întemeiată asemenea pe știință. Ca¹ rasă veche ea trebuie să degenereze din ce în ce mai mult.

Din ce în ce vor scoborî scara ființelor organice, și mici, miopi, cocoșați ² cum sunt, vor ajunge din ce în ce în ce mai mici, din ce în ce mai neuropatici, vor ³ ajunge să aibe copii născuți ⁴ bolnavi și smintiți, pân ce toți vor ajunge să-și îngroape hoiturile fără preot, ca cânii

Cine voiește confirmarea acestei teorii să citească cartea lui Iacoby Etudes sur la selection dans ses rapports avec l'heredite chez l'homme și se va convinge că rasa aceasta [ajunsă] ⁵ până la pornocrație trebuie să degenereze fizic și să se stingă. Așadar stingerea fizică, moartea e aliatul poporului românesc în contra acestor stârpituri și moartea e un prieten sigur al poporului ⁶ sănătos și tânăr în contra celui bătrân.

^6r Pleavă adunată din lenociniile ⁷ Țarigradului ca element speculant și mijlocitor, turcii i-au introdus și mănținut în țară tocmai pentru a corupe ei ⁸ elementele sănătoase, a muia ⁹ vertebrele acestui tânăr ¹⁰ și neîmblânzit popor. Și 'ntr-adevăr lucrul le-a succes. Au desființat¹¹ armata Basarabilor, ceea ce propunea și „Românul“ în vremea Adunării¹² de la Mazar Pașa, călugări greci sodomiți¹³ au ucis credința creștină în român ¹⁴ și au degradat religia la o formalitate a uzanțelor din convingere morală ce fusese, un grec a vândut jumătatea Moldovei rușilor, alt grec a mijlocit mituirea turcilor la cedarea Bucovinei, încât la începutul secolului țara ajunge la halul pe care-l descrie M. Cioran, adiutantul lui Tudor.

Iată ce zice el:

^7r De la deschiderea răzbelului din anul 1806 până, la 1812 între Rusia și Poartă, || și de la 1812 pân-la 1818, cât a ținut domnia¹⁶ lui Caragea și de la 1812 până la 1821 ¹⁶, când a murit¹⁷ Alexandru Suțu, amândouă Principatele s-au umplut cu greci ca niciodată, pe lângă cari au intrat și o mulțime de bulgari, arnăuți, armeni și mulțime¹⁸ de sârbi din oștirile lui Caragheorghe. Toți aceștia se numeau arnăuți și jefuiau pe față cu armele încărcate și cu iataganele la brâu … Dintr-aceștia se compunea pe atunci toată oștirea Domnilor fanarioți.

Marele spătar, șeful oștirilor, nu se făcea niciodată dintre boierii români, precum nici agă, nici capitan de dorobanți, nici capitan de lefegii, precum nici o altă dregătorie care, după vechile așezăminte ale țării, aveau sub dânsele trupe înarmate, ci pe toți aceștia-i rânduia Domnul din grecii lui.

^8r Caimacamul Craiovei cu¹³ toată suita și cu toată oștirea trebuiau să fie greci, || zapcii plășilor, vătașii plaiurilor, toți dregătorii cari erau sub dânșii trebuiau să fie greci și foarte rar s-ar fi putut vedea câte un român… Mitropolitul țării, câteșitrei episcopii României, toți egumenii monastirilor erau greci; în școalele domnești profesorii — greci. Negoțul din toată țara era în mânile grecilor…

Vocea²⁰ și puterea boierilor români se pierdeau în acel torent de străini ce inundaseră țara.²¹

Toate acestea sunt scrise de un martor ocular, de un om ce era în vârsta ^* a putea vedea lucrurile, de adiutantul lui Tudor, care nu era amic al boierilor, precum nici Tudor nu era.

^9r Și la acest torent de inundație era să reziste cine? Un²² Brâncovean, un Bălean, un Știrbei, un Dudesc, trei Golești, patru Filipești, un Cornesc, doi Crețulești ²³ , doi Văcărești — peste tot cinsprezece inși. La ²⁴ acest număr erau reduși boierii mari în Țara ²⁵ Românească, restul în rangul întâi erau deja venetici ²⁶.

Nu e nedrept a pretinde ²⁷ ca cinsprezece inși să fi făcut ceea ce țara întreagă n-a putut face pân-în ziua de azi? Apoi de la 1821 și până azi munca imensă a poporului românesc a fost o luptă continuă în contra acestor elemente și cu toate acestea la ce am izbutit? Șeful partidului liberal, poreclit și național, un grec, cei mai mulți din membrii acelui partid sunt venetici ²⁸ [în] tribunale ²⁹ și-n³⁰ administrație greci, în armată greci, profesori greci, samsari, negustori, arendași greci, și așa in infinitum. În sfârșit am ajuns să le romanizăm limba — le-am botezat pielea pe românie. Dar ceea ce desperăm de-a le schimba vrodată este caracterul de ipocrit și de trădător. Constatăm cu adevărată ^{10 r} mândrie că între trădătorii militari || de la 11 fevruarie n-a fost mai³¹ nici un român, că toți aciia erau greci, începând cu fiul făclierului grec de la Botoșani. Noi [î]l credem pe român capabil de cruzime, de hoție ³² la drumul mare, de trădare nu-l credem capabil. Bandiții răsăriți din țăranul român au fost cavaleri.

Dacă în privirea limbei a fost cu putință minunea ca geniul asimilant al graiului romanic să farmece * și pe aceste stârpituri, încât să-și uite păsăreasca afemeiată și scârboasă, în privința caracterului suntem învinși ³³.

Degeaba marele adevăr a lui Darwin se dovedește a fi absolut în privirea aceasta ³⁴. Individul organic e după el rezultanta a două puteri opuse, principiul moștenirii, prin care calitățile și defectele trec asupra urmașilor în mod fatal și [atât] de ³⁵ complet pe cât se poate, și principiul adaptabilității, prin care individul cată a-și câștiga calitățile ce i le impune mediul nou.

Rasa aceasta însă e ³⁶ veche, străveche, și nu se mai poate adapta. Ea nu poate decât ^{11 r} descompune și nimic alt. De aceea nici aristocrație, nici armată, nici biserică, nici drept consuetudinar, nimic nu i-au putut rezista; au căzut ca apa tare pe metalul vârtos al caracterului român și l-au descompus. De aceea instinctiv le-a trebuit Domn străin, un Domn care să încline a crede că în adevăr C.A. Rosetti și ³⁷ Pherekydes sunt români, un ³⁸ Domn care să nu-și cunoască poporul, să nu știe cine-l esploatează, care să crează că e ca-n Germania, unde și popor și clasele de sus sunt germane. Un Domn român ar fi putut, Doamne ferește, să spânzure pe milionarii răscumpărării, să nu ³⁹ aprobe Cernavodă-Chiustenge, să nu încarce țara lui săracă într-o noapte cu un sfert de miliard datorie către compania Stroussberg. Un Domn român i-ar fi putut [bate] la tălpi și dumnealor sunt obraze subțiri; vor să fure fără să le poată face nimeni nimic, vor să 'nșele și să treacă de oameni cinstiți. Asta-i în⁴⁰ definitiv cauza pentru care acești oameni au fost pururea dușmanii domniilor române ⁴¹.

1. după E[a] șters 2. după gheboși șters 3. după până ce vor ajunge toți să-și îngroape hoiturile fără preot, ca cânii șters 4. după idioți șters 5. șters în text și lăsat neînlocuit 6. deasupra lui al celui șters 7. deasupra lui pornoboschiile șters. 8. supraintercalat 9. după înfrânge în sf[ârșit] șters 10. după vechi șters 11. după desfii[nțat] șters 12. după adu[nării] șters 13. după sodomiți șters 14. după țară șters 15. după domnia lui șters 16. după la 1818 șters 17. după mur[it] șters 18. după mulțime șters 19. după t[rebuia] șters 20. după Foarte puțini boieri români erau în clasa I șters 21. în ms. țară, poate din intenția de a se scrie inițial în țară 22. după Radu Golescu, Grigorie Brâncoveanul, Constantin Crețulescu, Barbu Văcărescu, Dumitrașcu Racoviță, Istrate Crețulescu, Constantin Bălăcescu, Grigorie Filipescu, Grigore Băleanu, Iordache Slătineanu, Constantin Dudescu șters 23. doi Crețulești supraintercalat 24. după Atâția șters 25. după România șters 26. după greci șters 27. deasupra lui din partea lui Tudor șters 28. de la cei mai mulți supraintercalat 29. după trib[unale] șters. 30. după și a[dministrație] șters 31. după decât poate unul șters 32. după hoție șters 33. după învinși șters 34. în privirea aceasta supraintercalat 35. după o pată de cerneală ce face cuvântul ilizibil 36. însă e supraintercalat 37. C.A. Rosetti și supraintercalat 38. după și șters 39. după închidă pe cei ce cumpără șters 40. după cau[za] șters 41. pe marginea albă din dreapta, la mijloc, Eminescu a notat, cu alt scris, Odată Domnul era cel dendâi boier din țară — azi e cel dendâi străin

౾ RĂSPUNSURI I

Deja^12r Gerard Hamilton, vestitul fost membru al Parlamentului din Irlanda, între multele mijloace de combatere a politicei¹ citează și asta: „E rar ca în cursul unei dezbateri vrounul să nu aducă ceva de nesusținut; cu puțină artă vei arăta că aceasta este opinia întregului partid“.

Așa o pate partidul ² conservator și șefii lui cu d. C.A. Rosetti.

Dintr-un scandal povestit de Fantasio (un pseudonim al cărui nume adevărat d. C.A. Rosetti [î]l știe fără îndoială) d. C.A. Rosetti conclude asupra moralității³ partidului conservator zicând⁴:

„Timpul“ este organul direct și oficial al acestei partide; denunț opiniunii publice moralitatea și respectul ce au pentru adevăr ș' onoarea familiei șefii partidei conservatoare reprezentate oficial prin ziarul „Timpul“… Așadar calomnia și faptele degradatoare sunt o plăcere pentru d-voastră; așadar este⁵ o speranță plăcută pentru partita d-voastre de-a se cunoaște de toți⁶…

Fără^13r aprindere⁷, d-le C.A. Rosetti, și nainte de toate nu generaliza. Cum și de ce te adresezi d-lor Lascar Catargiu, general Florescu și c.l. pentru lucruri cari⁸ nu-i privesc nici în clin, nici în mânecă? Ce au a împărți acești bărbați politici cu fiica d-tale ori⁹ cu scandalurile ce se povestesc în București? Nimic, absolut nimic. Un articol semnat de-un pseudonim¹⁰ al¹¹ cărui echivalent se poate afla oricând [î]l privește pe autor, pe cel care a scris și iscălit, nu pe alt om, necum pe alți oameni, necum un partid întreg. Nu generaliza, căci generalizarea e o sofismă. Nimeni din¹² partidul conservator nu e dator să-ți afirme sau să-ți tăgăduiască cele spuse de cronica din „Timpul“ afară de un singur om, autorul, ș' acela a făcut-o¹³ după măsura de convingere ce-o are însuși despre istoria ce-a povestit-o.

Dacă e^14r o calomnie ceea ce Fantasio a scris, e o calomnie și mai mare¹⁴ ceea ce zici, d. C.A. Rosetti, arătând¹⁵ că parcă partidul, șefii lui, ar fi scornit așa ceva ca să te ponegrească pe d-ta. D-ta știi bine că acest zvon a îmblat prin București, știi bine că Fantasio nu l-a inventat, știi bine că el a reprodus numai ceea ce lumea își șoptea, fără s-o afirme negru pe alb. „De prin lume adunate și iarăși la lume date“ zice Anton Pann despre poveștile lui; tot așa poate zice Fantasio despre cronicele sale ¹⁶.

„Românul“¹⁷, pentru^15r a justifica asemenea întinderea responsabilității scriitorului cronicei și asupra partidului¹⁸, adecă sofisma generalizării¹⁹, publică un pasaj din declarațiunea făcută în „Timpul“:

Se instituie pe lângă redacțiune un comitet etc. cu misiunea de-a veghea ca ideile susținute în ziar să fie conforme cu tendențele partidului²⁰

Ideile? Dar ce idei a esprimat Fantasio?

Ideile susținute în ziar privesc apreciarile²¹ asupra politicei țării, nu pe²² X sau pe Y din scandalurile ce se povestesc în București și²³ pe cari cronistul le reproduce dacă vrea²⁴.

Dar să^16r revărsăm oarecum raze și asupra pretinsei crime ce i se atribuie lui Fantasio²⁵.

Scripta manent^17r — ceea ce a scris²⁶ e față și numai de aceasta poate fi vorba, de nimic încolo. Fantasio povestește²⁷ despre două femei învederat²⁸ rele că s-ar fi păruit pentr-un ibovnic²⁹. Acesta e lucrul rezumat oarecum în toată cruditatea lui; Fantasio s-a rostit mai elegant; precum n-a povestit de la sine, el nici n-a numit a nume pe nime³⁰, pentru că nici nu se cade. A cita numele proprii a virtuților cu tarif ar însemna a face reclamă pentru ele. Fantasio a pus așadar un X, un Y, un Z, litere ce se 'ntrebuințează în algebră pentru însemnarea valorilor dubii³¹.

D. C.A. Rosetti pune mâna pe o asemenea literă algebraică și recunoaște în ea pe fie-sa. Să fie dumnealui sănătos dacă presupune așa ceva ³² — dar nu ne privește. Nu stă a nume (adecă cu nume propriu) citat în „Timpul“³³ nimenea³⁴, n-avem nici a afirma, nici a tăgădui supozițiunile d-lui C.A. Rosetti.

O fi^18r având poate ³⁵ cuvinte să se recunoască pe³⁶ sine ori pe cineva din familie fie 'n farsele lui Meilhac și Halevy³⁷, fie 'n tablouri caricate, fie 'n scandaluri povestite în gazete, dar cuvinte cari — să ne ierte — nu ne privesc.

În a doua scrisoare d.³⁸ C.A. Rosetti mai descopere alte indicii în cronica „Timpului“ despre cari pretinde că-l îndreptățesc a presupune că sub semnul algebraic fie-sa e înțeleasă, și anume³⁹ pasajul:

D-na X, al cării nume sonor poartă bonetul frigian⁴⁰

Ce zice aci d. C.A. Rosetti?

Numai una este în România femeia căreia, în fericita înviare a națiunii la 1848 (vorbă să fie) i⁴¹ s-a dat numele de „Libertate — Sofia“¹².

Care e^19r numele sonor ce poartă un bonet ⁴³ frigian? Fraza chiar e un lapsus, căci un nume nu poate purta un bonet ⁴⁴. Dar să lăsăm astea.

E inexactă afirmarea d-lui C.A. Rosetti că numai pe una în toată România o cheamă Libertatea. E plină lumea de numele grecesc Eleutheria, care e identic cu Libertatea⁴⁵. Lefter și Lefterii cât păru-n cap. D. C.A. Rosetti n-a inventat nici la 1848 nimic nou⁴⁶. N-a⁴⁷ făcut decât să traducă numele Lefteria din neogrecește⁴⁸ în românește⁴⁹, precum făcea și cu versurile în Ceasurile sale de mulțumire⁵⁰, și atâta e tot.

Așadar înc-o dată: d.⁵¹ C.A. Rosetti⁵² țină-se mai cu seamă de ce s-a zis și de cine a zis; nu amestece responsabilități și persoane străine acestui lucru⁵³.

Ceea ce ^20r s-a zis dar nu este numele propriu al d-lui C.A. Rosetti ori al membrilor familiei sale, și cine a zis nu e partidul conservator⁵⁴.

Ceea ce^21r afirmăm categoric despre d-sa [î]l privește; ceea ce credem sau ceea ce știm, făr' a afirma, e treaba noastră, nu treaba d-sale. Am putea să credem că — republican fiind — și virtuțile ce le⁵⁵ apără ar fi⁵⁶ res publica, dar, precât⁵⁷ timp n-o afirmăm, nu-l privește.

Doar n-o fi având d. C.A. Rosetti de gând să reintroducă Inchiziția și să tortureze convingerile neesprimate ale conștiinței?

Pentru a ne esplica corupția ce-a răspândit-o în țară, tovărășia sa cu Mihăilescu-Warszawsky, impunitatea acestuia, îmbogățirea peste⁵⁸ noapte și fără muncă a Caradalelor, Costineștilor, Stolojenilor, pentru a ne esplica toate acestea mintea noastră și-o fi făcând ea ipotezele ei și asupra cuibului din⁵⁹ care asemenea virtuți publice răsar. Dar, pe cât timp nu afirmăm ceea⁶⁰ ce credem și știm, lucrurile aparțin conștiinței noastre și nu-l privesc pe d-sa.

D. C.A. Rosetti^22r cere „o dezmințire nobilă⁶¹, categorică“⁶².

De la cine?

De la Fantasio? A dat precât [î]l iartă convingerea.

De la partidul conservator?

Aci să ne ierte d. C.A. Rosetti.

D-sa⁶³ apelează^23r în zadar la bărbații de căpetenie din partidul conservator cerându-le… ce? Un atestat de virtute și de moralitate pentru sine sau pentru fie-sa.

Nimeni nu e dator de a-i da un asemenea atestat, nimeni nu e dator de-a afirma sau a tăgădui supozițiunile ce⁶⁴ și le face d. C.A. Rosetti singur despre vreun membru al familiei sale și ne îndoim că ar fi existând un om în țara asta⁶⁵ care i-ar putea da un asemenea atestat, fie⁶⁶ chiar dintre amicii săi cei mai de aproape. Ceea ce știm sau credem, fără a afirma negru pe alb, despre moralitatea sa privată este treaba noastră, nu a d-sale. A d-sale e șirul scris și vorba grăită; convingerea despre valoarea sa și despre valoarea tuturor efuziunilor sale de moralitate este a noastră și nici suntem datori a i-o spune, nici [î]l privește măcar.

1. inițial mijloace de-a combate atare politică 2. după d. C.A. Rosetti șters 3. după part[idului]* șters 4. după parti[dului] șters, zicând supraintercalat 5. după speranța d-voastră șters 6. citat barat cu creion albastru, ca de altfel toate celelalte citate din acest articol; cu același creion albastru poetul face și numerotarea paginilor 7. Fără aprindere deasupra lui Du calme șters 8. după pe șters 9. după și cu d[-ta] șters 10. după pseu și pseud șterse succesiv 11. după care se [poate] șters 12. după absolut nimeni șters 13. deasupra lui o va face sau nu șters 14. și mai mare deasupra lui îngrozitoare șters 15. inițial ceea ce faci d-ta, ar[ătând] apoi scornin[d] 16. urmează Dar să ve[nim de unde am plecat] șters 17. după Așadar, spre a reveni de unde am plecat, d. C.A. Rosetti face un apel zădarnic zadarnic la bărbații de căpetenie din partidul conservator cerându-le … ce? Un atestat de bună purtare, virtute, o afirmare de ceea ce cred ei despre fie-sa fiica d-sale ori despre d-sa însuși. Nimeni nu e dator de-a da un asemenea atestat de moralitate și credem că nu e poate nici este om în țara aceasta care i l-ar putea da de bună credință șters pentru a fi reluat în final 18. inițial „Românul“, pentru a putea lărgi responsabilitatea scriitorului cronicei și-asupra alt[ora] 19. adecă sofisma generalizării supraintercalat 20. citat barat cu creion albastru 21. după politica țării și apreciarea șters 22. după pe X șters 23. după și cari șters 24. inițial cronistul nostru le-a reprodus nu numai în interesul știrilor diverse 25. inițial Dar să venim la crima ce i se atribuie lui Fantasio, care îndealtmintrelea-l privește 26. a scris deasupra lui s-a scris în „Timpul“ șters 27. după al cărui pseudonim, al unui nume adevărat d. C.A. Rosetti 'l știe fără nici o îndoială șters 28. femei învederat deasupra lui muieri șters 29. inițial pungaș apoi cicisbeu 30. inițial Fantasio: El n-a povestit de la sine; era un zgomot ce îmbla din gură 'n gură prin București. El n-a numit a nume pe nime. 31. după necunoscute șters 32. dacă presupune așa ceva supraintercalat 33. inițial Nu stă a nume fie-sa scrisă în „Timpul“ 34. supraintercalat 35. deasupra lui dumnealui șters 36. după și-n farsele șters 37. după Haley șters 38. după adresată membrilor de căpetenie ai partidului conservator șters 39. după anum[e] șters 40. citat barat cu creion albastru 41. după i-a dat șters 42. citat barat cu creion albastru 43. un bonet deasupra lui bonetul șters 44. inițial în genere e chestie de un lapsus (de-a susține în fraza chiar, căci un nume abstract nu poate purta un bonet concret. 45. inițial E plină lumea de Elef[teria], de numele grecesc Eleutheria, care e absolut identic cu Libertatea. 46. inițial Așadar d. C.A. Rosetti n-a inventat nici aci nimic. 47. după Grec precum este de origine șters 48. după neog[recește] șters 49. după ro[mânește] șters 50. inițial ceea ce-a făcut și în Ceasurile de mulțumire 51. după țină d. C.A. Rosett[i] șters 52. inițial d. C.A. Rosetti egalitarul 53. inițial nu amestec responsabilități străine, pe care le-o fi privind corupția publică și politică răspândită în țară de d-sa, nu defectele vieții sale private oricare ar fi ele 54. urmează Și atâta susceptibilitate ? Un partid să ia răspunderea pentru ce s-ar scrie în satire, pagina de satire? Despre femei „din popor“ chiar „Românul“ cuprinde adeseori știri curioase, dar d. C.A. Rosetti nu e din popor, e din Fanar, deci din societate, și aci se schimbă regulele. Permită-ne a i-o spune că societatea în care intră cei ce și-au călcat „onoarea militară și jurământul militar“ la 11 februarie, societatea fără onoare și fără jurământ nu este aceea care poate pretinde respectul cuiva, un tratament deosebit și vorbele de moralitate și onoare pe care d. C.A. Rosetti le întrebuințează cu profuziune nu le prea înțelege — permită-ne a i-o spune — nici nu le-a înțeles vreodată. șters 55. deasupra lui le va fi apăr[ând] șters 56. ar fi deasupra lui sunt șters 57. după precum șters 58. după Carada[lelor] șters 59. după privat șters 60. după aceste lu[cruri] șters 61. după categorică șters 62. citat anulat cu creion albastru 63. inițial Așadar, spre a reveni de unde am plecat, spunem că d. C.A. Rosetti 64. după d-lui C.[A. Rosetti] șters 65. inițial ne îndoim că ar fi un om în țara asta 66. după de nu șters

౾ RĂSPUNSURI II

Dac' ar fi ^372r făcut-o cu intenție, cu intențiunea de-a ne indigna pân-în adâncul inimei, de-a ne face să voim pornografia, plagiatul¹, minciuna și trădarea, atunci și-ar fi ajuns scopul și ar fi în adevăr un mare om politic. Din nenorocire nu credem c-a făcut-o cu intenție.

După asta nu² mai lipsește decât ca ateistul C.A. Rosetti să se facă mitropolit primat și madame³ Pupăză damă de onoare.

1. după minciuna șters 2. după numai șters 3. madame supraintercalat

౾

D. C.A. Rosetti^197r face din nou apel la mai mulți din membrii cei mai influenți ai partidului conservator în privirea cronicei iscălite Fantasio și voiește a implica responsabilitatea politică a acestor bărbați cu responsabilitatea jurnalistică a cronicarului „Timpului“¹. Și², cu aceasta restricțiune chiar, numai³ ceea ce s-a spus în „Timpul“ despre d-ta ori ai d-tale⁴, a nume, clar, categoric, aceea te privește, d-le Rosetti⁵, și ai dreptul a insista, dar ceea ce crede cineva despre d-ta sau ce știe făr' a afirma⁶ , aceea nu te privește pe d-ta, precum ceea ce substitui d-ta unui x din „Timpul“ nu ne privește pe noi.

1. inițial în responsabilitatea jurnalistică a spiritualului cronicar al „Timpului“ 2. după D. C.A. Rosetti cu asta bate ca la o ușă cu toba, ce nu i se deschide, și se adresează la oameni cari nici într-o privire, nici în privirea culturii, nici în privire socială, nu sunt de-o seamă cu d-sa, cerându-le oarecum un testimoniu de bună purtare privitor la un membru al familiei sale. Egalitate da, d-le C.A. rosetti, dar această egalitate nu merge in infinitum șters 3. Și, cu această restricțiune chiar, numai supraintercalat 4. d-le Rosetti supraintercalat 5. deasupra lui spune șters

౾

Marfa patriotismului^199r d-lui C.A. Rosetti vânzându-se cu bun preț și prin mezat, fiind strigător al prețului¹ onor. Giani, d. C.A. Rosetti a scos o altă marfă la maidan, virtutea sa casnică. Fantasio, sub a sa răspundere, a reprodus sub² rubrica Cronica un zvon³ public, o poveste ce îmblă din gură 'n gură prin București, că două muieri⁴ rele, amândouă măritate se vede, s-au smuls de păr pentr-un amant. Fantasio, al cărui nume sta îndealtmintrelea oricând la dispoziția d-lui C.A. Rosetti, precum și a tuturor cari cred a fi fost insultați prin el, n-a numit în realitate nici un nume, precum se și cade. A cita numele virtuților cu tarif ar fi a face reclamă pentr-o breaslă veselă, care face adeseori politică, dar nu are a face cu politica.

Acestea sunt^198r singurele esplicări ce ne credem datori a le da d-lui C.A. Rosetti în privirea nouăi mărfi pe care-o scoate în gazetă.

Dacă însă insistă numaidecât de a-și recunoaște fiica sub o literă algebraică din șirul unor istorii scandaloase noi nu-l putem opri de la una ca aceasta, facă ce-o pofti. E liber a presupune orice poftește despre vlăstarele d-sale și o fi [având] cuvinte poate de-a presupune, cuvinte însă ce nu ne privesc.

1. al prețului supraintercalat 2. după un zgomot șters 3. deasupra lui zgomot șters 4. după muieri șters

౾

Fantasio pune^200r un x, un y, un z, în sfârșit una din literele¹ cari se 'ntrebuințează în algebră pentru a însemna mărimile dubii² . D. C.A. Rosetti pune mâna pe-o asemenea literă și recunoaște pe fie-sa. O fi având cuvinte să-și recunoască familia și-n farsele lui Meilhac și Halevy, și-n tablourile³ maiștrilor olandeji, și-n scandalurile povestite de gazete, dar cuvinte cari, să ne ierte d. C.A. Rosetti, nu ne privesc. Destul avem a lupta cu imoralitatea adâncă, cu lipsa sa de pudoare publică, pentru ca să mai cercetăm și cuibul privat⁴ din care aceste calități ale sale pot răsări⁵.

În o a doua scrisoare, adresată membrilor de căpetenie din partidul conservator, d. C.A. Rosetti mai află și alte indicii în cronica lui Fantasio, despre⁸ cari pretinde că-l îndreptățesc a prezuma că sub semnul algebraic ^201r fie-sa e înțeleasă și anume pasajul

D-na X., al cărei nume sonor poartă bonetul frigian.

Ce zice aci d. C.A. Rosetti:

Numai una este în România femeia căreia, în fericita înviare a națiunii la 1848, i s-a dat numele de „Libertate — Sofia“

Aceasta este absolut inexact. Sunt o sumă de femei în România pe cari le cheamă Eleutheria și o sumă de oameni pe cari [îi] cheamă Lefter. Și acesta este singurul nume pe cari un grec putea să-l dea fie-sei, pentru că numai un grec poate avea imprudența să dea un asemenea nume⁷ de vreme ce romanii erau de felul lor satirici, ca și românul, și unui om care și ar fi numit fiica astfel i-ar fi zis: Cave, pater, ne Libertas tua res⁸ publica fiat.

1. după cifrele șters 2. deasupra lui necuno necunoscute șters 3. deasupra lui pictura șters 4. supraintercalat 5. ale sale pot răsări deasupra lui publice răsar șters 6. după cari șters 7. inițial și acesta este adevăratul nume, pentru că numai un grec poate da fie-sei un asemenea nume, Românii 8. după respublica fiat șters

౾

din străinătate, ^239r pentru că reflecta pentru¹ cei guvernați corupțiunea adâncă a clasei guvernante și pentru că în adevăr din cuiburi infecte de² corupție casnică nu poate ieși nici moralitate publică. Cine se recunoaște sub litere algebraice pe sine însuși și pe ai săi are poate rațiuni îndeajuns de-a se recunoaște, dar rațiuni cari pe noi nu ne privesc.

Fiind tocmai în Săptămâna patemelor ne aducem aminte de cuvântul din Evanghelia lui Luca, cap. XXIII, v. 3. „Iară Pilat l-au întrebat pre el zicând: «Tu ești împăratul jidovilor?» El răspunzând au zis lui: «Tu zici!»“

În „Timpul“ s-a vorbit poate³ ceva despre niște muieri rele — indiferent fiind numele lor propriu — iar d. C.A. Rosetti are bunătatea de-a recunoaște pe una în public?⁴ Tu zici!⁵ Noi n-avem nici a afirma, nici a tăgădui nimic în privirea aceasta; și e curat afacerea d-lui C.A. Rosetti de a-și recunoaște chipul și ^210r asemănarea fie în tablourile maiștrilor olandeji, fie în farsele lui Molière, fie în articolele „Timpului“. [Î]l privește.

Altceva ne privește în numele d-lui C.A. Rosetti. D-sa se numise pe sine și pe-ai săi în societate, adecă în societatea cea bună românească, cum am zice. Permită-ni-se aci a ridica o strictă rezervă. Familiile bune românești datează multe din suta a treisprezecea și a paisprezecea după Hristos și au fost alături cu cei dentâi Basarabi și Dragoșizi. Acestea au ridicat între⁶ ele și alte familii prin încuscrire, dar aci se sfârșește totul. Nu toți pungașii pe cari i-au adus fanarioții, nu toți Cârjaliii și Caragialâii, nu toate stârpiturile Fanarului și ale Orientului, nu toți bandiții lui Pazvan și Ypsilant⁷ pot pretinde a fi din societatea romană. Din societatea românilor „Românului“ de cari era înconjurat d. Chițu la banchet da; dar nu din societatea românilor adevărați și în sensul propriu al cuvântului⁸. Aci, în orice mocan din Săcele ori din Rucăr e mai multă nobleță de rasă omenească, mai multă capacitate de adevăr, mai multă curăție de ^217r moravuri private și publice decât în întreagă⁹ pătura superpusă de¹⁰ plebe străină și semistrăină care stăpânește azi România. D. C.A. Rosetti va fi făcând parte din societatea celor cu cari s' aseamănă, s-adună, se potrivește, din societatea română nu face parte, să ne ierte dnia-lui. Ce-ar zice oare răp. Năsturel-Herăscu dacă d. C.A. Rosetti s-ar pretinde dintr-o societate cu el? El ai¹¹ cărui strămoși fusese cancelari sub Mircea cel Mare, sub Matei Basarab, sub cel din urmă din Basarabi — Constantin Vodă? Ce-ar zice când i s-ar spune că un grec, un venetic fanariot se pretinde a fi din societatea română?

1. după imoralitatea claselor șters 2. deasupra lui din șters 3. supraintercalat 4. are bunătatea de-a recunoaște pe una în public? deasupra lui găsește că una din ele e fie-sa. șters 5. după Te privește! apoi Nu ne privește succesiv șterse. 6. după printre șters 7. nu toți bandiții lui Pazvan și Ypsilant supraintercalat 8. inițial și propriu vorbind 9. supraintercalat 10. după de greco-bulgari ce stăpânește azi România șters 11. după care [fusese] șters

౾

Și dacă ne 'ntrebăm care e cauza începătoare a acestui rău, nu găsim alta ¹ decât ^{284 r} liberalismul, copiat din străinătate. Natura e conservatoare; celor mai multe ² ființe ³ din lume ea nu le acordă mai nici un progres; scara ființelor de sub om e staționară. Omul are, prin aparatul lui nervos, un instrument de înaintare, dar nu de înaintare prin salt, ci încet și gradat. Pentru a satisface trebuințe nouă un popor trebuie să aibă timp a-și apropria calități nouă, căci calitățile pe cari le-a câștigat în trecut sunt bune pentru condițiile de viață din trecut. Nu poți face dintr-un pește o vietate de uscat, căci va pieri; nu poți schimba peste noapte condițiile sociale și economice ale unui popor fără ca acesta să fie amerințat de pieire. Indivizii, deci și poporul, sunt rezultante a două principii contrarie ⁴, întâi⁵ a principiului eredității, cel conservator, care-l face să ție la datină și deprinderi din trecut, să trăiască ca-n trecut⁶, să urmeze procederile părinților; al doilea, al adaptabilității, prin care poporul caută a câștiga aptitudini⁷ nouă, potrivite cu mediul nou în care trăiește. Dacă mediul se modifică încet, dacă progresul se face gradat, fiecine are putința și timpul de-a se adapta împrejurărilor; dacă schimbarea e spontană, prea puțini merg înainte, marea majoritate rămâne-n urmă și-i merge rău. Acesta e un adevăr valabil, după Darwin⁸, pentru toată lumea organică, deci și pentru om.

1. corectat din altul 2. după multe șters 3. după d[intre] șters 4. după contrarii apoi con șters 5. supraintercalat 6. să trăiască ca-n trecut supraintercalat 7. deasupra lui calități șters 8. după Darwin supraintercalat

౾

Această îndoită¹ manieră de a vedea o găsim petrecând istoria tuturor statelor, ea e istoria² paralelă a ideilor conservatoare pe de-o parte, a celor liberale pe de alta. Liberalii, când [î]i întrebi de religie, răspund: „Morala n-a făcut nici un pas înainte de la Hristos până azi. Predă în școală câteva axiome de morală și lasă biserica la o parte. Ea e de prisos“. E adevărat că morala teoretică n-a făcut progrese de la Bramani încoace; e adevărat că metafizica filozofilor n-a fost în stare a o-ntemeia pe baze⁸ mai sigure decât biserica. Dar oare forma în care biserica o predă să fie indiferentă? Tocmai⁴ forma aceasta tradițională⁵, combinată cu legenda, dogma și cu artele frumoase, să nu fie cea⁶ mai potrivită pentru a administra unui popor adevăruri morale atât⁷ de abstracte încât nu s-a aflat om cugetător care să le afle rațiunea suficientă altundeva decât tot acolo⁸, unde-l pune⁹ și biserica, în Cineva pururea neînțeles¹⁰ ființei omenești, superior curgerii vremilor și legilor spațiului? Se zice că o mumă care privește icoane frumoase va naște un copil

1. după îndoit[ă] șters 2. după is[toria] șters 3. după ba[ze] șters 4. după Dar șters 5. supraintercalat 6. după tocmai șters 7. după abstracte și încă șters 8. inițial suficientă decât acolo 9. după bi[serica] șters 10. după pururea* de șters

౾

Admițând chiar că laudele ce și le¹ administrează partidul roșu prin organele sale proprii ar fi laude sincere și că defăimările ce le aruncă asupra opoziției conservatoare mai cu seamă² ar fi crezute³ măcar de cei ce le aruncă, lucru de care cată să ne îndoim în cele mai multe cazuri, rămâne totuși întrebarea ce valoare pot avea laude aduse de amicii, adesea de complicii săi proprii, ce crezare cată a se da defăimărilor unor adversari fără scrupule în alegerea mijloacelor lor de combatere. Pe de altă parte întrebăm — abstracție făcând de orice vederi⁴ de partid — ca fel de testimoniu de⁵ sărăcie intelectuală și-ar da acest organ dacă am găsi că administrația unui Chirițopol e bună, stilul unui Fundescu⁶ ori Bibicescu escelent, versurile lui Serurie vrednice de laurul pururea verde ori politica unui Pherekydis eminamente românească? Nimic nu degradează atât de mult intelectual ca admirarea și lăudarea răului. Helvetius zice cu drept cuvânt: Le degré d'esprit nécessaire pour nous plaire est une mesure assez exacte du degré d'esprit que nous avons. Dacă n-am fi în stare a cunoaște sau a ^326r prețui binele, calea-vale; lucrul se scuză pân-la un oarecare punct. Ceea ce e bun și frumos în feliul său la aparițiunea lui în lume e atât de nou și de străin prin originalitatea sa încât la întâia vedere nu cere numai s-avem minte sănătoasă, dar să ne și deprindem cu acest lucru nou; se cere deci oarecare cultură în specialitatea acelui lucru. Dar venerarea celor rele, false, stupide sau absurde chiar nu are nici o scuză; prin asta se dovedește în mod irevocabil că ești un dobitoc și că vei rămânea dobitoc pân-la sfârșitul vieții, pentru că mintea nu se 'nvață, ci se moștenește de la mama. La faveur prodiguée aux mauvais ouvrages est aussi contraire aux progrès de l'esprit que la déchainement contre les bons zice Voltaire, iar Goethe zice: Obscurantismul veritabil nu consistă în oprirea răspândirii adevărului, clarității, folositorului, ci în aceea că i se dă curs și trecere minciunii.

Văzut-am laurii sfinți ai gloriei
De frunți comune pângăriți.

De aici ^327r se vede de ce obrăznicie e capabil un cap de rând când ai comis greșeala de a-l proclama mare spirit. A o face aceasta e un mijloc care nu se scuză prin nici un scop. Ș-apoi să vezi cu ce air distingue un asemenea păcătos privește asupra celor [mai] mari oameni cari au existat vrodată. Prea jos pus de natură pentru a se bucura de nespus de rara aparițiune a unui spirit în adevăr mare, privește c-un fel de aer de superioritate asupra acestui om mare, ca asupra unuia ce-l treci cu vederea de sute de ori și în [ale] cărui încercări slabe de diletant arăți cu rece prețuire de nimic, jumătate ironic, jumătate cu milă⁷. Acest air distingue față cu meritul adevărat e o apucătură cunoscută a⁸ tuturor șarlatanilor călări și pe jos, dar își⁹ ajunge pururea scopul față cu capete slabe. Distins, fastidios, desprețuitor …

Arată mândri și nemulțumiți:
Îmi par de bun neam și din bună familie.

Nu-i ajungi cu prăjina la nas.

1. supraintercalat 2. mai cu seamă supraintercalat 3. după asemenea șters 4. după p[artid] șters 5. după și-ar da această foaie dacă șters 6. după Fund[escu] șters 7. după mil[ă] șters 8. după a șarlatanilor șters 9. după nu-și șters

౾ LA ADRESA D-LUI NICU XENOPOL

Criticul ^214r — non emunctae naris — de la „Pseudo-românul“¹, d. Nicu Xenopol², scrie un lung articol în „Telegraful-Fundescu“ în care se preface a se fi mâhnit³ pe-o dare de seamă a mea asupra⁴ Novelelor lui Slavici în care am relevat⁵ și insolențele criticului de la „Românul“. Insolențe, zicem, pentru că nu putem a îngădui⁶ ca oameni cari abia și-au șters praful de pe coate de-a doua zi să 'nceapă cu acea obraznică suficiență caracteristică grecilor și evreilor de-a se pronunța⁷ negativ asupra⁸ scrierilor unor⁹ oameni pe cari nici nu sunt în stare a-i pricepe.

Se preface, zicem, a se supăra pe partea¹⁰ substanțială a dării noastre de seamă¹¹.

Într-această ^214v unică privire vă doare pe toți, fie faraonul hel dentâi de la „Tel[egraful]“ fie criticul non emunctae naris de la „Pseudo-românul“¹².

1. după „Românul“ șters 2. d. Nicu Xenopol deasupra lui cari șters 3. deasupra lui supărat șters 4. după din șters 5. inițial în care i-am relevat 6. inițial pentru că nu vedem pentru ce am îngădui 7. inițial de-a contesta 8. după despre șters 9. după unor șters 10. inițial pe darea no[astră de seamă] 11. urmează pe când șters 12. după „Românul“ șters

౾

D. Xenopol ^214v ne va da deci voie a releva o cestiune care nu privește publicul. Orice-ar inventa și dumnealui și „Telegraful“ despre terminația numelor sau despre originea mea, asta nu oprește pe părintele meu de-a fi fost boier moldovenesc, nici fie cu bănat, proprietar de moșie, alegător în colegiul I și în rând cu neamuri cari fără îndoială se pot urmări pân-în¹ timpul lui Alexandru cel Bun. Pe de altă parte, orice aș zice în bine sau rău despre d. Nicu Xenopol, asta nu oprește ca părintele său să fi fost îngrijitor al² temniței din Iași și³ străin, ni se pare ovrei de origine, în orice caz român [nu]. Ierte-mă d. Xenopol, dar realitățile acestea, or fi având importanță ori nu, e totuși o realitate⁴ cunoscută de toată [lumea] în ^210v sfera noastră, care nu se poate schimba. Așadar, tot ce scornește despre originea mea sunt pure minciuni, iscodite de-o fantazie bolnăvicioasă, precum și trebuie s-o aibă un redactor al „Pseudo-Românului“. Singura invenție pe seama mea⁵, neadevărată dar având o umbră de probabilitate, e că aș fi armean de origine⁶, un lucru care nu m-ar supăra deloc, de vreme ce armenii⁷ sunt mai vechi în țara noastră decât chiar Dragoș al Maramureșului⁸. Dar chiar această supoziție e gratuită; și se bazează pe faptul că sunt originar din Botoșani, [în care] colonia armeană e din secolul al treisprezecelea.

1. inițial pân'la 2. după de șters 3. după și ovrei de origină șters 4. inițial dar lucrurile acestea, or vor fi având importanță ori nu, rămân lucruri reale 5. inițial în seama mea 6. inițial de origine armean 7. după cu ade[vărat]* șters 8. după și decât ro[mânii] șters

౾

Se vede însă că, pe lângă brevetul de incapacitate, prostie și neștiință care e ^424r neapărat trebuitor unui roșu ca să ajungă om mare, se mai cere o doză oarecare de aspirațiuni de pușcăriaș: multă rea-credință, mare obrăznicie și neclaritate de idei în privirea proprietății altuia.

౾

^{237 r} Se vede că d. N. Bassarabescu are răbdarea lui Hristos. Când [î]i tragi o lovitură de picior mai cere ș-a doua. După ce i-am spus că „minte pur și simplu“ în privire-ne mai cere să-i esplicăm în ce privire minte: în privirea originei ori a localității?

Minte pur și simplu în amândouă privirile.

Cerem iertare cititorilor noștri, dar față cu asemenea oameni nu ne rămâne alt ton de întrebuințat.

౾

^{236 r} D. N. Bassarabescu, după ce i-am spus categoric ¹ că minte pur și simplu, mai are naivitatea de a ne întreba în ce privire minte: în privirea originei sau a localității? D. ² N. Bassarabescu minte pur și simplu în amândouă privințe. Cititorii ne vor ierta tonul ³ față cu asemenea indivizi cari, după ce primesc o lovitură de picior, mai ⁴ au naivitatea de-a cere o ⁵ a doua și cari nici nu sunt în stare a pricepe că după afirmarea noastră ⁶ că „minte pur și simplu“ un ⁷ răspuns prin presă nu mai e de cuviință.

1. deasupra cuvânt șters indescifrabil 2. după Minte în amândouă șters 3. după dacă față cu oameni cari șters 4. după au șters 5. supraintercalat 6. inițial o a doua, făr-a înțelege 6. inițial făr-a înțelege că prin declarația [noastră] 7. după nu i s-ar mai fi cuvenit să ne facă șters

౾

cu gheșeftari ^285r ca Carada, cu eroi ca Candiano, cu oameni de onestitatea lui S. Mihălescu. Mai¹ bine rob în țara drepților² decât om mare în țara în care malonestitatea, trădarea³ nocturnă⁴, vicleșugul și pehlivănia sunt merite și titluri de înaintare. Toată mândria noastră de rasă⁵, tot sângele strămoșilor, toată vigoarea și înțelepciunea lor⁶, naivă și tânără, buna⁷ lor credință și dreptatea lor neclintită protestează în contra pângăririi istoriei noastre naționale de cătră un asemenea venetic.

1. după Mai șters 2. după dr[epților] șters 3. malonestitatea, trădarea nocturnă, deasupra lui pungășia șters 4. supraintercalat cu cerneală violetă 5. de rasă deasupra lui noastră, șters apoi supraintercalat cu cerneală violetă 6. inițial toată vigoarea lor, toată înțelepciunea lor 7. după buna șters

౾

Cel mai autorizat ^323r din șefii opozițiunii, d. Florescu, s-a asociat la aceste energice cuvinte ale primului ministru și a zis că-n „ziua de pericol toți românii fără escepție vor uita vechile lor disentimente, pentru a se întruni într-un singur partid, partidul național.“ („Journal des débats“)

(Demisia din armată a generalului Manu; Eraclie Arion)

౾

În loc ^287r dar de-a găsi necuviincios articolul în cestiune s-ar fi căzut mai bine ca indulgența lui relativă să dicteze tăcere celora cari s-au crezut în drept de-a se simți atinși. Ceea ce-am indicat noi, mai mult ironic și în paralelă c-un caracter de comedie, nu este singura indicație despre care am putea vorbi; sunt și altele, cari ar putea să fie și mai simțitoare pentru susceptibilitățile diverse¹.

Asemenea nu ne-am fi crezut în drept a accentua o numire atât de nemerită din partea unui stat străin; l-ar privi aceasta pe acel stat străin. Dar în privirea țării noastre suntem în dreptul nostru de-a pretinde ca asemenea alegeri² delicate să cază asupra unor oameni despre cari, dacă nu se vorbește nimic de bine, măcar de rău să nu aibă nimeni a vorbi.

Oricine ne va putea crede că d. Ștefan Belu e pentru noi o persoană indiferentă și om ca oricare altul, încât, pe câtă vreme

1. urmează Asemenea nu ne-am fi c[rezut] șters 2. după numiri șters

౾

^301r 2) Să binevoiască a distinge punctele¹ de vedere din care un guvern e combătut. Sunt poate unii ce-l combat pentru că nu e destul de liberal, alții pentru că nu respectă legile ș.a. Noi avem cu totul alt punct de vedere. Partidul roșu formează la noi sămânța otrăvită pentru toate acele înnoituri costisitoare, care au sărăcit poporul românesc, a dat preponderanță elementelor străine din orașe, l-a slăbit și l-a îngenuncheat, încât astăzi trebuie să se plece la vânturile de dinafară. Dacă n-ar fi existat² niciodată acești făr-minte cari și-au făcut educația prin cafenelele Parizului și pretind astăzi a fi stele pe cerul țării, creându-și posturi, diurne ș.a., țara ar fi avut mijloace de-a rezista contra tendențelor de alianță ale Rusiei și poate cumcă, pe malurile Prutului deja ³, Rusia întâlnea o Plevnă mai sângeroasă decât⁴ cea a lui Osman. Crima de-a fi răpit —

1. după princ[ipiile] șters 2. după fost șters 3. malurile Prutului deja deasupra lui plaiurile Moldovei șters

౾

București 24 aprilie

^432r Drepte cu adevărat sunt plângerile cari se aduc la noi contra administrației și a justiției mici. Dar pe de altă parte nu se poate tăgădui că incap[acitatea] erijată în titlu de merit, neștiința brevetată ca titlu de recomandație n-ar ^l fi ajuns nici să stăpânească atât de deplin în țara noastră fără sfâșiarea în partiz[ani], fără constituționalismul pripit exagerat² și în ³ cele mai multe [cazuri] pretestat numai, al căruia scop propriu⁴ este ca toți, câți nu știu a se ocupa cu ceva serios și nici avere au, să ajungă a se hrăni vremelnic

1. după din p[rostie] își [are] originea într-o împrejurare care atârnă de legiuitor șters 2. după și șters 3. după ades[ea] șters 4. supraintercalat

౾ UN DOMN CARE PARE A NU ȘTI CĂ EXISTĂ POLIȚIE

Dacă luăm cuvântul într-o întrebare care nu ne privește e numai pentru a rămânea ^179r rolului nostru și a reprima de orișiunde ¹ abuzuri ale libertății presei ².

Foiletonistul „Stelei României“ descrie în nrul ³…, într-o revistă a sa, cochetăria altfel ⁴ notorie a unor dame. Se poate prea ușor cumcă înaintea ochilor săi era un chip concret, precum Molière ⁵ (se 'nțelege că comparația nu merge mai departe) ⁶, avea naintea ochilor pe … ⁷ când au scris pe Tartufe ⁸. Dar în orice caz în revista sa nu este citat nici un nume, nu se descrie întru nimic o ⁹ persoană singulară, ci ¹⁰ tipul general al femeii cochete ¹¹ care-și târâie bărbatul pretutindeni și-și aruncă ochii către ¹² toți. Poate cumcă unii ¹³ cititori prepun pe persoana cutare, alții pe cutare, nimeni nu [ar] putea susținea cu certitudine cine este, asupra cui se 'ndreptează persiflajul revistei. Un domn, al cărui nume nu-l numim niciodată în stâlpii acestei foi, din cauza ciudatelor sale calități, și ¹⁴ care joacă aici în oraș ¹⁵ pe bardul pribeag și pe patriotul martir, binevoiește a prepune persoana asupra cărei e adresată revista și a insulta astfel || persoana privată a unei dame 180r din Iași și totodată a scrie în „Curierul Balassan“ o inserțiune de-un straniu spirit ¹⁶. Cel puțin s-ar părea că acest domn se trezește în Turcia sau în Bulgaria, nu în România, și-n orice caz ne mirăm cum uită că este în România și că după § cod. penal amenințările sunt interzise sub pedeapsa de 2 — 3 luni închisoare. În genere ne mirăm cum de persoanele de la noi din țară nu uzează de legea penală pentru a se preveni de injuriile unui nimenea, a unei venituri?

Este oare România țara în care cel întâi venit de peste graniță ¹⁷ își poate face mendrele nepedepsit față cu orășenii? ||

Nu cunoaștem pe Voievodul Moldovei care să fi apelat vrodată la inteligența sau la ^180v bărbăția ¹⁸ vreunui „strămoș“ ¹⁹ al bardului. Știm numai că bacalul grec a lui Moruz Vodă, a cărui dugheană era în colțul casei de astăzi …, ulița mare, se numea Hagi-Petcu și că acest nume conține în ²⁰ mod embrionar toată spița neamului barzilor rătăcitori. Iar cât despre cele câștigate sub definita ^* grijă austriecească, știm numai că aceste titluri (von pur și simplu) s-a dat oricărui mazil (ruptaș) a părții ²¹ anexate ²² din Moldova. Noi nu ținem acestea, suntem aceia cari ne speriem mai puțin decât oriunde de titluri pompoase și de vorbe mari, căci* n-avem *** decât un singur nobil ereditar și acela e … însuși M-sa Domnul.

1. reprima de orșiunde deasupra lui nu suferi de nicăiri șters 2. după părer[ilor] șters 3. în nrul … supraintercalat 4. după unor dame șters 5. după lui șters 6. deși Eminescu n-a operat ștersăturile necesare, se înțelege ușor că, după scrierea peste rând a lui comparația nu merge mai departe), tot ce urma în redactarea inițială după se 'nțelege că a fost abandonat, și anume: mutatis mutandis, căci suntem departe de a confunda pe autorul francez cu foiletonistul „Stelei“) 7. pe … este scris mai apăsat peste fățarnicu[l]* Dnei de rămas neșters, urmă a intenției inițiale de a face aluzie la relatarea (însoțită de o excelentă imitație) pe care i-a făcut-o Ninon de Lenclos lui Molière (însă după ce Tartufe fusese deja scrisă) cu privire la un bigot ipocrit și neonest foarte asemănător cu personajul din piesă 8. în manuscris (conform unei erori curente): Tartuffe 9. se descrie întru nimic o deasupra lui este o descriere de șters 10. transformat din și 11. inițial: al cochetei apoi al femeii cochetei cu femeii supraintercalat și cochetei neadaptat noii formulări 12. după tuturor șters 13. supraintercalat, urmat în manuscris de cititorii rămas neajustat noii situații 14. după a bin[evoit] * șters 15. transformat din orașul prin ștergerea lui l 16. inițial: de-o stranie del[icateță] * rămas doar parțial remaniat 17. cel întâi venit de peste graniță deasupra lui orice venitură șters 18. după curagi[ul] șters 19. după „bard“ șters 20. după em[brionar] șters și înainte de mod și mod succesiv șterse 21. după Moldovei șters 22. după din șters

౾ ZIARE NOUĂ

^{414 r} Bucureștii au fericirea de-a vedea aproape în fiece săptămână câte un nou organ de publicitate, al cărui ¹ misiune pe pământ e „după cum se zice“ adevărul, justiția, patria ² și cum se vor fi mai chemând cuvintele frumoase cari acopere ³ în genere răutatea, ignoranța și șarlataneria⁴ omenească⁵. Drept că numărul⁶ lor nu mai este important; pot să se înmulțească oricât or vrea, mai mult rău decum au făcut nu pot face. De aceea anunțăm „cu plăcere“ aparițiunea încă a două organe luminătoare, din care unul slăbuț și celălalt non plus ultra. Pharul sau Farul⁷ (apare o dată pe săptămână, puțin periculos pentru că trăiește în dușmănie cu gramatica și pentru că-i redactat de „cei⁸ săraci cu duhul“) și „Unirea democratică“, ziar mare, cotidian, redactat de societatea „Unirea democratică română“, bine scris și după a noastră părere „foarte periculos“, căci are talentul într-adevăr bizantin de-a promite cu tonul cel mai natural din lume toate minunile posibile. Într-adevăr, ce sunt jurnalele vechi demagogice cu ⁹ frazele lor urlătoare, cu aerul de șarlatan comun de uliță față cu democratul înmănușat ce ni se prezintă. Toată ziaristica din ¹⁰ România liberă nu plătește doi bani tocmai ^{11 415 r} din cauza || tonului de șarlatanerie și impertinență care le caracterizează pe toate, fie ele din orice partid ar fi. „Căci scopul lor e banul și mijlocul minciuna“. Dar, cum zic, această jurnalistică și-a pierdut efectul pentru orice om mai liniștit și mai cuminte, de aceea trebuie inventată o nouă formă, lunecoasă, cu tonul cel mai natural, în locul strigatului de piață ¹² și plin de fraze a șarlatanilor de rând și ecce homo! iată problema dezlegată prin Unirea democratică. Stil limpede, ton natural, ortografie corectă, amiciție cu gramatica românească, c-un cuvânt un ¹³ ziar bun… da! un ziar bun dacă nu s-ar vedea din programa lui vechiul păcat a tuturor oamenilor de la noi: uitarea raportului între mijloacele de cari dispunem și ținta pe care-o urmărim. Într-o gură ne promite ș' acest organ — ca toate celelalte — toate fericirile posibile și imposibile ale pământului.

1. după căror șters 2. supraintercalat 3. corectat din acoperă 4. corectat din șarlatanismul 5. în manuscris: omenesc, rămas din inadvertență așa din faza când se acorda cu șarlatanismul 6. după Num[ărul] șters 7. urmează și șters 8. după o[ameni] * șters 9. după pe [lângă] șters 10. după ro[mânească] șters 11. după din [cauza] șters 12. strigătului de piață deasupra lui glasului bari[ton] * șters 13. după ceva academic șters

౾

De la o vreme vedem că serviciile publice (ce-i drept rău ocupate) se declară de ^{416 r} prisos. De ce? Pentru că funcționarii sunt incapabili. Dar vor rămânea vecinic așa dacă se va urma înainte cu același sistem ¹ de numiri, destituiri, permutări ca-n satul lui Cremene.

Relele sistemului de azi sunt:

1) Amploiații ² nu ³ sunt speciali, pentru c-au ocupat posturi în cele mai deosebite ramuri ale mecanismului administrativ.

2) Prin destituiri și reintegrări pe câte două luni devin neonești, căci cine-și va da osteneala de-a rămânea om de treabă ⁴ când știe că bunul plac al ministrului sau al comitetelor de partid îl zvârle ⁵ mâni pe uliță oricât de bun ar fi.

3) Înmulțirea clasei proletarilor condeiului, căci la venirea fiecărei nuanțe nouă se așază ⁶ un nou cârd de postulanți și cumularzi pe spatele bugetului, cari, o dată numai să fi fost funcționari, joacă în urmă rol de victime politice și bat vecinic la ușile acelor miniștri cari sunt dușmani celui ce-au destituit pe victima în cestiune. ||

De-aceea trebuie să ⁷ zicem odată „quousque“ și să pretindem statornicirea lucrurilor ^{417 r} din țară. Cine ⁸ este amploiat numai prin praxă îndelungată să rămâie ce este, dar să nu mai înainteze; iar acei ce vor dovedi regulații lor douăzeci ⁹ de ani de studiu (clasele primare, liceu, universitate) să poată ¹⁰ înainta. Nici un jurist ce s-ar prezenta din nou să nu fie numit direct într-un post vacant, ci mai întâi într-unul inferior, pentru a face praxă de ¹¹ 3, 4 ani. Spre a opri ¹² înmulțirea peste măsură a advocaților să se îngreuieze foarte mult intrarea în această clasă, se-nțelege că fără a jigni pe cei cari sunt deja. După un termin de zece ani de ex. să nu se mai numească preste ¹³ tot alți oameni în funcții, decât acei cari-și vor avea studiile complecte.

În fine trebuie introdusă o lege disciplinară, pentru ca un funcționar să nu fie destituit sau permutat din cauză de neglijență relativă ¹⁴ sau pentru greșeli de formă cari n-aduc nimănui o pagubă. A destitui sau a pune în disponibilitate ¹⁵ pe un om capabil și harnic care a comis ¹⁶ greșală de formă față cu Stan sau Bran sau ¹⁷ pentru că profesează cutare opinie privată || este nedrept și periculos, căci se va pune în locu-i ^{418 r} un om mărginit, care va îndeplini exact formele, dar va fi departe de a realiza înțelesul funcțiunei administrative. Să luăm de ex. cazuri cum ¹⁸ ele se pot întâmpla. Un director la ministeriul finanțelor, om de știință ¹⁹ în puterea cuvântului, cunoscând economia politică, finanțele, statistica, administrația, istoria țării ²⁰ și mai cu samă a dezvoltării institutelor din țară, cunoscând resursele statului, comite greșeli în legea de comptabilitate generală, o lege curat formală, a cărei cunoștință nu-l face pe om nici statistic, nici financiar, nici econom politic. El e destituit și înlocuit — prin cine? Printr-un cenușeri ce aplică riguros toate faimoasele articole, dar, când vine vorba de-a se crea un impozit, te pomenești cu practicianul că-ți așază dări ruinătoare, cari istovesc ramuri întregi ale producției naționale ²¹.

Va să zică, într-o nouă stare de lucruri, destituiri, permutări, puneri în disponibilitate n-ar trebui să se întâmple || decât un proces ²² disciplinar în regulă. ^{419 r}

Altfel, creeze-se zece legi de responsabilitate, ele nu vor avea decât un efect foarte mic. Căci nu persoana ministrului e lucru de samă, mai ales într-o țară constituțională ²³, unde fiecine calc-a ministru, pentru a schimba apoi deșertăciunea ²⁴ unei zile cu întunericul și amărârea bine-meritată a restului vieței. Lucru de samă e calitatea funcționarului mic; dacă acesta va fi bun în toate ramurile, atunci toate vor merge bine. Fie generalii genii, dacă ofițerii sunt răi oastea va merge de râpă.

Și acești ofițeri par a fi răi; atât de răi încât organe mari de publicitate, ca „Românul“, cer desființarea subprefecturelor. E drept că în ²⁵ forma lor de azi ele sunt simple biurouri de corespondență între prefecturi și primării, dar oare, dacă acești oameni ar ști a administra, ar fi tot de prisos? Desigur că nu.

1. supraintercalat cu creionul 2. primele cuvinte ale acestei enumerări (amploaiații; prin; înmulțirea) au fost scrise inițial cu minuscule, apoi acestea au fost transformate în majuscule cu creionul 3.supraintercalat 4. de-a rămânea om de treabă supraintercalat 5. deasupra lui pu[ne]* șters (pune în disponibilitate) 6. se așază deasupra lui vine șters 7. după odată șters 8. după De aceea șters 9. deasupra lui 20 șters 10. după fie șters (poate urma, a intenției de a scrie: să fie avansați) 11. după înd[elungată]* șters 12. după în[mulți] șters 13. după în genere șters 14. după d șters 15. sau a pune în disponibilitate supraintercalat 16. după făcut șters 17. deasupra unei virgule șterse 18. după concrete șters 19. om de știință deasupra lui versat în econ[omie] șters 20. urmează sale șters 21. după punct urmează Va [să zică] șters 22. urmează - verbal șters 23. după ca șters 24. după visul șters 25. după astăzi aceste șters

౾ REVISTĂ JURNALISTICĂ

^{400 r} Înainte de câteva zile a ¹ reapărut în București jurnalul ² Presa, ca rezultat ³ al formării unui nou partid — al centrului. În n-rul său întâi „Presa“ crede a putea susținea că toate țările constituționale, dar mai cu samă acelea în cari patimile sunt aprinse și luptele pline de amărăciune, au simțit trebuința existenței unui partid al centrului, care să serve ca un factor al moderațiunei. Premițând cumcă în țara noastră nu există decât stânga și dreapta, jurnalul ⁴ conchide că trebuie să existe un centru, un element moderator între elemente estreme. Programa acestui nou factor politic va fi deci: conservarea și dezvoltarea gradată a tuturor principielor liberale din constituția noastră, cu escluderea a orice turburări; aplicarea sinceră și leală a legilor existente; întărirea dinastiei și naționalității române; c-un cuvânt consolidarea unui stat suveran care e menit a cuprinde un loc însemnat în concertul celorlalte state europene. Profesia de ⁵ credință încheie cu deviza: „Libertate fără anarhie, ordine fără despotism“ ||

^{401 r} Din parte-ne dorim succes noului organ, deși toată formarea unui partid al centrului va întâlni în oricare om ⁶ cu simț istoric numai ⁷ un surâs sceptic. Deși în sine luate toate configurațiunile de oameni politici din țara noastră nu prezintă aproape nici un interes, pentru că ele ⁸ sunt asemenea figurelor ⁹ unui caleidoscop, pe care întâmplarea le compune și le descompune, și pentru că am avut ocazia de a vedea oamenii cei mai deosebiți în așa-numitele principii mergând alături, și alții, foarte asemănători în susținerile lor orale, urmând căi foarte disparate, totuși, din punctul de vedere al unui studiu social al României, credem că cea dendâi premisă a profesiei, „existența a două estreme“ nu este exactă.

Mai ales când e vorba de o dreaptă estremă, de un „partid retrograd“, el nu ^{10 402 r} mai există, căci îi lipsesc din nefericire toate || elementele necesare. Căci unde sunt stările pe cari s-ar putea întemeia? Au mai rămas vro urmă de aristocrație istorică, care să fi putut suporta neatinsă veninul descompuitor al stârpiturei ¹¹ din Fanar? Pe de altă parte fost-au clerul vrodată atât de cult în țara noastră încât să nu se lase îmbrâncit ¹² afară din viața publică prin un singur edict? Fost-au breslele îndestul de puternice ca să reziste desființării lor? Nu, nici una din clasele pozitive moștenite în forma în care le păstrase ¹³ evul mediu n-au fost înstare să reziste erei „înnoiturelor“ și a importului de legi și instituții din Paris. S-ar putea zice că România și-au preschimbat pătura cea mai bogată a pământului pe cuvinte deșarte, pe fraze stereotipe, pe-un raționalism umanitar și cosmopolit ¹⁴, cari acestea formează astăzi bogăția unică a clasei ¹⁵ de mijloc, ce ¹⁶ trăiește din traficul lor zilnic, cheltuit în moneta mică a profesiilor de credință și articolelor de fond. Pe când se configurează || tot mai multe combinații, ^{403 r} numească-se ele „centru“ sau stângă sau dreaptă sau x sau y, tot pe atuncea clasele pozitive dau întruna înapoi. Țăranul sărăcește și se stinge ¹⁷, breslele s-au prefăcut pe de o parte într-un infinit de scriitorași și aspiranți la funcții, pe de alta în proletari, avizați la o muncă întâmplătoare și totuși ¹⁸ grea al ¹⁹ căror produs nu plătește consumul ²⁰. Căci într-adevăr ce mai sunt românii, în orașele Moldovei mai cu samă, decât scriitori pe de o parte, salahori pe de alta? De aceea cu părere de rău trebuie s-o spunem că orice formație nouă parlamentară ²¹ nu are drept corelat o clasă pozitivă care caută a ²² da espresie ²³ intereselor ei, ci sunt niște gândiri lipsite de cuprins, fără a corăspunde cu ceva real. Deosebirea între partidele din România este foarte mică și e întemeiată ²⁴ pe o cultură individuală mai mult sau mai puțin îngrijită. Fiecare se reprezentează mai mult pe sine decât o clasă socială oarecare, și || lucrul ²⁵ principal e ^{404 r} forma ²⁶ mai mult sau mai puțin corectă în care cineva caută a face plauzibile așa-numitele sale principii. Poate pentru că există și în ²⁷ Franța un centru va fi și la noi „la modă“ un asemenea partid ²⁸, mai multă importanță nu credem să aibă în ²⁹ țara noastră, a ³⁰ advocaților.

Nimic nu este absolut decât natura, și statul oamenilor e asemenea natură, ideile lor ³¹ nu sunt decât un ³² reflex a celora ce se-ntâmplă într-adevăr. Când există o clasă istoricește formată, ea se va reflecta într-o serie de idei; aceste clase reprezentate în parlament vor căuta să-și armonizeze ³³ printr-un fel de învoială ³⁴ interesele lor și acesta-i tot înțelesul parlamentarismului. Războiul civil se traduce în cuvinte, aspra luptă pentru existență se organizează așa încât o clasă nu este în stare să esploateze prea ³⁵ tare cealaltă.

Dar principii ce ni se prezintă sub masca veciniciei adevărului lor, numească-se ³⁶ ele cum vor voi, sunt supte din degetul || cel mic și au ³⁷ un corelat real numai în țările ^{405 r} în cari tinerii noștri le-au învățat pe de rost ³⁸.

Adevărul ³⁹ nu rezultă din deduceri logice decât numai în matematică ⁴⁰

1. după presa bucureșteană, s-a îmbogăț[țit] șters 2. deasupra lui ziarul șters 3. scris rezultat după rezul[tat] șters 4. după con[chide] șters 5. după în[cheie] șters 6. după istoric șters 7. după un surâs șters 8. deasupra lui aceste configurațiuni șters 9. după unui caleidoscop șters 10. după nici șters 11. după fa[nariotului] șters 12. după îmb[râncit] șters 13. în care le păstrase provine, prin retușuri incomplete, din pe care-o co[nservase] 14. pe-un raționalism umanitar și cosmopolit provine, prin retușuri, din pe fraze umanitare și cosmopolite 15. după în șters 16. după cari șters 17. se stinge deasupra lui dă-napoi șters 18. supraintercalat 19. după în care șters 20. deasupra lui consumația șters 21. supraintercalat 11. după a-și esprima șters 23. după prin ea șters 24. deasupra lui mai mult bazată șters 25. după principalul șters 26. după mai mult șters 27. după la [franceji] șters 28. deasupra lui centru șters 29. după un partid nou șters 30. noastră, a supraintercalat 31. deasupra lui oamenilor șters 32. după o [reflectare] șters 33. deasupra lui aducă șters 34. după îndo[ială] * șters 35. după prea șters 36. după fie ele liberale șters 37. după reflexe șters 38. urmează De a[ceea] șters 39. după Ca sau Că[ci] șters 40. în manuscris nu există punct

౾

^{1 202r} Noi ² am publicat la rândul nostru acel anunț al comitetului damelor în care se califica „ciudata bunăvoință“ a d-lui Otto Max, cu ³ adaosul că ne-a cam mirat cum de comitetul i-au făcut onoarea de-a solicita serviciile acestui domn. Căci, o spunem drept și fără înconjur, dacă România n-ar fi mestecată în război, conlocuitorii noștri ar ^* colecta pentru turci, nu pentru creștini ⁵ . Aceasta se vede în Austria și în Ungaria, încât aceste daruri ale neromânilor ⁶ de rit necreștin ⁷ samănă mult cu acele ⁸ ale danailor, cu cari odată vor ⁹ crede că au dreptul a ne scoate ochii. Încolo se 'nțelege că ne pasă foarte puțin de opinia de care foaia noastră, bună-rea cum este, se bucură în cercurile semitice sau de opinia cu cari aceleași ¹⁰ cercuri binevoiesc a-l onora pe redactorul ei. A-l onora repetăm, căci în momentul în care ne am vedea lăudați de o samă de oameni, chiar respectabili fie ca persoane private ¹¹, am crede c-am încetat de-a fi atât de îndărătnici ^{12 203 r} precum suntem și ¹³ c-am fi făcut vro concesie în scris sau prin grai ¹⁴ || teoriilor umanitare și egalitare reprezentate în mod atât de splendid de „Noua presă liberă“, ba chiar ¹⁵ și de unele ¹⁶ jurnale din nefericire românești¹⁷. Ceea ce constatăm pur și simplu e ¹⁸ că Tipografia națională ¹⁹ a stat tot așa de bine la dispoziția onor. comitet de dame ca și oricare altă tipografie creștină din Iași și că acel onor. comitet s-a servit de ca ²⁰ și se va putea servi și de azi înainte²¹.

1. deasupra titlului inițial șters: Tipografia noastră 2. după în urma șters 3. după Se 'nțelege că ne-am putut aștepta la o întâmpinare dacă * b șters 4. după din și necreștini succesiv șterse 5. deasupra lui creștini și după, ro[mâni] * succesiv șterse 6. după evreilor șters 7. de rit necreștin supraintercalat 8. repetat din inadvertență deasupra lui daruri șters 9. după ne vor [scoate ochii] șters 10. după în * șters 11. chiar respectabili fie ca persoane private supraintercalat 12. deasupra lui neîmpăcați români șters 13. după făr' a o striga aceasta pe toate tonurile, precum o fac alți confrați, cari binevoiesc a-și atribui ca zestre esclusivă naționalismul lor șters 14. în scris sau prin grai deasupra lui în inimă sau prin vorbe șters 15. după și șters și înainte de și supraintercalat 16. transformat din unii 17. jurnale din nefericire românești deasupra lui sectari internaționali din România șters 18. după făr-o șters 19. deasupra lui noastră șters 20. de ea supraintercalat după ștergerea lui de ea de la sfârșitul frazei 21. urmează de ea șters

౾

„Presa“ va binevoi a recunoaște că în acel articol n-am putut avea în vedere decât adevărul istoric și că e¹ și just și inofensiv² de-a recunoaște³ fiecăruia⁴ meritele ce le-au avut.

1. după suntem apoi nu suntem dispuși succesiv șterse 2. după inof[ensiv] șters 3. după recunoaș[te] șters 4. după fiecă[ruia] șters

౾

O, eufemism! Fericirea nerozilor și scăparea viclenilor, cine te-a inventat a inventat ^178r forma în care se 'mbracă lașitatea omenească, lipsa de convingeri limpezi, felonia.

౾

„Binele public“, ^34r repetând aserțiunea¹ „Românului“ că noi am fi declarat „cumcă în țara aceasta, de la Cerneți până la Focșani și de acolo până la Dorohoi, nu există decât două tabere: albi și roșii“, ne impută că uităm pe liberalii independenți.

Întâmpinarea noastră ar putea fi laconică². N-am făcut nicicând declarația ce ne-o atribuie „Românul“ și „Binele public“, n-am tăgăduit existența de facto a nici unuia din grupurile politice, prin urmare tot ce zic ziarele în cestiune în privirea aceasta se aseamănă ³ cu lupta lui Don Quixotte cu morile de vânt, e o polemizare cu creațiuni proprii ale fantaziei lor, cu adversari ce singuri și-i imaginează, singuri combat⁴. Asta ne aduce aminte de Pepelea care, având chef de ceartă și neavând de cine se lega, își scotea căciula, o punea dinainte pe-un genunchi și 'ncepe a o mustra, închipuindu-și că mustră pe cine știe cine⁵.

Dacă n-am ^35r avea⁶ decât să respingem polemice sterile cari combat idei ce nu noi le-am emis⁷ și declarații ce nu noi le-am făcut ⁸, n-am avea decât să somăm pe confrații noștri ca să dovedească când și unde am susținut ideile ⁹ ce ni se atribuie, pentru a face ca discuția să înceteze de la ^l0 sine, lipsindu-i punctul de controversă, axa împrejurul¹¹ căreia argumentarea rațională e silită a se învârti¹².

Dar¹³, pe lângă aceste substituiri gratuite de idei ce nu se află nicăiri¹⁴ în coloanele foii noastre, mai sunt o sumă de presupuneri, de recriminări tot atât de puțin fundate, a căror esență se rezumă în acuzarea că partidul¹⁵ conservator e reacționar, dorește reintroducerea privilegiilor, înlăturarea Constituției ș.a.m.d.

Pe acest ^36r teren întâlnim o sumă de subtilități, de deosebiri cari se aseamănă cu tăiarea unui fir de păr în două și cu certele între cele două biserici pentru cuvântul filioque. Astfel se fac din țânțari armăsari ¹⁶, nemaivorbind de variile acuzări cari n-au absolut nici un cuvânt de existență, în care nu e nici un atom de adevăr.

Englejii au recunoscut demult că logomahia prea subtilă asupra principiilor de guvernământ și de organizare e un semn sau de nematuritate sau de decadență politică¹⁷.

1. deasupra lui vorba șters 2. inițial ar putea fi foarte laconică apoi ar putea fi de tot laconică 3. după asemăna șters 4. inițial cu gogorițe pe cari singuri și le imaginează, singuri le combat 5. inițial Astfel românul când are chef de ceartă își scoate căciula și o pune pe genunchi și 'ncepe s-o mustre apoi Astfel românul când are chef de ceartă și n-are cu cine se certa își scoate căciula și-o pune pe genunchi și 'ncepe a se certa cu ea, imaginându-și „că se ceartă“ că mustră pe cine știe cine — împăratu-roșu din poveste. 6. inițial Dacă am avea 7. inițial ce noi nu le-am emis 8. inițial declarații ce nu le-am făcut 9. după noi șters 10. supraintercalat 11. după oarecum șters 12. inițial argumentația reală cată să se învârtească 13. după Ni se pare că punctul „e“ acesta e elucidat. N-am susținut ceea ce ni se atribuie, deci nimeni nu ne poate imputa ceea ce nici am zis nici am făcut șters 14. inițial Dar pe lângă aceste insinuări gratuite cari nu sunt cuprinse nicăiri. 15. inițial al căror esență e ca parti[dul] 16. inițial Din nimicuri de pitici se creează uriași, din țânțar armăsar 17. după etnică apoi națională șters

౾

Legea tocmelelor^207r trebuie schimbată, trebuiesc create neapărat condițiile bunului trai al țăranilor, căci altfel chiar existența națională a României¹ e amenințată. În loc de-a ne certa pe barba lui Ștefan Vodă am face poate mai bine a ne certa pe aflarea obiceiului pământului din vremea lui, care-i asigura puterea militară formidabilă de care se bucura într-o vreme atât de depărtată îndrăznețul Domn al Moldovei. De aci am afla că munca omului de țară n-a fost nicicând robită, ci rezultatul unei tranzacțiuni în genere avantagioasă pentru el; că, chiar pământurile pe cari le avea în arendă, le-avea din neam în neam, nu pe un răstimp scurt; că beția era pedepsită ca un lucru de rușine și de batjocură, în loc ca² esploatarea și lățirea sistematică a³ acestui viciu prin colportori⁴ jidani să fi fost⁵ un izvor de venituri; că⁶ proprietatea era sfântă, deși nu era decât jus utendi, nu un ⁷ jus abutendi. A trăi cu⁸ ideile în vremea Regulamentului Organic, a celei întâi legiuiri, introduse de străini, în țările noastre, și a uita că datoria noastră națională, a tuturor, e de-a ne cotorosi de toate urmele păgâne a unor legiuiri dictate de spiritul despotismului muscalesc ⁹.

1. după țării e amenințată șters 2. după de-a forma un izvor de veni[t] șters 3. după ace[stui] șters 4. după jida[ni] șters 5. inițial să fie 6. după pentru șters 7. după jus șters 8. după în vremea Regula[mentului] șters 9. inițial legiuiri muscălești dictate de spiritului despotismului și de robia tătară.

౾

Ștefan Micle, chemat anume în Moldova sub Grigore Ghica Vodă ¹ pentru a preda științele naturale în Academia Mihăileană, a servit statului de la 27 fevruarie 1856 până la 16 fbre 1879, în total 23 de ani 3 luni 18 zile, precum dovedesc certificatele Curții de Compturi sub Nro 789 din 1869 și N° 4688 din 1879.

Numit ² la Universitate, el a predat nu numai cursul de fizică pentru care era numit, ci cincisprezece ani ³ și cursul de chemie, acest din urmă gratis, până la înființarea catedrei de chemie, ocupată azi de d. Poni ⁴.

Legea de împământenire a lui Șt. M. s-a promulgat abia în fevruarie 1868. Pe motivul că numai de la data împământenirii i se poate da pensia, Comitetul Casei pensionarilor nu a recunoscut văduvei și copiilor nici un drept la pensiune.

Scrierile lăsate în urmă sunt: Un compendiu complect de fizică, care e o prelucrare a Fizicei ⁵ Müller-Pouillet și un compendiu de chemie.

Arhivele Statului București, Colecția M. Eminescu, pachet I, act 10

1. sub Grigorie Ghica Vodă supraintercalat 2. după La șters 3. supraintercalat 4. ocupată azi de d. Poni adăugat ulterior între rânduri 5. după scrierii șters

౾

și pe cei ce se-ncercau a intra pe ea¹.

Dar Afganistanul s-a cam învechit — precum e în genere greu de-a vorbi mult timp într-aiurea, chiar când cineva e advocat². O formă mai poetică se pune la dispoziție³ pentru urmărirea aceleiași porți mari și acea formă⁴ este parabola.

Vestita parabolă a proorocului Nută⁵ cătră David împăratul, povestirea lui Christos despre fiul risipitor⁶ și lucrătorii din via Domnului și altele de asemenea natură n-au putut a nu face victime din naturile⁷ simțitoare ale unei depărtate posterități, încât nu mai e îndoială că întrebuințându-se mijloacele Mesiei asupra Mesiei României d-lui I.C. Brătianu, rezultatul

1. urmează, între rânduri, care duce la ministeriu 2. inițial e cineva advocat 3. la dispoziție deasupra lui la cale șters 4. acea formă deasupra lui acel mijloc șters 5. deasupra lui Natan șters 6. deasupra lui pierdut șters 7. inițial n-au putut rămâne fără efect asupra naturilor

౾

Patruzeci și două de corporații române¹de bresle productive, de grupe de oameni ^{254 r} cari aveau² o existență onorabilă și asigurată prin munca mânilor lor, formau cortejul domnesc acum ³ treizeci de ani.

Câte din ele or fi dispărut astăzi, câte sunt suplantate⁴ prin străini, câte vor fi pe calea unei disparițiuni totale!

1. supraintercalat 2. după au șters 3. după în an[ul] șters 4. după reprezentate de cătră șters

౾

Nouă ni^206r se pare că un cap sănătos judecă cu totul altfel.

Cât a costat lucrul¹? Șase ² milioane. Cât produce? Nimic. Ceea ce acest lucru, care au costat șase³ milioane și care nu produce nimic, ar putea produce în mânile mele, a statului, e treaba mea și nu a vânzătorului. Toate drepturile acestea sunt legate în mod indisolubil de linia Cernavodă-Chiustenge.

Cine-o vinde aceasta se 'nțelege că vinde totdeodată⁴ drepturile ce le are Compania pe cât timp e proprietară a liniei. Poate Compania, încetând de-a fi proprietară a liniei, să dispuie de portul Constanța? Nu. Poate, nemaifiind proprietară, să esploateze 90 de ani linia? Asemenea nu. Poate, în asemenea condiție, să ia lemne din pădurile statului? Asemenea nu. Toate acestea se țin de linie, sunt drepturi legate de calitatea de concesionar al drumului de fier, nu de persoana cutare ori cutare. Ar fi în adevăr curios ca cineva să cumpere o grădină⁵ de veci și după asta să mai aibă a⁶ cumpăra îndeosebi dreptul de a sădi sau de-a tăia copaci și dreptul de-a ieși și a intra pe poartă.

1. după lucrul șters 2. după 6 șters 3. după 6000 șters 4. după și accesoriile apoi tot ce e atașat succesiv șterse 5. deasupra lui casă șters 6. după a cumpăra șters

౾

nu găsim ^242r o zicere care să cuprinză pe acest?, ba încă, deși avem în limba noastră vreo vorbă împrumutată de la greci care să aibă în sine pe?, rumânii nu-l citesc decât ca pe t¹ sau, cari voiesc să se pocească, aceia-l citesc ft … Această slovă sau glăsuire? este născută în brațele căldurii și moliciunii Asiei și Africei, unde oamenii vorbesc din gât mai mult și din vârful limbii cei lățite de căldură. De acolo au venit și grecii în² Grecia și de-acolo au și adus-o. În tot locul unde oamenii sunt sănătoși și toate organele vorbirii și le au întregi, desăvârșite și sănătoase, acolo acest fel de glăsuire cu 9 nu este socotit decât ca un lefet sau o greșală a naturii; un acest fel de om ce pronunțiază așa trebuie să aibă felurimi de adjective spre batjocură, precum peltic, gângav și altele. Cum poți dumneata să gândești că poate nația noastră să se 'nobileze prin lefeturile și greșalele naturii?

1. după th șters 2. deasupra lui din șters

౾

Lege modificatoare ^390r legii de percepție de la 11 mai 1867 (26 m.* 1868) art. 25 al. 4.

Dreptul agenților fiscali de-a urmări contribuțiunile datorate statului, împreună, cu zecimile adiționale, încetează la finele anului al 3-lea de la începutul fiecărui exercițiu.

Inalienabilitatea teritoriilor țărănești, abuzuri — lege nouă

Legea tocm[elelor] agricole — „ „ „

౾

S-a orânduit ^357r procuror al C[urții] Populeanu să facă o anchetă. D. P[opuleanu] ca caracter care merită încredere; dar ne întrebăm, auzind că d. Kiri [țescu] este menținut în funcțiune, deși minist[rul] s-a convins din cele petrecute că e încă o mișelie a lui: A vrut serios ministr[ul] să facă o cercetare și ***, [sau să-și] cocoloșească și să-și spele favoritul? O să poată să descopere cineva mărginit de mijloacele ce un prefect fără scrupul și fără rușine dispune? Pișca-stânjenul, Pișca-Șerban Vodă. Ce-o să poată să descopere un om cât de onest — prefect fără scrupul și fără rușine.

౾

Deosebirea între ^257r cele două Societăți e așadar esențială. Cea din București urmărește în adevăr emanciparea economică, nu s-a amestecat nicicând în jocul de ambiții din¹ care consistă în mare parte² viața politică la noi, s-a păzit chiar de acest teren pe³ care a lupta e poate o datorie, dar⁴ a încetat de-a fi o onoare, și-a⁵ mărginit de bunăvoie⁶ câmpul ei de activitate⁷, abstracție⁸ făcând de partide⁹, de guverne, de¹⁰ luptele pentru funcții, onoruri și diurne. Clubul din Iași are altă origine și altă menire. Fondat după inițiativa unor cumularzi și vânători de diurne de cari lumea se miră de unde au atâți bani de cheltuit, a fost întrebuințat ca un mijloc viguros în alegeri, „negoț și industrie“ au fost pretextul aparent, inscripția¹¹ pentru¹² cei naivi, influența electorală — scopul veritabil și unic al activității Clubului. Odată viciat în originea sa, nu ideile sunt lucrul de căpetenie pentru el¹³.

1. după vul[gare] apoi vulgare șters 2. în mare parte supraintercalat 3. după sing[ur] * șters 4. după pentru șters 5. după și șters 6. deasupra lui ca însăși șters 7. deasupra lui luptă șters 8. după acel al demolării economice a poporului șters 9. deasupra lui partizi șters 10. după de persoane și de locuri șters 11. după tabla șters 12. după pentru șters 13. nu ideile sunt lucrul de căpetenie pentru el șters dar restituit aici

౾

Dar, se va ^262r zice, ce au făcut conservatorii în timpul acesta? Conservatorii? De¹ câte ori un guvern liberal-autoritar sau liberal-roșu încărca țara cu zeci sau cu sute de milioane de datorie nouă, ei căutau s-o plătească din pământ, din iarbă verde. Disconcertați ei înșii de-o mișcare al cărei efect a fost prefacerea poporului românesc într-un popor de aspiranți la funcțiuni, adecă la boierii, cei² ce înțelegeau lucrul se luptau ca o barcă împotriva valurilor mării, căci revoluția sociala, departe de-a se fi isprăvit, e și azi în fierbere ³ și nu a va înceta poate ⁵ decât cu pieirea Românici⁶.

1. după Palialive șters 2. după ei în[țelegeau] șters 3. după clocote șters 4. după dovada articolele „Românului“ șters 5. supraintercalat 6. urmează căci în revoluția socială ce s-apropie străinii numără aproape un milion, grație cosmopolitismului care-a inspirat toate legile noastre organice traduse din alte limbi șters

౾

[Cel] care-și ^288r va mușca mânile c-a făcut o asemenea lege. El va fi cel care se va rușina de-o astfel de lege. El va fi cel care se va simți umilit că a putut mângâia cu sufletul său astfel de speranțe. El va fi cel care-și va recunoaște neputința contra dreptului și contra voinței națiunii. El va fi cel care va trebui să mărturisească imposibilitatea de-a planta pe democraticul pământ românesc sistemele împrumutate de la vechiele state feudale ca Germania. El va fi cel care-n fine va pierde din aceste cauze orice prestigiu, orice autoritate și cea mai de pe urmă rămășiță de considerațiune în țară El va fi.

౾

Noul Bizanț ^376r s-a cretinizat moralicește și intelectual sub domnia turcului și trebuia să se cretinizeze. Grecul, popor negustoresc de țărm de mare, nu muncește și nu știe a munci. El trăiește din tranzacții — umilit cu turcul, obraznic cu creștinul supus.

౾

Maiorescu ^12v

Caracteristica lui Anghel [:]

E instr[uit]

E gentil (Ramshorn)

E nobil

E d-ai noștri

Cine vorbește

Dimancea

Epurescu

Guluță Effendi

౾

Cons[iliul] comunal

Cariagdi

Anton Mavrus

Dr. Sergiu

Gr. Serurie

Nae Manolescu Porumbaru

Marin Christu¹

Triandafil

Toroc Mișu

Stancu Bechianu

V. Hernea

P. Buescu

(Lahovari)

Cam[era] de Comerț

Socec

Preș. Cost. Atanasiu-Cugler

Nae Ionid băcanul

Cons[iliul] județean

Voreas

Aurelian președ[inte]

Alexandrescu

1. urma pană, Buescu șters pentru a fi reluat mai jos

౾

Ce spune ^315r în toate discursurile d-lui? Să mă lovească pe mine.

Dictatura.

A doua zi după lovitura de stat Cuza a 'ntâlnit pe M.K. — pied de nez (sfârlează) — lovitura de stat este a lui Cuza. Ca să facă fapte mari.

Toată lumea a fost cu dumnealui.

Da drepturi națiunii întregi.

Voiește ^315v să 'mpingă ^* lucrurile și să facă dictatură în favoarea mea. Lovitura de stat — pentru a da puterea altuia.

౾

Condițiunile cele ^313r mai proprii unei națiuni în cutare situațiune.

Oameni cari nu citesc nici o carte, nici un jurnal.

Lahovari, mult talent, cu multă instrucțiune.

Cari sunt tradițiunile d-lui Lahovari? Sunt tradițiuni românești? Nepotul caimacamului de la Craiova din timpul Zaverei nu știe românește, vorbește rău românește. Când vorbește Lahovari

rom[ânește]*** ***

când nici ^313v nu știe rom[ânește].

De convenție numai¹.

Un regim foarte liberal și poziție parlamentară.

Dionisie Fotino.

Epoca apelpisiților.

Zavera. Caimacam la Craiova.

De la acești d-ni nu pot s'aștept un program, numai d. Cogălniceanu putea să facă un program de guvernare, are cunoștințele cerute.

1. inițial Convenție numai

౾

Prințul Dim. Ghica, ^313r un interes mare național în joc, o impresie tristă, nu amară, principiuri, nu program.

Care este programul?

O repetițiune din ceea ce a zis la Iași. A dezvoltat un program? Nu este un om politic Un advocat foarte distins.

Om politic [este cel] care studiază toate condițiunile unei societăți și-și face un program al său.

La care instituție numele său e lipit *, fie socială, politică sau economică? Omul politic e cel care are idei.

Să cunoști Codul.

Ca să fii om de stat nu e destul să știi Codu.

1. după V, adăugat ulterior.

౾

Pricepem durerile ^208r ce-i pricinuiesc „Românului“ adunările¹ de la Iași, deși nu înțelegem acuzările ce le ridică în contra persoanelor cari au luat parte la acele adunări, nici în contra rezervelor ce le-au ridicat de față cu diletantismul administrativ al d-lui C.A. Rosetti. Deja faptul că în Țara Românească protestațiile n-au fost atât de energice ca în Moldova trebuia să convingă pe confrații noștri că altele sunt raporturile aci, altele dincolo și că nu se pot regula din topor și după un singur calup. Proprietarii zic cu drept cuvânt că nu li se poate contesta lor, purtătorii ideilor de eliberare a poporului, voința de-a face totul pentru îmbunătățirea sorții țăranului, dar pentru îmbunătățirea, nu pentru demagogizarea lui. Nu vom releva toate câte s-au zis în acea adunare, căci multe sunt fără temei, multe eronate. O dovadă despre relele rezultate ale legii tocmelelor este sărăcirea țăranului din Moldova și, ca o urmare neapărată, ce se putea prevedea cu siguranță matematică, sărăcirea constantă a proprietarilor tocmai a celor mari și înrădăcinați și ridicarea în locu-le a altor elemente nouă, cari sunt departe de-a avea calitățile celor vechi.

1. inițial Pricepem durerile „Rom[ânului]“ ce-i pricinuiește [adunările]

౾

^{24 r} Ce bine se așezase firma ¹ Zevzecopulos și Pehlivanidis pe aristocratizare! Luase aere de duci, de conți, de baroni. Chelnerii din Viena nu mai știau ² ce titluri pompoase să le dea văzându-i încărcați cu fel de fel obiecte ³ de tinichegerie.

Când ⁴, înainte vreme, vrun biet boier bătrân se 'nvrednicise și el, din sărăcia și din nevoile lui, să vază față împărătească și i se atârna cu voie, fără voie ⁵ vro decorație, patriotul de proaspătă memorie striga numaidecât „a vundut-o țerișoara“, ca și când de țărișoara lui era vorba, el care n-avea țara nici de-o palmă de loc sub soare.

Dacă le-ai spune-o ⁶ azi aceasta se supără precum ⁷ dacă-i spui chelului vro poveste ⁸ despre de ponosul⁹ chelbei, îți găsești beleaua cu el¹⁰.

Ba zău ¹¹ ce sănătoși și întregi erau strămoșii¹²! După dreptul¹³ nostru vechi „om vrednic¹⁴ de râs, om de ocară“ nu putea fi nici popă, nici ostaș, nici funcționar. Suntem siguri de ex. că după legile noastre vechi nu s-ar fi găsit episcop care să popească ^25r mutrele de maimuțe și de caricaturi ale faimoșilor noștri patrioți actuali¹⁵, || nici domn care să-i învrednicească cu vro slujbă.

De-a mirarea lucru este în adevăr cum s-a putut ca asemenea stârpituri, fizic imposibile, intelectual stupide, moralicește putrede, să ajungă a stăpâni în țara românească. Cu toate acestea cazul nu este unic în istoric. Precum au fost ¹⁶ împărați cari au murit de phtheiriasis (boala pediculară) ¹⁷ tot așa mari formațiuni istorice pier prin paraziți. Astfel vedem că în împărăția uriașă, clădită într-o scurtă viață de om, albanezului¹⁸ Alexandru cel Mare i se substituie grecii, ș-o duc în continuă mizerie, până ce le pune capăt spada romană. În ¹⁹ împărăția răsăritului²⁰ ridicată de romani se substituie grecii și împărăția cade prin săcătuire²¹ morală și intelectuală. În²² împărăția turcească ²³ chiar pătrund²⁴ fanarioții în regiunile determinante ale statului și-l aduc²⁵ la deplina risipă.

Rasele ²⁶ îmbătrânite au venin cadaveric în ele, sunt corozive, descompuitoare. ^26r Ele nu cred în nimic, și credința e ceva care zidește²⁷; || ele n-au nimic sfânt și numai lucruri sfinte creează ²⁸ idealuri și 'mboldesc pe oameni să se-ncumete a lupta pentru ele. La rasele vechi câștigul de bani și ²⁹ plăcerile materiale ³⁰ sunt singura țintă. Dar patrie, dar naționalitate, dar religie, dar binele public sunt cel mult pretexte ce se invoacă pentru a amăgi mulțimea. Ele sunt minciuni oficiale, nimic mai mult. De aceea-i vom și vedea pe fanarioții³¹ noștri luând de zece ori pe zi patria în gură, pentru a o vinde de zece ori.

Părerea cronicarului Ion Neculce că toate relele țării acesteia de la greci se trag e adevărată azi pentru copiii acelor oameni, precum era adevărată în vremea cronicarului. Basarabia de ³² la Hotin pân-la mare a vândut-o un grec pentru bani; Bucovina a vândut-o un grec, dragomanul Moldovei, împreună cu capul Domnului ei; dinastia Țării Românești au fost răsturnată de greci; averea bisericii ³³ a fost escamotată timp de sute de ani de greci, în fine demagogia cea mai rea e introdusă în țară de-un grec, C.A. Rosetti. E peste putință a deschide o filă a istoriei noastre făr-a ³⁴ găsi la orice mârșăvie, la orice trădare de țară, la orice dezbinare pe greci.

^27r Fatala dezbinare între Matei Basarab și Vasile Lupul, care, dacă n-ar fi existat, țările noastre ar fi azi la înălțimea Franței sau a Germaniei, acea dezbinare se datorește grecilor. A se mai îndoi cineva de acest adevăr elementar al istoriei noastre trecute și actuale ar fi absurd. Evidența nu are nevoie de dovezi.

^28r Ce sunt acești oameni? Cum au fost cu putință să se 'ncuibe în poporul nostru?

În adevăr există un caz în statele Africei de nord care seamănă mult cu al nostru. În ³⁵ Tunis bunăoară s-a interpus între bei, arab de origine, și poporul, asemenea arab, o pătură de sirieni, jidani și greci trecuți la mohamedanism, care esploatează poporul fără de milă. Identitatea credinței religioase i-a făcut pe bieții oameni a nu vedea că ei sunt în realitate stăpâniți de străini. Acești străini se cheamă mameluci ³⁶. Veniți în Tunis în calitate de sclavi, ei s-au emancipat cu vremea și formează clasa dominantă. Tot astfel vedem în secolul al XVII-lea pe acești oameni venind în țările noastre în calitate de slugi, fie boierești, fie domnești, și întrepunându-se mai târziu ³⁷, prin calitățile lor rele, prin lingușire, slugărnicie, prin minciună și calomnie, între clasele stăpânitoare și ^{29 r} cele stăpânite, furând și pe unele și pe altele, substituindu-se || apoi, în timpul fanarioților, adevăraților fii ai țării.

Fără îndoială au existat naturi mai tinere și mai fericite cari s-au asimilat pe deplin solului și rasei, au contractat ³⁸ acel caracter franc, leal, bărbătesc care distingea vechea și viteaza noastră boierime, dar suntem înclinați a crede că aceștia nu erau adevărați greci, ci albaneji sau alt soi de oameni. Astfel Ghiculeștii sunt albaneji, Vasile Lupu, deși zicea „cine pre greci cheamă pre mine cheamă“, era asemenea albanez; c-un cuvânt oameni din rase mai tinere.

Îndealtmintrelea decadența morală și fizică a raselor bătrâne, fie de animale, fie de oameni, e un punct dovedit de știință. Bătrânețea ³⁹ unei rase datează de la punctul culminant al înălțării ei. După imperiu romanii încep a cădea și merg căzând; după epoca lui Pericle — grecii. Culmea odată ajunsă, ea nu se va ajunge încă o dată; decadența și moartea e soarta tuturor creaturelor naturii. De-aceea se zice „Fericite popoarele cari n-au istorie“ ⁴⁰. Dar răul cel mare este că urmașii acestor popoare înveninează dezvoltarea altor națiuni. Cât venin nu varsă evreii în Germania, în Austria, în Ungaria; cum ^30r întărâtă ei ⁴¹ o clasă contra celeilalte, || un popor contra celuilalt? Cât venin, câtă ură n-a băgat între clasele poporului nostru un singur grec, d. C.A. Rosetti? Tot astfel [î]i descrie Matei Basarab și Radu Vodă (Leon) la noi. Unde aflau relații străvechi, bazate pe absoluta bună credință reciprocă, își băgau coada de capră ca dracu. Relațiile între Domn și boieri, între boieri și popor, totul se 'nvenina din momentul în care ei ⁴² s-amestecau în ele, ca virusul.

Dar, ni s-a făcut de mult observația, ne putem lipsi de concursul acestor oameni, de ceea ce numește „Românul“ puterile vii ale națiunii?

Nu numai că ne putem lipsi, dar acest concurs este absolut stricăcios.

Ei sunt incapabili de muncă fizică și intelectuală, deci incapabili de-a produce valori adevărate. Aci în țară [î]i vedem îmblând după slujbe, după mijlociri, după antreprize, spre a le da în subantrepriză adevăratului producător, c-un cuvânt samsarlâcul în mare și în mic, chiar și cel de fete, în vremea rușilor a fost treaba multora din acești patrioți.

^31r Nici discuție nu e cu putință cu ei.

Interesul lor în discuție nu este a compara în liniște argumentul propriu cu acela al adversarului. Nu! El vrea să s-arate mai cu cap, asta-i totul. De acolo mii de sofisme, întortocheri, răsuciri de cuvinte. Chiar adevărul este un obiect de speculă, un pretext pentru a-și pune în evidență mutra, și cu toate acestea are ceva „sfânt și generos“ în el⁴³. De-aceea în ochii lor ⁴⁴ nu e cuminte cel capabil a spune sau a pricepe un adevăr, ci cel „pișicher“, cel ipocrit, cel fals.

Incapabili de muncă fizică, deci leneși, incapabili de adevăr, deci pân-în măduva oaselor vicleni și mincinoși, își poate închipui cineva în ce stare trebuie să ajungă o țară stăpânită de ei. O stare nemaipomenită, unică în Europa toată, esceptând poate părți din Turcia. Poporul de la sate n-are literalmente ce mânca. Într-un sat de 500 de suflete nu se află o oca de lapte. Miile de populațiune orășenească ți-e de mirare de unde trăiesc. Dar mortalitatea acestor din urmă și este înspăimântătoare. În acelaș timp, străini || ^{32 r} trăiți sub alte regimuri mai [puțin] omenoase și imigrați de sub ele se 'nmulțesc și sunt în punctul de-a intra în dominațiunea reală a țării.

D. A.V. Millo, în cartea sa Țăranul, arată prin ce manopere diabolice, financiare și administrative, țăranul nostru a fost adus la sapă de lemn. Statul [î]i ia, [î]i tot ia sub mii de forme mult mai mult decât este ori ⁴⁵ poate fi în stare se producă, astfel încât un țăran cu doi boi sau un pălmaș, muncind 12-14 ore pe zi, o duce cu toate astea din deficit în deficit. Sistematic s-au introdus corupția demagogică și în vetrele lor, liniștite odinioară. Azi și ei se despart în partizi, și între ei sunt gonitori de funcții, toată boala socială, mărginită odată la grecoteii din orașe, s-au infiltrat azi și în țăran. Epureanu, ca ⁴⁶ să afle izvorul acestei corupții, pusese pe un funcționar să culeagă toate legile și regulamentele impuse comunelor noastre rurale, a căror locuitori, bineînțeles, nu știu scrie și citi. || 33 r Ei bine, volumul de maculatură legislativă formează câteva mii de pagine. Astfel nimic fix, nimic sigur, nimic determinat. Fără legi, fără regulamente, cu obiceiul pământului, cu acel jus olachale necodificat niciodată au dus-o poporul nostru sute de ani și era un popor sănătos, cu bucurie de muncă, deștept, generos.

Azi, cu progresul și civilizația a d-lor Pherekydis, Caligari, Carada, Giani, C.A. Rosetti, este poporul cel mai esploatat, cel mai nedreptățit, cel mai nefericit din Europa.

Și să nu se uite că toate istoriile astea netrebnice costă bani, costă sute de milioane. Cu sute de milioane hrănim paraziții cari istovesc și usucă toate puterile de viață acestui ⁴⁷ popor, cu sute de milioane se plătește mizeria și înstrăinarea pe zi ce merge a țării.

Dar ce le pasă lor? Ce le pasă acestor venetici cum merge țara dacă specula merge bine!

1. Inițial Ce bine se așezaseră d-nii 2. deasupra lui știu șters 3. după de tinichigerie șters 4. după semnul de alineat 5. cu voie fără voie deasupra lui vrând nevrând apoi vrând nevrând succesiv șterse 6. Dacă le-ai spune-o inițial șters apoi restituit cu o linie întreruptă; fraza este marcată cu un semn de alineat 7. inițial Dacă le-ai spune-o azi aceasta se supără, capra. Cât de râioasă, coada tot sus o ține și 8. după istorie șters 9. deasupra lui darul șters 10. îți găsești beleaua cu el deasupra lui ai găsit pe dracul apoi ți-ai găsit beleaua succesiv șterse 11. Ba zău deasupra lui Zău șters 12. urmează noștri șters 13. după le[gile] noastre vechi șters 14. după de [râs] șters 15. inițial pe un personaj atât de ridicol și atât de apoi mutrele de maimuță și de cretini gușați; după actuali urmează foști simigii și covrigari șters 16. deasupra lui sunt șters 17. au murit de phtheiriasis (boala pediculară) deasupra lui mor de boala păduchilor șters 18. după de albanez șters 19. după Astfel șters 20. după răsărit șters 21. deasupra lui înavuțire șters 22. după Astfel șters 23. după tur[cească] șters 24. deasupra lui pătrund șters 25. în regiunile determinante ale statului și-l aduc deasupra lui cu influența și-o aduc șters 26. după Rasele șters 27. pe pag. 25 v., în dreapta jos: castroane, matroane patroane, cupoane 28. după sau crezute sfinte șters 29. după e unica țintă șters 30. deasupra lui rafinate șters 31. după grecoteii șters 32. după a vândut-o ruși[lor] șters 33. după publică șters 34. după pentru * șters 35. după Acolo șters 36. după acolo șters 37. după între popor și clasele dominante șters 38. după căpăta[t] șters 39. după iar bătrâ[nețea] șters 40. urmează fericite acele car[i] șters 41. supraintercalat 42. după intra acest virus în ele șters 43. urmează căci el însemnează mântuirea neamului omenesc șters 44. în ochii lor deasupra lui la ei șters 45. deasupra lui decât șters 46. după pusese șters 47. după acel[ui] șters

౾

^357r În articolul nostru se ¹ strecurase ideea că în intențiunea unora din fondatori[i] Băncii din București ² era menită să negociez ³ cu răscumpărarea drumurilor de fier. Această idee se răspândise prin împrejurarea ⁴ că banca ⁵ s-a creat în momentul în care guvernul conservator negocia răscumpărarea unei părți din căile ferate ale Societății acționarilor și că ea a lichidat îndată ce proiectul de răscumpărare a fost respins. Am ⁶ rectificat ⁷ deja această aserțiune și ne grăbim a da și mai mult temei retractării noastre, publicând următoarea scrisoare.

1. după în care șters 2. Băncii din București supraintercalat 3. să negocieze deasupra lui a specula șters 4. inițial idee care repauza pe împrejurarea apoi Această idee se fonda pe împrejurarea 5. după această bancă șters 6. după Prin șters 7. după rect[ificat] șters

౾ CREDITUL MOBILIAR (1)^78r

Proiectându-se înființarea unei bănci în companie¹ numită Credit Mobiliar avem² în România spectacolul comic de-a vedea foile invocând când naționalitatea, când patria, când libertatea, pentru a recomanda³ publicului întreprinderea aceasta⁴.

Între fondatorii acestei bănci întâmpinăm în adevăr o sumă de nume cunoscute, începând cu inevitabilul prinț Dumitru Ghica și sfârșind⁵ cu onor. redactor al „Românului“ pe care ne-am obicinuit⁶ a-l vedea participând la toate afacerile de-o lucrativitate ⁷ oarecare.

Publicul văzând pe de o parte o companie de nume atât de cunoscute, pe de alta zgomotul produs prin ziare, înclină a crede că e vorba de-un institut de aceeași utilitate ca Banca Națională sau Creditul Funciar bunăoară⁸, pe când în realitate bancheri străini, cu alaiul de nume românești menite a-i populariza, vor să neguțeze pe picior mare la bursa viitoare din București înființând ceea || ce se numește o Haute banque par compagnie ^79r.

Așadar, ca să punem odată capăt acestei inclarități și vârtejului de speranțe⁹, vom spune că există două soiuri de operații de bancă: operații de comerț și operații de speculă.

Operațiile de comerț pe cari le face orice bancher din piață și Banca Națională asemenea sunt: primirea în depozit de capitale de la particulari și plasarea lor în titluri clasate c-un venit sigur; virimente, adică trecerea unei sume de la creditul unui client¹⁰ la creditul altui client¹¹; scontare de bilete la ordin și de polițe; încasarea ¹² sau plata polițelor din locuri depărtate¹³; arbitrajul, adecă cumpărătura polițelor de pe piețele unde au¹⁴ cursul mic¹⁵, pentru a plăti cu ele datoriile pieței proprii; conturi curente, adecă înregistrarea tuturor fondurilor primite de la un negustor precum și a cheltuielelor făcute în numele lui ș.a.

Pentru oricine e evident¹⁶ că bancherul comercial e un om de încredere ce ¹⁷ trebuie să-și fi cunoscând clienții și clienții pe el¹⁸, și că afacerile sunt în cea mai mare parte pe deplin sigure.

Banca Națională în fine, cu tot numele specios, nu e decât o bancă comercială care ^80r unește cu operațiile ordinare pe acea de emisiune a unor bilete plătibile a vista și la purtător. Ea nu¹⁹ dă credit decât la puține case, pe polițe cu mai multe semnături de-o incontestabilă solvabilitate și trase asupra unor afaceri deja consumate.

La Creditul²⁰ Fonciar baza creditului acordat e un imobil²¹ ipotecat, garantat prin solidaritatea tuturor proprietarilor; la bancă baza creditului acordat e averea existentă²² a negustorului, plus afacerea consumată deja, de ex. o vânzare²³ de grâu, plus indosarea mai²⁴ multor semnături solvabile²⁵. Valoarea²⁶ intrinsecă, reală a titlurilor e cunoscută²⁷, venitul lor e sigur — titlurile se²⁸ numesc clasate; prețul lor, afară de neînsemnate oscilațiuni, se regulează prin venitul ce ele produc. Atât institutele de credit ipotecar cât și²⁹ cele de credit comercial au deci³⁰ o bază materială cu desăvârșire solidă.

La un credit mobiliar lucrul nu este astfel³¹; cel puțin n-a fost nicăiri după cât vedem din istoria creditului mobiliar din Franța, din Scoția și din alte părți.

Vom încerca să dăm o schiță istorică a celui dendâi institut de soiul acesta, stabilit ^{81 r} în Franța prin decretul de la 18 noiemvrie 1852 cu numele de Société Générale du Crédit Mobilier, fondată c-un capital de 60 milioane și având la nevoie facultatea de-a emite obligațiuni de 600 milioane. Fondată de frații Pereire, nume ce-l aflăm și între fondatorii actualei societăți³², ea a fost prototipul celorlalte, cărora impulsul agiotajului le-a dat naștere în Spania, Germania, Austria și Elveția. Iată, operațiile ce le făcea conform statutelor.

1) Subscripțiune și cumpărare de titluri ale statului — va să zică emisiune de titluri — precum și de acții și obligațiuni ale diferitelor întreprinderi industriale sau de credit ale societăților anonime de căi ferate, canaluri, mine și alte lucrări publice cari (sau există) sau se vor fonda în viitor³³.

Să analizăm această ³⁴ operație. ^82r

Statul escrie un împrumut. Creditul³⁶ Mobiliar se 'nsărcinează să i-l plaseze. Institutul are destule mijloace ca să producă o mișcare artificială la bursă; pune douăzeci de agenți cari să caute a cumpăra titlul și numai patru cari să-l vânză. Capitalistul e răpit de³⁶ acest vârtej artificial; el nu înțelege că aceeași bancă cumpără și vinde totodată. ³⁷ Și, după ce titlurile sunt plasate c-un câștig mare, e cu totul indiferent pentru bancă dacă ele sunt bune sau rele, productive sau improductive.

Se aude că în ³⁸ munții Buzăului s-ar afla³⁹ aur. Se formează o societate anonimă pe acțiuni pentru esploatarea minei ⁴⁰ și Creditul Mobiliar se 'nsărcinează să le plaseze. Creditul produce hausse la bursă, le vinde bine și acum rămâne ca acționarul cel din urmă să vază dacă există sau nu ⁴¹ aur la Buzău⁴². Poate să nu fi existând deloc ⁴³.

Să se țină bine minte. Creditul Mobiliar se ocupă nu cu întreprinderi⁴⁴ cari există, ci cu cele ce se vor fonda de acum înainte, a ⁴⁵ căror productivitate e cu totul necunoscută ^83r și speculează⁴⁸ pe speranța acestei productivități. Dacă se 'ntâmplă însă să cumpere || titluri a unor întreprinderi existente, preocupațiunea Creditului nu va fi deloc valoarea intrinsecă a titlurilor⁴⁷. Din contra, acțiuni⁴⁸ industriale vechi, clasate, a căror valoare e cunoscută, nu dau loc la operații de bursă. Cu cât titlul e mai sigur cu atât speculația se depărtează de el, îl⁴⁹ părăsește pentru acțiile unei întreprinderi nouă, pe ⁵⁰ nesiguranța valorii cărora⁵¹ se câștigă mai mult. Creditul Mobiliar urmează deci regula pe care o⁵² urmează orice om⁵³ ce are bani disponibili și vrea să opereze cu ei par comptant. Alege o hârtie discreditată, pentru ca mai târziu, când se suie cursul, s-o vânză. Deci Creditul Mobiliar poate cumpăra titluri rele, improductive, cu prețuri scăzute, să producă ⁵⁴ în mod artificial o hausse la bursă, să le desfacă⁵⁵ pe prețuri urcate și să-și spele mânile în apa nevinovăției ca Pilat din Pont.

Afară de asta creditul era îndreptățit de a mai face următoarele operații:

2)^84r Emisiunea de obligațiuni proprii pentru o sumă egală cu cea plasată în subscripțiuni și cumpărări.

3) Vânzarea sau amanetarea tuturor efectelor⁵⁶, acțiunilor și obligațiunilor câștigate și schimbarea lor pe alte hârtii de valoare;

4) Propunerea, cesiunea și executarea de împrumuturi și întreprinderi de lucrări publice de tot soiul;

5) Împrumuturi Lombard pe amanet de acții sau obligațiuni, credit contocurent;

6) Primirea de depozite în contocurent;

7) Incasso în contul societăților mai sus numite, plata cupoanelor lor de dobânzi și dividende și alte mandate;

8) Instituirea unei case de depuneri pentru toate titlurile acestor întreprinderi⁵⁷. Alte afaceri erau oprite, și anume banca nu putea face specule pe⁵⁸ timp la bursa sau specula pe premii⁵⁹.

^85r Dar⁶⁰ afaceri de report [î]i ⁶¹ erau permise deși acestea constituie⁶² o speculă de bursă⁶³ cari⁶⁴ forma o însemnată parte a tranzacțiunilor creditului mobiliar.

^86r Așadar⁶⁵ afacerile Creditului Mobiliar sunt operații de haute-finance și … de speculă de⁶⁶ bursă^a.

^87r În ⁶⁷ anul întâi Creditul Mobiliar Francez⁶⁸ n-a făcut decât afaceri pe cari le fac toate casele mari de bancă. În acel an⁶⁹a dat din asemenea afaceri un venit net de 7.582.722.

În anul al doilea⁷⁰ a creat trei întreprinderi: Société des Immeubles de la rue de Rivoli, Société Maritime, Société de Chemins de Fer Autrichiens. Beneficiile treceau peste zece milioane.

În anul al treilea⁷¹ societatea era în apogeul ei; întreprinderi varii i-au adus un beneficiu de 31.870.776 fr.

Dar chiar în acel an dările de seamă ale⁷² societății începură a deveni obscure și mai ^88r puțin || amănunțite.

La 1860 se declară o pagubă de 7.933.136 fr.; iar la 1867 fondatorii societății, cari o administraseră în mod dictatorial, se retraseră. În adunarea acționarilor de la 30 noiemvrie 1867 succesorii lor mărturisiră că pagubele se ridicau la… 47.542.000 franci. Societatea a trebuit să lichideze.

Ce s-a găsit în bilanț?

Că societatea Creditului Mobiliar era creditoare Companiei Imobiliare pentru 80 de milioane și că aceasta din urmă, încărcată de maidane și case ce nu le putea nici vinde, nici închiria, nu era în stare a plăti nimic.

Totodată cată să recunoaștem, zice Courcelle-Seneuil în Traite des operations de banque, că răul ar fi ^89r fost și mai mare dacă s-ar fi emis pentru 600 milioane sau || pentru un miliard două sute de milioane, obligațiuni de-ale societății, precum ne puteam teme câțiva ani (lucru pe care l-a refuzat guvernul) sau dacă societatea ar fi parvenit a pune în serviciul său o bancă de circulație. S-ar fi ajuns la o catastrofă cel puțin egală cu aceea a lui Law.

Iată dar ce este Creditul Mobiliar. O încercare de-a monopoliza toate întreprinderile din țară, împrumuturi⁷³, construcții⁷⁴, lucrări⁷⁵ publice, fie ele oricât de hazardate. Odată titlurile desfăcute prin manipulații de bursă, treaba acționarilor dacă ele produc ceva sau nu.

Din ⁷⁶ parte-ne se 'nțelege că nu putem opri pe nimenea de ⁷⁷ a-și întrebuința capitalul ^90r cum poftește. Dar orice capital nu se poate întrebuința decât în anume moduri⁷⁸: sau în esploatare, servind a plăti pentru muncă, sau plasat în împrumuturi ipotecare, sau în negoț, ajutând schimbul de mărfuri, sau în fine … în speculă. Pentru milionari, pentru Rothschild⁷⁹ și Pereire, specula e cea mai rentabilă pentru că ei o dominează⁸⁰; pentru capitalistul mic este⁸¹ de recomandat plasarea în⁸² titlurile unor întreprinderi nu viitoare, ci deja existente, al căror produs e știut⁸³, al căror venit e sigur⁸⁴.

Așadar liber e oricine de-a specula⁸⁵ capitalul său; legile o permit. Dar sigur este că prin speculă averea tuturor nu câștigă nimic. Ea câștigă prin producție, prin negoț, nu prin joc de bursă.

Precum zece oameni muncesc⁸⁶ împrejurul unei mese de joc de cărți ziua și noaptea, ^91r fără ca suta de galbeni ce-o au toți împreună să se 'nmulțească sau să scază, ci trece numai din mâna celui naiv în mâna celui abil — o deplasare a aceleiași averi — așa e și aci⁸⁷. Milionarul abil care dominează bursa și mișcările ei, care, când vinde acții de Panama produce hausse iar când cumpără⁸⁸ acții sigure ale Băncii⁸⁹ Naționale, produce baisse, va încasa diferențele de la publicul întreg, ba va ⁹⁰ atrage din ce în ce mai multe capitaluri din provincie, detrăgându-le agriculturii, comerțului solid și întreprinderilor solide și aruncându-le în vârejul unor întreprinderi nouă, cu viitor necunoscut și c-o producțiune nulă poate.

Ceea ce-am dori însă e⁹¹ ca presa să nu facă dintr-un institut a cărui esență e specula, producerea de hausse și baisse la bursă, fără privire la valoarea intrinsecă a titlurilor speculate, un institut național menit a ridica comerțul, industria și agricultura.

Nu voim deloc să discredităm societatea. Nu-i cunoaștem încă statutele, nu știm ^92r ce anume operații va face. Poate⁹² chiar că ce[e]a ce este a se fonda la noi să fi având cu totul caracterul unei bănci comerciale. Ceea ce constatăm însă este că societățile câte s-au format sub acest titlu pân' acum au fost societăți de acționari, al căror capital au fost în esență întrebuințat la specule de bursă asupra unor titluri neclasate încă, bazate pe întreprinderi viitoare, c-un produs incert; titluri al căror preț de bursă se regulează⁹³, nu prin venitul ce produc, ci pe speranța unui venit, sau și mai rău, pe speranța că ele se vor urca pân-la ultimo, indiferent dacă valoarea lor intrinsecă reprezintă ceva sau nu.

Facultatea pe care o bancă ca aceasta, haute banque, o are întru⁹⁴ a urca un⁹⁵ titlu, oricât de lipsit de valoare intrinsecă, până ce-l vinde, și a scădea un titlu oricât de solid, până ce-l || cumpără; facultatea de-a urca cursurile tuturor efectelor ei de portofoliu când ^93r face bilanțul, pentru a împărți dividende fictive, luate din capitalul primitiv; în fine puterea de a detrage capitalul celor lesne crezători⁹⁶ din întreprinderi productive și ⁹⁷ a-l abate la întreprinderi hazardate, toate acestea nu ne permit să ne felicităm tocmai mult de înființarea ei⁹⁸. Dar, pentru a nu prejudeca, mărturisim că din cele scrise pân' acum nu putem decât presupune statutele ei⁹⁹. Dacă operațiile indicate în ele vor fi identice sau analoge cu cele din¹⁰⁰ statutele Societății Generale de Credit Mobiliar din Franța, nu va mai fi îndoială că noua bancă ¹⁰¹ e prematură pentru țara noastră și de un folos foarte discutabil¹⁰² chiar pentru țările acelea în cari practica și uzanțele creditului¹⁰³ sunt mai cunoscute decât la noi.

^a Max Wirth, Bankwesen, pag. 546 et sq.

1. Proiectându-se înființarea unei bănci în companie deasupra lui Cu ocazia proiectului de a se înființa o bancă de speculațiune șters 2. deasupra lui vom avea șters 3. după o șters 4. întreprinderea aceasta supraintercalat 5. după sfârșind șters 6. ne-am obicinuit deasupra lui vom fi condamnați șters 7. deasupra lui lucrativitate șters 8. până aici fraza suna astfel: Publicul naiv văzând pe de o parte o companie de atât de cunoscute nume, pe de alta zgomotul produs prin ziare, înclină a crede că cine știe ce lucru mare se va produce, cine știe ce izvor de progrese și de muncă se ascunde sub numele de Credit Mobiliar 9. inclarități și vârtejului de speranțe deasupra lui blagomanii în vânt șters 10. deasupra lui depozitar șters 11. deasupra lui depozitar șters 12. deasupra lui plasarea șters 13. urmează de piața creditorului șters 14. după ele șters 15. după mai șters 16. după evi[dent] șters 17. comercial e un om de încredere ce supraintercalat 18. deasupra lui bancher șters 19. după Banca Națională în fine șters 20. după creditul șters 21. după bun șters 22. după esis[tentă] șters 23. corectat din vânzarea 24. după semnul? 25. semnături solvabile deasupra lui negustori șters 26. după semnul X 27. e cunoscută supraintercalat 28. după sunt șters 29. după și șters 30. supraintercalat 31. după deloc șters 32. actualei societăți deasupra lui actuali șters 33. tot acest alineat este barat cu două linii roșii, semn obișnuit pentru a indica culegerea cu alt corp a citatului 34. după acest șters 35. după Banca se șters 26. deasupra lui în șters 37. segment supraintercalat 38. după la Buzău șters 39. s-ar afla inițial de 40 pentru esploatarea minei supraintercalat 41. sau nu supraintercalat 42. urmează supraintercalarea sau nu șters 43. inițial Poate că nu e de loc 44. deasupra lui lucruri șters 45. deasupra lui al șters 46. în T: necunoscută. Speculează 47. în T: a lor 48. după titluri cu totul sigure șters 49. în T: 1 50. după din șters 51. inițial pe nesiguranța valorii căruia 52. după are șters 53. după speculant șters 54. în T: poate să producă 55. după facă șters 56. vânzarea sau amanetarea tuturor efectelor supraintercalat 57. până aici pagina este barată cu doua linii roșii, cf. nota 33 58. specule pe deasupra lui a face pe șters 59. specula pe premii deasupra lui să cumpere premii șters 60. după Afaceri de report cari formau o mare parte a tranzacțiunilor Creditului mobiliar erau permise șters 61. după nu * șters 62. deși aceste constituie deasupra lui Însă reportul e șters 63. după un joc șters 64. după Cumpără cineva de ex. un efect al statului pe timp și la termen trebuie să-l ia în primire și să-l plătească șters 65. pag. 86 urma întâi după 84, iar 85 a fost intercalată ulterior, cum dovedește și numerotarea autografă 66. deasupra lui la șters 67. după Cea dendâi societate de soiul acesta care-a existat în Franța a fost stabilită prin decretul de 18 noiemvrie 1852 cu numele Société Générale du Crédit Mobilier fondată c-un capital de 60 milioane și cu facultatea de a emite obligațiuni de 600 milioane șters 68. Creditul mobiliar francez supraintercalat 69. acel an deasupra lui anul întâi șters 70. în T: În al doilea an 71. deasupra lui treilea șters 72. după de șters 73. după fie șters 74. după fie șters 75. după fie șters 76. după Dacă Creditul mobiliar ar fi, ca antiteză <a celui> cu cel ipotecat și comercial, o societate de împrumut pe bunuri mobile, precum obiecte prețioase, efecte publice etc. n-ar avea nevoie de un titlu atât de pompos. Un munte de pietate, o bancă de afaceri de lombard și || Iată opiniile economiștilor asupra acestui soi de institute. Dar putem servi și cu alte date și mai caracteristice. șters 77. după nici putem șters 78. deasupra lui trei șters 79. după Rotschild șters 80. în T: domină 81. în T: e 82. după sigură șters 83. după și șters 84. după știut cunoscut succesiv șterse 85. după face speculă șters 86. deasupra lui muncesc șters 87. în T: așa e aci 88. deasupra lui vinde șters 89. în T: acții ale Băncii 90. după pentru șters 91. în T: Ceea ce-am dori e 92. după Dacă șters 93. în T: regulă 94. deasupra lui de șters 95. după foarte șters 96. în T: lesne crezători într-un cuvânt 97. după și șters 98. toate acestea nu ne permit să ne felicităm tocmai mult de înființarea ei deasupra lui nu ne inspiră felicitări la adresa ei șters 99. inițial Dar, pentru a nu prejudeca, mărturisim că nu-i cunoaștem încă statutele 100. după cele opt soiuri de operațiile șters 101. deasupra lui noua șters 102. inițial ar fi permatură pentru țara noastră <și periculoasă> de un folos problematic 103. deasupra lui economiei șters

౾ CREDITUL MOBILIAR (2)

^94r Continuăm¹ prin a cita luminoasa dare de seamă pe care un economist german o face despre activitatea Creditelor Mobiliare ^a.

Semnul² caracteristic al tuturor acestor institute este³ speculațiunea. Pentru* speculațiune însă societățile anonime (pe acții)⁶ nu sunt potrivite. Societăți⁸ anonime speculante aduc pagubă⁷ atât proprietarilor lor, adecă acționarilor cât și publicului. Ne mărginim la următoarele argumente esențiale.

1) Afacerile de speculațiune cer, după natura lor, o mare esperiență de afaceri, o estraordinară repejune de concepție și de deciziune. Corespunzând în genere⁸ pe cale telegrafică pentru a încheia asupra a⁹ milioane, neavând adesea decât un minut de reflecție, societatea nu poate merge bine. Directori¹⁰ cari ar || ^{95 r} poseda asemenea calități nu se găsesc, pentru că asemenea oameni preferă a-și face afacerile lor proprii. Dar dacă se găsesc și li se dă puterea discreționară cerută, atunci societățile sunt în pericol ca¹¹ directorul lor sau să proceadă¹² cu prea mare cutezanță sau să esploateze¹³ situația în folosul său propriu, lăsând numai șansele rele pe seama societății. Aceasta au dovedit-o¹⁴ procesul acționarilor Creditului Mobiliar intentat¹⁵ consilierilor¹⁶ de administrație, cari au fost condamnați în¹⁷ prima instanță la plata a 60 milioane franci¹⁸. Consiliarii de administrație ai Creditului Mobiliar¹⁹ au câștigat averi imense, pe când societatea mergea spre faliment.

^{96 r} Ani întregi se făceau cătră finitul anului tot²⁰ soiul de manopere de²¹ bursă și jurnalistice. (În sferele bursei se susținea că faimoasa știre tătărască despre luarea Sevastopolului fusese comandată de creditul Mobiliar.) Aceste manopere aveau de scop de-a ridica cât se poate de mult cursul efectelor din cari consista portofoliul Creditului Mobiliar. Bilanțul se 'ncheia dar cu cursurile cele mai urcate și se 'mpărțea o dividendă mare care în realitate absorbea o parte a capitalului acțiunilor; căci dacă s-ar fi făcut²² bilanțul câteva săptămâni mai târziu, după ce cursurile scăzuseră la nivelul lor natural, ar fi rezultat un deficit al capitalului primitiv.

^{97 r} Fiindcă aceste institute se fondaseră pentru motive de agiotagiu, adecă fiindcă subscripțiunile || nu se făcuseră din capul locului decât cu intenția de-a urca cât se poate de sus acțiile nouă și de-a le vinde cu agio, proprietarii aciia ai acțiilor cari rămâneau cu ele la urmă erau totdeuna în pagubă. Acțiile celor mai multe institute de credit stau sub pari: acele ale Creditului Mobiliar, nominal de 500 franci, urcate odată până la 1300 franci și mai sus, au scăzut la 1869 la 162 franci.

2) Institutele acestea nu sunt stricăcioase numai proprietarilor lor ci și publicului. Faptul că unili speculanți, precum Rothschild, Pereire și alții au câștigat multe milioane cu operații financiare a orbit publicul într-atâta că se lăsă ademenit de făgăduința de-a ajunge²³ , pe calea puterii financiare colective, la aceeași || ^98r țintă. Făgăduința unor dividende mari se primi cu credință după exemplul evident al oamenilor din haute finance. Așadar nu numai că s-a subscris capitalul primitiv al unei mulțimi de institute de credit. ci s-au primit de bunăvoie ²⁴ și obligațiile lor. Institutele de credit, la început în perplesiate ce să 'nceapă cu capitalul, căci o bancă are nevoie de timp pentru dezvoltarea ei ca orice altă afacere, nu s-au mulțumit numai cu a cumpăra efecte de bursă, ci participară la o mulțime de întreprinderi nouă pentru esploatarea de mine, fabrici și alte stabilimente ^{99 r} industriale, ||și nu arareori se cumpărau afaceri vechi cari nu se rentau ca bază a societății²⁶ acționarilor. Căci un timp oarecare era de sine înțeles între speculanți, că întreprinderi bune le esploatează cineva singur pe seama sa²⁶, iar cele rele se lasă unor societăți de acționari, întrebuințându-se fraza comună „că numai esploatarea în mare are perspectivă sigură de succes“. Astfel, detrăgând capitalul ramurilor de industrie deja existente și îndreptându-le spre o plasare mai puțin rentabilă, pentru că nouă, au cășunat o mișcare neeconomică a capitalului care trebuia să perturbe atât strângerea de capitalii cât și câștigul lucrătorului ²⁸.

^100r Ca dovadă uimitoare de exactitatea deplină a descrierii economistului german că esența unei asemenea întreprinderi²⁹ este specula servă procedimentele de la noi.

Creditul Mobiliar nu există încă. Statutele lui sunt necunoscute, n-au fost tipărite încă; nici un decret al regelui³⁰ n-au autorizat existența societății.

Ministerul Comerțului și Lucrărilor Publice de la noi e abia în stadiul de-a se informa dacă persoanele fondatorilor sunt onorabile și dacă instituția poate fi în folosul comerțului.

Ei bine, deja se speculează acțiile neexistente³¹ ale unei societăți neexistente.

Va să zică oameni cari au banii lor plasați în înscrisuri ipotecare, în polițe, în efecte³² ale statului român, tot efecte³³ sigure, vând aceste efecte sigure spre³⁴ a cumpăra acțiile neexistente ale unei societăți neexistente! Nimeni³⁶ nu știe nici ce va face ^101r societatea viitoare, nici ce soi de întreprinderi³⁶ va încuraja — totul e cuprins în || haosul viitorului. Dar tocmai pentru că nimic nu e sigur, tocmai că pentru că nesiguranța absolută dă loc la speranțe exagerate, specula a și pus mâna pe ficțiune și o vinde drept bani buni. E cu totul indiferentă pentru speculatori valoarea intrinsecă a viitoarelor titluri. Ei știu că la orice nouă emisie patronată de nume cunoscute se naște hausse în piață și cestiunea principală e de-a vinde până e hausse. Dar ³⁷, precum vede oricine, ei nici nu au titlurile în mână. Mai mult! N-au nici banii necesari pentru a le ³⁸ cumpăra, adecă n-au nimic, nici bani, nici efecte, și cu toate astea câștiga bani.

Rugăm pe oricine să aprecieze aceste împrejurări și să-și facă o judecată despre soliditatea³⁹ lor.

^a Max Wirth, Bankwesen, loc. citat.

1. deasupra lui Sfârșim șters 2. după Cităm în fine opinia unui economist escelent privitoare la acest soi de institute de credit șters și după un rând alb subliniat (indicație pentru tipografie, respectată în T) 3. după supraintercalarea zice un economist șters aici figura inițial trimiterea la Max Wirth 4. deasupra lui La șters 5. supraintercalat 6. în T: Societățile 7. în T: pagube 8. în genere deasupra lui prin șters 9. a încheia asupra a deasupra lui a dispune de șters 10. modificat din Directorii 11. deasupra lui că șters 12. modificat din procede 13. modificat din că esploatează 14. Aceasta au dovedit-o supraintercalat 15. deasupra lui contra șters 16. modificat din consiliului 17. deasupra lui la șters 18. semn pentru o notă de trimitere, șters odată cu nota de subsol la care trimite: Compară procesul acționarilor Societății Financiare intentat consiliarilor de administrație cari asemenea au fost condamnați la plată și au plătit 19. ai Creditului Mobiliar supraintercalat 20. după compturilor șters 21. după ziaristice șters 22. s-ar fi făcut deasupra lui se făcea șters 23. deasupra lui câștiga șters 24. după buna apoi buna succesiv șterse 25. după capitalului șters 26. pe seama sa supraintercalat 27. după cu f[raza] șters 28. semn pentru o notă de trimitere, șters o dată cu nota de subsol la care trimite: Max Wirth, Bankwesen, loc, citat 29. supraintercalat 30. al regelui supraintercalat 31. după unei șters 32. în T: înscrisuri ipotecare, în efecte 33. după în șters 34. după să [cumpere] șters 35. după Dar n[imeni] șters 36. în T: întreprindere 37. în T: Deci 38. a le deasupra lui a-i șters 39. în T: natura

౾ CREDITUL MOBILIAR¹ ȘI JOCUL DE BURSĂ (3)

^102r Tratând materii financiare într-un ziar cotidian, avem două greutăți de întâmpinat. Una rezultă din subtilitatea materiei. Jocul² de bursă, cu toate halucinațiunile lui, ar cere un spațiu mai întins decât coloanele unei foi. Mai ales³ în lumea speculei intră tot ce o societate omenească are nesănătos, ruinat, pospăit⁴, începând cu culisele teatrului și sfârșind cu culisele bursei.

Toată lumea 'și aduce aminte de afacerea Stroussberg; de acei duci și conți⁵ silexiani⁶ cari treceau drept fondatori ai societății, ale cărei acții le emitea o⁷ haute banque… papa Stroussberg⁸.

Plasat-au acei oameni fondurile lor disponibile în acții Stroussberg? Ce să plaseze când n-aveau nimic? Dar⁹ au plătit poate primul vărsământ și au jucat asupra diferenței, pe¹⁰ prime până la liberarea¹¹ integrală a acției sau, și mai rău, au căpătat un număr de¹² acții gratis pentru iscălitura pusă¹³ sub documentul primitiv al fondațiunii.

Dând Dumnezeu s-avem și noi¹⁴ bursă în țară, vom avea ocazia de-a descoperi manoperile ^103r încâlcite ale agiotajului și a le descrie așa încât oricine¹⁵ să le priceapă.

Așadar, cum am zis, subtilitatea materiei e o greutate. Pe puține coloane trebuie să spunem mult, într-o¹⁶ formă nu prea concisă căci¹⁷ s-ar îngreuia înțelegerea.

A doua greutate e recapitularea continuă. Fiecare număr de gazetă e o scriere¹⁸ de sine stătătoare, încât ¹⁹ cetitorul trebuie să 'nțeleagă tot ce-i²⁰ spui făr' a pretinde de la el ca să-ți fi citit²¹ și numărul²² trecut.

Așadar recapitulăm zicând: operațiile²³ de bursă se deosebesc²⁴ esențial în operații comerciale și de speculă.

Cele comerciale sunt: negoț de aur și argint, schimb de bani, depozite, virimente, arbitraje cambiale, scont, || conturi curente, emisiune de bilete la purtător, împrumuturi ^104r ipotecare, comisiuni. (Definiția²⁵ pe scurt a acestor operații în numărul d-alaltăieri.)

Cari sunt operațiile²⁶ de speculă?

În esență foarte unilaterale: cumpărare de acții sau de titluri en gros și specularea lor la bursă en detail²⁷ . Acesta este cercul de activitate al marilor bănci (Rothschild, Bleichröder, Pereire), acesta în fine al Creditului Mobiliar.

Dar o bancă comercială nu cumpără acții și titluri?

Nu²⁸.

Ea le ia în comision, de²⁹ crede că sunt bune, și³⁰ trebuie să se 'ncredințeze dacă sunt bune, pentru că cei dendâi cărora le va³¹ vinde titluri³² sunt clienții ei proprii, negustorii și capitaliștii³³ cu cari are a face de 30-40 ani și mai bine, sunt aciia³⁴ care formează sfera creditului³⁵ unui bancher comercial. Dar în comision le ia. Pentru un mic comision plătit de Societatea Acționarilor, || pentru altul și mai mic, plătit de clienți, bancherul ^105r comercial desface acții bune ale unor întreprinderi industriale³⁶ cu prețul lor normal, fără speculă, fără agiotaj³⁷. În cât le-a primit, le dă. Câștigul poate fi mare numai dacă afacerea e mare; încolo e foarte normal, precum și plasarea e normală. Numai capitaluri disponibile i se pun la 'ndemnă întreprinderii. Nu-și vinde nimeni moșia ca să cumpere acții.

Altfel e banca de speculație, altfel Creditul Mobiliar.

Acesta cumpără toate acțiile unei întreprinderi (en gros)³⁸. Indiferent dacă întreprinderea e bună ori rea. Apoi le revinde în detail prin speculație, beneficiind totdeuna ³⁹ de diferențe.

Ne va 'ntreba cineva cum se face speculația?

Ne vom încerca s-o descriem.

Să presupunem că e a se construi⁴⁰ un drum de fier de la București la Cernavodă care costă 50 de milioane, împărțiți în 100.000 de acții câte 500 franci de plătit în patru termene. Va să zică titlul provizoriu pentru întâiul vărsământ costă 125 franci, total 12.500.000 pe care haute banque [î]i varsă, cumpărând astfel totalitatea titlurilor provizorii.

De 'ndată ce titlurile promit a se emite, oricare ar fi valoarea intrinsecă, ele sunt ^106r sigure de o hausse. De ce? Numai și numai pentru că⁴¹ toți speculanții de profesie știu că, pe cât banca de speculațiune ⁴² emite, titlurile se vor urca.

Această hausse este atât de lesne de prevăzut încât în vederea⁴³ ei se naște un fel de cerșetorie de-o speție cu totul modernă, necunoscută în timpii reacțiunii.

După textul actului de fondațiune acționarii au să verse echivalentul hârtiei lor în patru termene. Toate acțiunile le-a luat Creditul Mobiliar⁴⁴.

Numaidecât Creditul⁴⁵ sau sindicatul ei⁴⁶ de capitaliști e asaltat cu cereri: oameni din societatea bună, dame⁴⁷ din lumea mare, diplomați, balerine, judecători, săbiuțe politice vin a solicita cu multă umilință la ușa bancherului, care 20, care 60, care 100 de titluri provizorii.

^{107 r} Bancherul de comerț are și el amicii lui: negustori angrosiști, proprietari mari, meseriași însemnați, arendași bogați, tot oameni cari 'și învârtesc capitalul în sudoarea frunții, cu munca.

Dar iată amicii unei haute banque. Le monde cum s-ar zice franțuzește, și le demi-monde.

Și credeți că refuză „înalta bancă“ de-a le da acestor oameni acții?

Ferit-a sfântul.

Nu-i vorbă, să plaseze serios ⁴⁸ nu vrea niciunul. Nici n-au fondurile cuviincioase pentru a câștiga proprietatea integrală a ⁴⁹ acțiunilor pe cari le solicită.

Dar toți știu că aceste acții se vor cota în hausse la bursă, din ziua întâia chiar, că speculatorii se vor arunca ca lupii asupra lor, rupându-se care pe care să plătească o primă de 50, 100, 500 de franci chiar; că vor cumpăra până ce ține vârtejul cu 150, cu 200, cu 600 franci chiar⁵⁰, un titlu… provizoriu, care-a costat … cât?

125⁵¹ franci al pari!

^{108 r} Dar cum va produce⁵² Creditul Mobiliar acest⁵³ vârtej?

Va împărți titluri provizorii: 250.000⁵⁴ (nominal la plata integrală 1 milion) unor persoane a căror aprobare și vorbă sunt folositoare succesului afacerii, dar cari n-au nici atâta capital încât să-și poată păstra chiar timp scurt acțiile. Asta-i prima categorie: alaiul fără parale.

250.000 la ⁵⁵ persoane, asemenea în condiții sociale înalte ⁵⁶, dar destul de bogate pentru a conserva titlurile. Alaiul⁵⁷ cu parale.

250.000 la speculatorii de rând și culisieri. Caracuda ⁵⁸.

Preste tot 750.000 franci împărțiți în 6000 titluri provizorie din care fiecare dă dreptul la achiziția ulterioară a unui titlu definitiv de 500.

Câteșitrele soiurile de oameni, lume mare, jumătate lume și culise ⁵⁹, de orice categorie s-ar ținea, diplomat sau galopin ⁶⁰, balerină sau adiutant ⁶¹ domnesc, gazetar sau cinstit episcop ⁶², așteaptă, prevede dar mai cu seamă prezice hausse asupra acțiunilor. ^{109 r} Toată puterea interesului lor || îi ⁶³ face să vrea hausse.

Sub asemenea auspicii se deschide bursa.⁶⁴ Capitalistul ⁶⁵ serios șade la un colț. Îl cam tentează zgomotul⁶⁶. Ar vrea și n-ar prea vrea.

Dar ceea ce-am numit noi alaiul fără parale nu-și poate păstra titlurile. Cei 150.300.450 franci ce i-a pus fiecare din ⁶⁷ sărăcimea înaltă în titluri, devin ⁶⁸ simțitori prin lipsa lor. Ei vor să-și realizeze hârtiile ⁶⁹.

Titlurile se oferă la bursă.

Ce face banca de speculație sau Creditul Mobiliar? Le lasă să vânză ⁷⁰ pe orice preț? Nu. Le cumpără ea singură cu primă. Plătește 10, 20, 30% ^?1 primă. Nimica toată la 250.000 ⁷².

Vânzătorii sunt încântați de-a fi realizat un beneficiu ș-o spun în gura mare, cu păreri de rău că n-au putut aștepta încă câteva zile pentru a vinde c-un curs și mai ridicat. Dar au vândut sau a[u] conservat acțiile lor? Puțin importă. Vorbele lor sunt folositoare creditului afacerii și atrag capitalurile.

^{110 r} Dacă capitaliștii tot se mai sfiesc de-a cumpăra noua valoare, există un mijloc în genere infailibil de a-l atrage ⁷³: acela de-a face să-i joace ⁷⁴ pe dinaintea ochilor o mare mișcare de afaceri.

Dacă capitalistul vede vânzându-se succesiv la bursă douăzeci de mii de acții ale Creditului Mobiliar, sau patronate de el, c-un preț care oscilează uneori, dar care în linie generală ⁷⁵ se tot urcă mereu, de fier să fie și tot se ispitește să cumpere. și 'ntr-adevăr, își zice el, un titlu de 125 76, care se vinde azi cu 150 ⁷⁷ nu va face mâni 160 ⁷⁸, poimâni 170 ⁷⁹? Mai știi? 165 ⁸⁰ tot o fi făcând dacă se vinde cu prețul acesta, dacă căutarea lui e egală cu oferta, ba chiar superioară, dacă beneficii considerabile au fost realizate de-o mulțime de persoane onorabile și de considerație cari au cumpărat, revândut și șters diferențele,

^111r Sărmanul de el!

El nu știe că Creditul Mobiliar însuși⁸¹ a vândut și ⁸² a cumpărat înaintea ochilor lui; că acest vârtej de afaceri a fost jucat anume pentru el casă-i ia ochii și să-l atragă în vârtej cu bănișorii lui, strânși unul câte unul cu ⁸³ greutate.

Dar cine-o știe asta? Nimeni.

Cei abili se cam îndoiesc ei, dar la urmă ce le pasă. Dacă știu taina, câștigă și ei asupra diferențelor și pace bună. Dar chiar cei abili nu sunt siguri. Pentru că, când agenții de schimb merg în fiece dimineață să ia ordine de la Creditul Mobiliar, sau de la haute banque ⁸⁴, li se dă la unul sau doi din ei ordin de-a vinde (ofertă puțină) și la patruzeci sau cincizeci ordin de-a cumpăra (căutare multă). Dar nici un agent de schimb ⁸⁵ nu știe ordinile date confraților lui, nici știe de cătră cine i-a fost date ⁸⁶.

Legea, reglementele, obiceiul și, mai mult decât orice, interesul lor propriu îi⁸⁷ face ^112r pe toți foarte discreți.

Astfel se petrec lucrurile.

În măsura în care capitaliștii serioși cumpără ⁸⁸ titlurile urcate prin aceaste comedie⁸⁹, Creditul Mobiliar augmentează ordinile ⁹⁰ de vânzare sau diminuează ordinile ⁹¹ de cumpărare, după curs, nu zi cu zi, ci sfert de ceas cu sfert de ceas, până ce toate titlurile sau cea mai mare parte a lor sunt plasate.

Să admitem acum că în decursul acestei operații prima s-a ridicat ⁹² numai cu ⁹³ 30% ⁹⁴. La fiecare titlu provizoriu ar fi un câștig de 37,50, adecă ⁹⁵ titlul provizoriu de 125 s-ar vinde cu 162,50, lucru nu tocmai de mirare când am văzut titlurile ⁹⁶ primului vărsământ al Băncii Naționale vânzându-se cu 500.

Știm de la 'nceput însă că 6000 titluri au fost împărțite al pari la alaiuri. Va să zică Creditul Mobiliar a speculat numai 94.000.

De la 94.000 titluri câte ⁹⁷ 37,50 primă ⁹⁸ e în total ⁹⁹ ……… 3.525.000 ^113r

Dar a cheltuit spre acest scop:

1. Prima de 10% plătită subscriptorilor din înalta sărăcime ¹⁰⁰ … 25.000

2. Curtaj (samsarlâc) ……………………………………………… 305.500

3. Gazetarii, administrația, pierderile …………………… 144.500

475.000

[rest] 3.050.000

Adecă un câștig de 3 milioane, învârtind un capital 12,5 milioane ¹⁰² în curs de două-trei săptămâni.

Dacă însă banca ar fi plătit integral emisiunea toată și ar fi emis¹⁰³ titlul cu 500, al pari, câștigul era de patru ori pe atât de mare, era de 12.200.000 învârtind un capital de 50.000.000 câteva săptămâni.

Precum se vede din cele de mai sus, asemenea operații de bursă nu se pot face de ^{114 r} bancheri de comerț. Numai o haute banque cu zeci de milioane capital disponibil sau numai o Societate de acționari al căreia capital¹⁰⁴ se 'ntrebuințează la agiotaj poate întreprinde a urca și scădea titlurile după voință. Pentru a înlătura contramina, adecă a împiedeca operațiunile în senz invers al altor case puternice, cari ar zădărnici și hausse și baisse a bancherului sau a Creditului Mobiliar, casele acestea ¹⁰⁵ se atrag asemenea cu o parte alicotă la câștig, ceea ce se cheamă¹⁰⁶ a le primi în sindicat.

Toate operațiile acestea sunt independente de ¹⁰⁷ caracterul oamenilor. Bărbații cei mai onorabili cari-ar lua parte la cumpărarea en gros și speculațiunea en detail de titluri nouă nu se pot purta altfel || decât cum le dictează natura ¹⁰⁸ întreprinderii lor. ^ll5r Ceea ce e rău e natura însăși a operațiunilor¹⁰⁹ de haute banque și de credit mobiliar, nu oamenii ce le fac.

Ne rezervăm pentru altădată a arăta dezastrele morale ce le cauzează asemenea întreprinderi, precum și crizele comerciale cărora le dau naștere mai cu seamă pe o piață de efecte relativ nouă, inesperientă, ademenită cu atât mai lesne de lăcomia câștigului.

1. după (3) șters 2. după O materie în adevăr atât de greu de definit ca jocul de bursă șters 3. în T: mai ales că, 4. deasupra lui lustruit șters 5. după conți șters 6. deasupra lui silesiani șters 7. deasupra lui un șters 8. urmează în persoană șters 9. după Dar apoi Plă[teau] succesiv șterse 10. după au ju[cat] șters 11. deasupra lui plata șters 12. un număr de supraintercalat 13. după lor șters 14. acest început de frază suna inițial Cum a dat Dumnezeu de avem noi 15. după și șters 16. după și nu șters 17. după căci puțini m-ar înțelege șters 18. deasupra lui operă șters 19. după abstracție făcând de foileton șters 20. după ceea șters 21. făr' a pretinde de la el ca să-ți fi citit deasupra lui să nu presupui adecă c-a [citit] șters 22. după numă[rul] șters 23. după că afacerile șters 24. în T: deosibesc 25. după Pent[ru] șters; în ms. Denifiția (lapsus calami) 26. deasupra lui cele șters 27. en detail supraintercalat 28. urmează zicem șters 29. deasupra lui dacă șters 30. după Le vinde șters 31. supraintercalat 32. supraintercalat 33. după sunt șters; în T: negustori și capitaliști; 34. după tocmai șters 35. după credi[tului] șters 36. ale unor întreprinderi industriale supraintercalat 37. urmează fără nimica. șters 38. (en gros) supraintercalat 39. în T: totdeauna 40. după con[s]trui șters 41. pentru că supraintercalat 42. de speculațiune supraintercalat 43. după preajma șters 44. frază constituită prin ștersături și supraintercalări din Toate acțiunile acestea le ia ori un capitalist ori un Credit Mobiliar 45. deasupra lui capitalistul șters 46. supraintercalat 47. după balerine șters 48. supraintercalat 49. după o plasare int[egrală] șters 50. supraintercalat 51. după 150 f[ranci] șters 52. Dar cum va produce deasupra lui Ce va face acest dar șters 53. după ? șters 54. după 750.000 (nominal șters 55. după ase[menea] șters 56. după bu[ne] șters 57. în T: titlurile: alaiul 58. inițial alaiul caracudei 59. inițial câteși trele alaiurile acestea 60. deasupra lui culisier șters 61. după general în retragere șters 62. cinstit episcop deasupra lui ep[iscop] apoi protopop succesiv șterse 63. în T: i 64. inițial Astfel se deschide bursa 65. după Bursierul de [nădejde] șters 66. deasupra lui treaba asta șters 67. după din alai apoi în titluri succesiv șterse 68. după [î]i fac a-și scoate golul buzunarului șters 69. Ei vor să-și realizeze hârtiile deasupra lui Spălătoreasa nu a plătit poate nici birtul șters 70. în T: să se vânză 71. în T: 30 la sută 72. urmează însă la 1500 de titluri șters 73. în T: a-i atrage 74. deasupra lui scânteie șters 75. în linie generală deasupra lui preste tot vorbind șters; în T: dar în linie generală 76. deasupra lui 500 șters 77. după 600 130 140 succesiv șterse 78. după 650 135 succesiv șterse 79. după 700 140 succesiv șterse 80. deasupra lui 600 șters 81. deasupra lui el șters 82. deasupra lui el șters 83. după și legați cu șapte noduri și șters 84. sau de la haute banque supraintercalat 85. după schimb șters 86. urmează aceste ordine șters 87. în T: i 88. după iau șters 89. urcate prin această comedie supraintercalat 90. În T: ordinele 91. în T: ordinele 92. deasupra lui a fost șters 93. deasupra lui de corectat în cu șters 94. în T: 30 la sută 95. acest sfârșit de frază este scris în subsolul paginii; locul în text îi este indicat printr-un semn de trimitere 96. după primul vărsământ șters 97. în T: De la 94.000 câte 98. după câștig șters 99. e în total deasupra lui Deci are de la toate șters 100. din înalta sărăcime deasupra lui alaiului fără parale șters 101. tot acest început de pagină este încercuit cu creion roșu 102. în T: 12 milioane și jumătate. 103. deasupra lui plătit șters 104. în T: al cărei capital 105. casele acestea deasupra lui casele cele mai puternice șters 106. după înseamnă* șters 107. după încolo șters 108. după meseria l[or] șters 109. deasupra lui întreprinderilor șters

౾

^166v Unul câte unul ziarele române cad ca muștele în luptele Creditului Mobiliar. Din articolele lor pe cât de pâine de laude¹ pe atât lipsite de cunoștințe elementare chiar asupra acestui soi de² speculă, aflăm că între fondatori sunt o sumă de nume românești, începând cu inevitabilul prinț Dumitru Ghica, prezidentul tuturor societăților posibile și imposibile, și sfârșind cu redactorul „Românului“³, participator⁴ abil la toate afacerile de-o lucrativitate oarecare, cari nu cer decât un capital intelectual de patru clase primare și ⁵ un capital moral egal cu zero.

Singura rezervă pe care-o putem admite pentru o sumă de oameni cumsecade, ostași, bancheri, mari proprietari de imobile, cari se amestecă în această întreprindere de speculă și de joc⁶ de bursă, este că n-or⁷ fi cunoscând deloc istoria Creditului Mobiliar din Franța, fondat de frații Pereire, și aceea ⁸ a altor institute asemănătoare acestuia.

1. inițial După articolele pline de laude dar 2. după de întreprinderi șters 3. redactorul „Românului“ deasupra lui d. Emil Costinescu șters 4. corectat din participatorul 5. după o strună de violoncel șters 6. după desfrâu șters 7. după nu știu is[toria] șters 8. supraintercalat

౾ CREDITUL MOBILIAR

^{150 v} Știind¹ câte vi[ci]situdini financiare se ascund sub această formă ocultă a creditului, cunoscând atât condițiile de existență cât și || procederile ² și istoria institutelor de ^{3 151r} credit mobiliar desigur mulți ⁴ ar fi renunțat de a participa la un lucru prematur pentru țara noastră și periculos pentru ⁵ societăți de acele chiar ⁶ în cari practica economică și uzanțele de bancă sunt mult mai cunoscute decât la noi.

Vom vorbi atât de verde încât oricine ne va pricepe. Toată lumea cam știe ce e credit, deși poate nu cu toată claritatea cuvenită.

Creditul e facultatea de-a căpăta bani sau ⁷ alte valori cu împrumut. Această facultate însă nu este înnăscută ⁸, nu o are orice creștin al lui Dumnezeu în același grad.

Există în adevăr, ca formă primitivă, reacționară, așa ⁹ numitul credit personal, care se obicinuia și la noi în veacurile trecute și poate pân-la începutul secolului nostru. Aci¹⁰ Stan împrumută lui Bran suma cutare cu ori fără înscris, cu ori fără dobândă || și atârnă de obrazul lui Bran de-a da banii cinstit îndărăt, după cum s-au învoit împreună. ^{152 v}

Dar asta este o formă foarte primitivă a creditului, pe care ovreiul nu dă nimic¹¹.

Creditul e azi în genere real¹²; el se întemeiază pe altceva decât pe ¹³ onorabilitatea împrumutătorului, adecă pe averea lui¹⁴. El¹⁵ se dă așadar 1. proprietarilor de imobile urbane și rurale. Pentru scopul acesta există institutele de credit fonciar. 2. negustorilor de o inconstestabilă solvabilitate cari¹⁷ [î]și scontează polițele la Banca Națională. Va să zică pretutindenea || și pururea creditul se bazează pe ceea ce este: pe averea proprietarului, ^153v pe aceea a negustorului. El nu atârnă de întreprinderi viitoare al căror succes numai D-zeu [î]l poate prevedea, ci e întemeiat pe averea actuală, evidentă, pipăită a proprietarului de imobile sau a negustorului. Pentru amândouă aceste categorii¹⁸ de oameni există așadar ¹⁹ institute.

În adevăr, pentru a li se putea face credit, adecă pentru ale avansa banii cele trebuiesc, s-au creat pentru proprietari institute de²⁰ credit ²¹ cu termene lungi de rambursare²² pentru negustori a căror afaceri merg mai repede, Banca cu termene scurte. Amândouă soiurile de afaceri sunt pe deplin sigure, garantate în averea văzută a oamenilor ²³.

Creditul²⁴ real, în cele două forme ale lui, ipotecară și comercială, își are institutele ^154r sale, în care capitaliștii își pot depune banii, iar imprumutătorii siguri îi pot găsi.

Ce e creditul mobiliar?

Iată o întrebare la care Dicționarul de economie politică a lui Maurice Block nu ne poate răspunde, o ²⁵ întrebare la cari economiștii nu ne pot da ²⁶ nici o soluțiune.

De ce nu? Pentru că nu există soluțiune.

Pe când adecă institutele citate mai sus dau credit pe averi existente, creditul ^155r mobiliar împrumută pe speranța că afaceri nerealizate, proiectate abia, vor avea o productivitate oarecare ²⁷. Asta e curat negustorie ²⁸ pe pielea ursului care se află în pădure.

Să ²⁹ presupunem că Societatea Creditului Mobiliar va emite acții a 500 franci ^{156 r} una și va aduna în ladă cele 40 milioane pe cari le cere. Ce va face cu ele?

Va cumpăra efecte publice? Acționarii ar putea-o face asemenea. Va sconta polițe? Și banca o face aceasta și fiece bancher în parte. Va face arbitraj, adecă va cumpăra polițele acelei piețe unde ele sunt mai scăzute, pentru a câștiga asupra diferenței? Bancherii o fac asemenea și cu destul succes. Ce va face dar acest credit mobiliar pentru dezvoltarea comerțului, industriei și agriculturei în România, precum zic ziarele?

Dezlegarea ne-o dă chiar societatea. Alături cu ea va exista o societate de construcții³⁰, care va efectua tot felul de lucrări publice, pentru stat, județe, comune, stabilimente și particulari, adecă va monopoliza zidăria și clădirile.

Dar pentru aceasta nu-i necesar Creditul Mobiliar. E îndestul dacă pentru scopul ^157r special al clădirilor se constituie o societate pe acții e-un personal tecnic suficient care să execute orice lucrare.

Nu asta însă vrea Creditul Mobiliar. El vrea să creeze întreprinderi mari, să scoată acțiile acestora în vânzare, să le desfacă pe acestea cu prețul cel mai mare posibil, iar când întreprinderile vor merge rău, căci³¹ succesul lor îl știe numai Dumnezeu, de vreme ce e ³² în viitor, Creditul Mobiliar să-și spele mânile în apa nevinovăției ca Pilat din Pont și să lase pe acționari cu maidane cumpărate ce nu se pot vinde nimănui și cu case zidite ce nu se pot închiria nimănui.

1. după Mai multe ziare au vorbit deja despre fondarea unei societăți pe acții de credit mobiliar. Între fondatorii acestei societăți întâmpinăm multe nume românești, începând cu inevitabilul principe Dimitrie Ghica și sfârșind cu redactorul „Românului“ d. Costin[escu], celebrul d. Costinescu. Ar fi nenatural, în starea actuală de lucruri, ca românii, chiar aciia cari știu economie politică, să înțeleagă ce se ascunde sub denumirea de „credit mobiliar“ și suntem de mai nainte siguri că mulți dintre fondatori, oameni de bună credință poate habar n-au de pericolele economice ce le ascunde acest nume inofensiv. Aceasta este în adevăr singura scuză pe care o putem cita pentru ostașii, bancherii și boierii, mari proprietarii de moșii cari își pun iscălitura sub asemenea proiecte, de vreme ce șters 2. după și șters 3. după cred șters 4. supraintercalat 5. după chiar șters 6. de acele chiar supraintercalat 7. după cu împrumut șters 8. urmează cumva șters 9. după boierească șters 10. după ba chiar în zilele noastre s-or mai aflând oameni cari merită credit personal și oameni cari-l dau șters 11. urmează semnul uzual de rupere prin alineat a unui text scris continuu 12. inițial Astăzi creditul nu e personal, ci real 13. supraintercalat 14. inițial acest altceva este averea împrumutătorului 15. inițial Pentru scopul acesta există în adevăr institutul creditului fonciar rural și al celui urban 17. după adecă cari are avere în mărfuri și cari la după ce au încheiat o afacere oarecare trag o poliță asupra debitorului lor și o scontează la șters 18. deasupra lui bresle șters 19. supraintercalat 20. institute de supraintercalat 21. inițial credite fonciare 22. urmează cu dobân[dă] șters 23. urmează Cu drept cuvânt deci lumea a cumpărat scrisuri || funciare, cu drept cuvânt acții ale băncii. Atât cât au plătit-o pe deplin desigur împreună cu dobânzile cuvenite, la bancă, fiind făcând multe afaceri, poate da chiar dividende șters 24. după E evident așadar că șters 25. după iată șters 26. deasupra lui răspunde nimic șters 27. după mare șters 28. după ca neguțarea apoi ca a neguța succesiv șterse 29. după Creditul șters 30. urmează și lucrări publice șters 31. după Creditul șters 32. supraintercalat

౾ CREDITUL MOBILIAR

Am declarat¹ în numărul trecut că² nu avem de gând a îngreuia creațiunea³ Creditului Mobiliar.^{160 v} Ceea ce voim numai este⁴ să lămurim natura acestui soi de întreprindere. Nimeni nu poate opri pe⁵ un bancher de a-și întrebuința banii oricum voiește, de-a fi mediator⁶ al⁷ negoțului, în ⁸ înțelesul bun al cuvântului — sau de-a-și concentra capitaliile ⁹ asupra speculei.

Desigur că și astăzi, alături cu bancherii escomptori și cu cei cambiști, cari se ocupă curat¹⁰ numai de afaceri comerciale și industriale, se¹¹ află un număr de¹² bănci de plasare și speculă, a căror clienți, având¹³ încredere absolută în bancherul lor, le lasă deplină libertate de-a face cu depozitele orice¹⁴-ar voi: de a le împrumuta cu camete mari, de-a juca cu ele a livrer sau asupra diferinței cursurilor efectelor. Clientul trebuie¹⁵ să aibă o credință de fier¹⁶ pentru a confia¹⁷ hazardului averea lui, și¹⁸ a admite că bancherul, în loc de a-și rezerva afacerile || bune pentru sine și a le scrie pe cele slabe la contul clientului, ^{161 r} va face viceversa, cele bune¹⁹ pentru client, cele rele pentru sine.

Dar în orice caz e o mare deosebire între un bancher privat, cu capital restrâns, care nu poate influența cursurile bursei²⁰ și o puternică societate de acționari c-un capital de 40 milioane. Bancherul care-a câștigat în așa grad încrederea clienților încât [î]i²¹ pun la discreția²² lui absolută fondurile, să facă cu ele ce-o vrea, trebuie să se fi distins printr-o agerime de vedere și printr-o tărie de caracter care i-a atras o²³ confiență absolută²⁴.

E oare tot astfel cu consiliul de administrație al unei societăți de acționari și cu directorul ei?

Consiliul²⁵ poate, precum am zis în numărul trecut, în caz dacă cursul efectelor de portofoliu a societății²⁶ ar fi scăzut în ziua când își încheie bilanțul, să producă²⁷ prin ^{162 r} marea pre || siune²⁸ a societății asupra pieței efectelor²⁹, o urcare repede a tuturor efectelor din ³⁰ portofoliul ei propriu³¹. Suite la o înălțime mare, însă efemeră, de câteva săptămâni³², bilanțul se 'ncheie calculându-se efectele³³ pe cursul urcat, încât ³⁴ rezultă un prisos imaginar, factice, pe câteva zile³⁵. Se plătește o dividendă. Două zile însă, ori³⁶ o săptămână după încheierea bilanțului efectele scad repede la cursul lor natural. De unde s-a plătit dividenda? Din capitalul primitiv al acțiilor. Astfel: la 'ncheierea bilanțului e³⁷ escedent, a doua zi după încheiare deficit.

Cercetând însă portofoliul, care ³⁸ -a servit la confecționarea unui bilanț strălucit, putem da — nu zic vom da, căci lucrul e ipotetic — dar putem da de efecte cu totul putrede, de hârtii cari n-au nici o valoare intrinsecă, cari prin speculă numai s-au ridicat la o înălțime oarecare, | pentru a recădea repede³⁹ în nimicnicia lor. ^163r

Cu toate acestea consiliul și directorul sunt acoperiți. Ei au primit, nu de la clienți cerți, dar de la clienți anonimi, un capital de 40 milioane la discreție. Având a îl specula, nu a face negoț cu el, l-au întrebuințat după regula speculei, au cumpărat hârtii depreciate cu speranța că se vor sui. Nu se mai suie? Treaba acționarului. El a riscat capitalul, l-a riscat după chiar natura unei haute hanque, pe care trebuia s-o cunoască. Acționarul a voit să câștige repede, acționarul a fost lacom, acționarul n-are decât să piardă.

Dar unde mai punem un alt inconvenient? Pe baza unui portofoliu — să admitem factice — societatea poate emite obligațiuni, se poate împrumuta | cu bani. Va să zică ^164r după ce portofoliul, fundamentul întregei misiuni a acțiilor băncii, e putred și fără valoare intrinsecă, societatea mai poate rămânea și datoare.

Dar toate vicisitudinile astea nu-l lovesc nici pe membrul din consiliul de administrație, nici pe director. Dacă aceștia au acții de-ale băncii de credit mobiliar, le vând când cursul, comandat la bursa de ei înșiși, e mai urcat și pun banii de o parte; dacă au alte efecte rele Creditul Mobiliar⁴⁰ le urca în sus; oi le vând bine și pun banii de o parte. Și când se⁴¹ vor fi dezbărat și de acțiile băncii, și de acțiile întreprinderilor patronate de bancă, încasând prime mari⁴² n-au decât să se retragă și să lase treaba baltă.

Suntem departe de-a bănui onorabilitatea cuiva. Dar natura acestui⁴³ soi de speculațiuni ^165r e de-așa chip încât se răsfrânge asupra caracterului oamenilor. Bancherii de comerț din Londra nu primesc ⁴⁴ în conturile ⁴⁵ lor comiși cari au obicei a juca la bursă. Courcelle-Seneuil zice curat că bancherul cel mai onorabil lunecat de pe terenul solid al creditului comercial, pe clina speculei⁴⁶, se demoralizează repede. Bancherul de comerț are interes ca clienții lui să meargă bine, cel de speculațiune nu-l are deloc.

Puțin [î]i pasă dacă hârtia ce-o vinde are valoare intrinsecă sau nu. El s-o vânză scump.

Puțin [î]i pasă asemenea dacă cea pe care-o cumpără cu banii acționarului e 'ntemeiată pe-o întreprindere solidă sau nu. Ieftenă să fie, ca s-o poată urca și câștiga diferența.

1. inițial Precum am declarat 2. trecut că supraintercalat 3. inițial a opune piedici creațiunii 4. Ceea ce voim numai este deasupra lui Nimeni nu poate șters 5. după pe cin[eva] șters 6. modificat din intermediator 7. după sau samsar șters 8. după samsar șters 9. supraintercalat 10. după pururi șters 11. după pre cât aceste există șters 12. după de șters 13. după în oarbă [încredere] 14. după lor șters 15. inițial într-adevăr trebuie ca clientul 16. deasupra lui stâncă șters 17. deasupra lui încredința șters 18. deasupra lui credință estraordinară pentru șters 19. după bune șters 20. care nu poate influența cursurile bursei supraintercalat 21. după aceeași șters 22. după dispoziția șters 23. după clie[nților] șters 24. urmează a clienților șters 25. după Soci[etatea] și apoi Directorul succesiv șterse 26. a societății supraintercalat 27. după produ[că] șters 28. deasupra lui ponderanță șters 29. supraintercalat 30. după ei șters 31. ei propriu supraintercalat 32. efemeră, de câteva săptămâni deasupra lui foarte trecătoare șters 33. după cursul șters 34. deasupra lui și șters 35. pe câteva zile supraintercalat 36. supraintercalat 37. supraintercalat 38. după e posibil să aflăm că șters 39. supraintercalat 40. supraintercalat 41. după s-ar dezb[ăra] șters 42. supraintercalat 43. după este șters 44. după prim[esc] șters 45. după cont[urile] șters 46. deasupra lui pe acel al șters

౾

Iata deci ținta creditului. Aceea¹ de-a da viață la întreprinderi hazardate a căror ^158r productivitate nimeni n-o poate prevedea de pe acum, a emite acțiile acestor² întreprinderi și a le specula la bursă și societatea ³ va fi cu atât mai periculoasă cu cât mai puternică va fi. Acțiile acestor bănci ar avea ca și titlurile Companiei Indiilor, copilițe și nepoțele (filles et petites filles) în acțiile unor întreprinderi la noroc⁴, până ce într-o bună dimineață întreprinderile debitoare și Creditul Mobiliar creditor s-ar cufunda cu toate în aceeași prăpastie.

1. după nimic mai mult. Dar ea și-a pus altă țintă. șters și care reprezintă continuarea textului de pe ^89r, reprodus de noi în nota… de la Creditul mobiliar (1), căruia prezentul text trebuie să-i fie afiliat ca o variantă parțială 2. corectat din acestora 3. supraintercalat 4. la noroc deasupra lui hazardate șters

౾

^159r Fără îndoială — zice Courcelle-Seneuil — poți arunca în public niște titluri oarecare, să te dezberi repede de ele și să-ți vezi de drum. Dar acest soi de escrocherie continuă nu poate da loc la nici o fondațiune serioasă.

౾

^{170 r} În discuția la care-a dat loc proiectata¹ înființare a Creditului Mobiliar am făcut se 'nțelege abstracții de la toate persoanele cari au luat inițiativa înființării. Sunt între ele bărbați din toate partidele. Am pomenit în treacăt culmea asociațiunii, pe prințul Dumitru Ghica, pe care îl regăsim în toate asociațiunile ce se creează în țară, indiferentă fiind natura; am pomenit la coadă numele redactorului. Dar încolo ne-am ținut strict de obiect. Din natura chiar a operațiilor cu care se 'nsărcinează o asemenea haute banque pe acții am dedus că e prematură pentru țara noastră și de natură a da naștere la o mulțime de creațiuni factice agiotate la bursă.

Dar sunt amici ai noștri inițiatorii, dar sunt adversari politici: o creațiune economică ^171r cată || a fi discutat dintr-un punct neutral de vedere, fără considerații politice.

Ne pomenim acum cu² „Românul“ că ne aduce un lung articol în contra vederilor noastre.

Să ne permită ziarul guvernamental să spunem verde că nu ne³ luăm deloc⁴ osteneala de-a discuta cu el, mai cu seamă în cestiunea de față. Interesele⁵ bănești și personale ale redactorului⁶ fiind amestecate în aceeastă afacere, un organ onest ca al nostru nu poate sta de vorbă cu samsarul Creditului Mobiliar. „Românul“ n-avea decât să-și urmeze dezvoltările⁷ din punctul său de vedere și să ne lase 'n bună pace.

^{172 r} Ar fi în adevăr ieften dacă față cu orice cestiune de interes public am avea a ne lupta cu agenții plătiți sau⁸ cointeresați ai unor întreprinderi. Orice altă foaie a cărei relații cu⁹ Creditul Mobiliar sunt cel puțin necunoscute ar fi avut dreptul să ne combată. „Românul“, al cărui unic redactor cere concesia și¹⁰ e un membru din sindicat care speculă acții și le agiotează, n-are acest drept. Înc-o dată: Discutăm cu convingeri, cu principii, cu idei. Cu stomahuri și apetituri nu discutăm.

1. după cu ocazia șters 2. supraintercalat 3. repetat prin supraintercalare din inadvertență 4. supraintercalat 5. după Interesele șters 6. după redactorul[ui] șters 7. după de[zvoltările] șters 8. după sau șters 9. după c[u] apoi necun[oscute] succesiv șterse 10. după și care are acții șters

౾

Altă bancă. Abia a apărut Creditul Mobiliar și „Neue freie Presse“ ne aduce știrea ^167r că Ungarische¹ Landesbank are de gând a fonda o bancă română pentru interese comerciale. Căpitalul de acții al băncii e fixat la 40 milioane franci, din care se vor vărsa deocamdată 20 milioane. Casa Cerlendi a cumpărat afacerea noului institut, iar șeful casei va rămâne² participator cu 30% a capitalului. Activitatea băncii se va începe îndată după darea concesiunii care s-a cerut deja. Misiunea principală a || noului institut de credit³ va fi cultivarea ^168r operațiilor de bancă și mijlocirea comerțului între Austro-Ungaria și România.

1. după banca ung[urească] șters 2. după participa șters 3. deasupra lui bancă șters

౾

Société de l'union Générale. Begebung der Landesbanknoten. Ungarische Landesbanknoten. ^169r

౾

Sindicatul e o companie de bancheri.

Acționarii sunt clienții lor.

Dar compania de bancheri poate lucra și în comptul ei.

Capitalul acțiunilor nu e dat în un mandat ca la societățile¹ industriale, ci la discreție: să cumpere en gros orice titluri.

1. după alte șters

౾

^{1 2} Cercul înlăuntrul căruia se 'nvârtește banca e, cu toată importanța lui, mărginit. ^{38 r} Folosul pe care băncile îl dau societarilor și tuturor consistă într-aceea că emit note pentru a mănținea³ ordinea prețurilor și că această emisiune se face prin aceea că băncile acordă credit de afaceri cu scont, adecă scontând polițe sigure. Creditul de afaceri se 'ntemeiază însă numai pe întreprinderi cari au deja un capital format. Creditul unei bănci consista în creditul biletelor ei singulare, acel⁴ al⁵ biletelor consistă în siguranța unei plăți instantanee. Prima regulă al oricărui institut ⁶ de bancă este așadar ca ele să nu atârne cumva de produsul vreunei întreprinderi, ci numai de solvabilitatea cuprinsă în averea deja făcuta a debitorului. Creditul bancei nu va fi niciodată industrial, ci va fi un credit de afaceri, sau aproape esclusiv unul de poliță. A doua regulă [e]ca creditul⁷ pe poliță să fie relativ scurt, de vreme ce biletele au dreptul unei polițe a vista. Această regulă se execută prin principiul: că creditul băncii se dă pe un timp cu atât mai scurt cu cât e mai mare pericolul unei reambursări a biletelor ei. || A treia regulă este că creditul⁸ băncilor trebuie ^{39 r} să ofere cea mai mare siguranță, care se dă prin indosarea a cel puțin două case pe deplin sigure. De aceea însă și discontul băncii va căta să fie cât de mic; iar discontul mic va pune casele mari în poziția 'de a da altor case un credit ieften, încât siguranța băncii e un avantaj pentru casele mari, care avantaj e din parte 'și un folos pentru cele mici; iar siguranța rămâne astfel fundamentul întregei [bănci]. Acționarii băncilor își au folosul în privilegiul emisiunii biletelor, care e o compensare pentru avantajele ce alții le trag⁹.

Cum să se formeze însă un capital pentru întreprinderi cari promit pe viitor un produs? Institutele de credit se deosebesc.

1) o comunitate de credite reale devine baza de credit real a unuia

2) o comunitate de credite de afaceri devine baza pentru creditul industrial a unuia

3) al treilea soi de institute are în vedere creditul industrial în genere. Credit agricol¹⁰. ^40r Bănci de scont. Bănci de credit.

Institute de credit real. Valoarea imobilului ¹¹ se amanetează și se ia împrumut. Cu acest împrumut se înmulțește puterea de reproducțiune a imobilului. Case, moșii. La case se fac construcțiuni nouă, la moșii se gospodărește mai bine. Un prisos mic însă regulat asupra dobânzii asigură plata îndărăt a capitalului. Credit fonciar.

Principii.

1. Siguranța capitalului. Totalitatea imobilelor declară a garanta pentru datoria unuia, recunoscută de comunitate.

2. Siguranța dobânzilor. Se percep cu acelaș drept ca și ¹² contribuțiunile cătră stat.

3. Uzúdrile. Scrisuri.

4. Plata îndărăt. Nu suma toată, ci un adaos la dobânda ordinară. Aceste adaose a tuturor debitorilor se adună într-o singură sumă și cu această sumă sau se răscumpără sau se trag la sorți obligațiunile parțiale. Obligațiile parțiale câștigă capacitatea de a intra în comerț.

Planul plății^{13 41 r}

Societăți de scont. La începutul fiecărei întreprinderi, precum și la lărgirea ei, înmulțirea capitalului de construcție și de muncă devine grea, de vreme ce din momentul în care producțiunea începe și pân 'ntr-acela în care productul gata se vinde capitalul pus în producțiune odihnește și nu reapare decât ca dobândă cuprinsă¹⁴ în prețul cu care produsele se vând.

Dac' ar fi deci cu putință de-a întrebuința acest capital, care odihnește, înainte de-a fi replătit prin prețul de cumpărătură al obiectelor, ar fi câștig. Cu capitalul ar putea câștiga, marfa sa ar fi mai ieftenă cu dobânda acestui capital.

Întrebuințarea acestui capital bătut cu cuie s-ar¹⁵ putea face dându-i-se¹⁶ credit pe vânzarea mărfii. Acest credit va avea un caracter îndoit. Credit de afaceri, adecă pe poliță după formă; în sine însă credit industrial. Și, fiindcă are și caracterul unui credit industrial, nu poate fi dat prin institute de bani și de polițe, ci numai prin astfel de oameni cari știu a judeca pe deplin ce produs va avea afacerea¹⁷ || ce ia credit, asupra căruia a ^{42 v} avizat, după natura lucrului, sinetul. Fiindcă toți oamenii aceștia vor fi asemenea oameni de afaceri cari la rândul lor vor avea nevoie de credit, ei formează o comunitate cu scopul ca printr-un capital format în comun să dea credit întreprinderilor industriale, asigurat în garanția totalității lor. Credit de polițe. Societate de scont. Capitalii și industrii de mijloc. Iau seama la produsul industriilor pe cari le creditează. Trebuie să cunoască pe cei ce iau credit. Creditul societății va fi local. Caracterul local asigură un control reciproc. Statutele se vor modifica după împrejurări locale. Băncile scoțiene, băncile private engleze, băncile statelor americane de nord. Biletele unei bănci întemeiate pe garanția absolută a tuturor societarilor societății de scont, nu vor avea niciodată un curs geograficește întins.

Institute de credit industrial. Bănci de credit.

Institute de credit.

^{43 r} Credit mobiliar

Institutele acestea de credit se 'ntemeiază pe următorul lucru: Există o mulțime de întreprinderi cari c-un capital mai mare ar spera în o înmulțire a produsului lor, sau cari nici nu se pot întreprinde decât cu capitalii mari, dar atunci ar avea și un produs în adevăr mare.

Ele sunt formate prin prisoasele altor întreprinderi cari, prin acțiile institutelor de credit, vor să ia parte la întreprinderi mari.

Ele funcționează luând parte cu capitalul lor la asemenea întreprinderi și dând astfel acționarilor partea lor de câștig.

Alt teren.

Prisoasele întreprinderilor pierd, prin cumpărare de acții, caracterul unui capital și se traduc în pretenție de dobândă. Valoarea ce individul o posedă e independentă de valoarea nominală a acției și e determinată prin venitul net probabil sau prin dividendă.

Prețul însă a unor asemenea acții se determină însă uneori și prin alte împrejurări ^{44 r} decât acelea ale venitului net al întreprinderii; prețul se determină || mai cu seamă prin oferta înmulțită a acției, ivită în urma unei insantanee necesități de capital. O asemenea ofertă (Angebot), va apăsa prețul acțiilor adesea chiar sub valoarea lor adevărată, garantată prin venitul net probabil.

Scăderea acțiilor însă însemnează tot¹⁸ atât cât împuținarea averii posesorului de acții, care împuținare de avere nu e rezultatul unei împuținări a valorii.

Această împuținare e dezavantagioasă întâi pentru că atacă averea acționarului și paralizează îndemnul lui de-a participa la întreprinderi. E o perturbare a ordinei creditului nemotivată printr-o perturbare a ordinii valorilor.

Misiunea institutelor de credit ar fi deci de-a împiedeca această perturbare a ordinii creditului cumpărând pe valoarea lor naturală acțiile ce scad din alte cauze decât acelea a productivității lor și vânzând acțiile cumpărate. Prin aceasta el devine centrul creditului industrial, precum e ¹⁹ centrul creditului comercial.

^{45 r} Asemenea perturbări sunt mai dese și mai mari cu cât suma capitaliilor²⁰ întrebuințate în întreprinderi pe acții e mai mare, deci un ²¹ asemenea institut nu se va putea forma decât acolo unde se²² nasc mari și varii întreprinderi pe acții (p. 324 et sq. Lehrbuch der Volkswirtschaft). Statutele determină și aci ordinea și procederea. Dar e evident că pe nici un teren nu se cere o mai mare cunoștință a împrejurărilor, un spirit de observație comercial și soliditate²³.

Afaceri de bani și de credit

Schimb al unei monete pe altele.

Plăți. Cererile unei piețe corespund cu obligațiunile altei piețe și viceversa. Posibilitatea de-a acoperi cererile²⁴ din loc cu obligațiunile din loc, fără ca fiece cerere și fiece obligațiune să aibă necesitate de o plată deosebită. Cumpăr cererea respectivului și plătesc cu mandatul acestei cereri.

Cont curent.

Arbitraj. Socoți între polițele²⁵ diferitelor piețe acele care au cursul cel mai jos ^{46 r} al valutei lor și plătești cu ele pentru a câștiga || diferența cursului²⁰ valutei deosebitelor piețe de schimb.

Accept. Creditul unei²⁷ afaceri se întrebuințează ca capital prin acceptare de polițe.

Specula²⁸ de bursă

Dacă cineva are o sumă de bani disponibilă și vrea să opereze par comptant i se permite patru moduri de-a o plasa.

1) Cumpără polițe cu scadența în piața proprie sau în alte piețe. Dobânda până la scadență se scade din prețul poliței la cumpărătură, el discontează.

2) Cumpără hârtii de valoare și le pune de o parte. Alege mai bine o hârtie discreditată din cauze pasagere, pentru ca mai târziu, când se suie cursul, s-o vânză.

3) Face arbitraj. Nivelează prețurile (cursurile) efectelor și polițelor din piețele europene.

4) Reportează. E o cumpărătură sub condiția răscumpărării după un termen fixat. E o altă formă mai sigură pentru prolongațiunea creditului. A cumpărat de ex. cineva un efect al statului pe timp și trebuie să-l ia și să-l plătească la lichidație. Acum sau îi trebuiesc bani, sau|| speră a vinde hârtia la lichidația proximă mai scump. Caută deci un ^{47 r} cumpărător în numerar a hârtiei sale, sub condiția ca la lichidația proximă sau a doua el să-i revânză hârtia contra unui avantaj de dobândă (Kostgeld). La Paris acesta se cheamă report.

Are cineva de prestat efecte și cumpărătorul nu se mulțumește cu plata diferenței, ci vrea să-și aibă piesele, atuncea vânzătorul trebuie să i le procure în toate împrejurările. Dar el vânduse blanco ori a decouvert, adecă fără să posedeze piesele. Trebuie să le cumpere cu orice preț. Dar cursul e foarte urcat și speculantul speră căderea cursurilor la bursă. Cumpără deci hârtia cu numerar, cu condiția ca vânzătorul să i-o răscumpere c-un preț fixat de mai nainte, ceva mai mic decât cursul actual. Diferența prețului și favorul vânzătorului în numerar și a cumpărătorului pe timp e dobânda și se numește deport. Report se plătește când e²⁹ prisos de hârtii și lipsă de bani, deport când e lipsă de efecte și prisos de bani. Creditul Mobiliar din Paris are a mulțumi o mare parte a câștigurilor sale afacerilor de report.

A vinde lui B 20 acții a Băncei de Viena cu condiția ca la regularea de la ultima ^{48 r} să i le revânză c-un preț fixat de mai nainte.

Diferența e în favorul lui A, adecă acțiile s-au suit — Deport.

Diferența e în favorul lui B, cumpărător în numerar și vânzător pe timp, adecă acțiile au scăzut — Report³⁰.

Specula pe timp

Specule fixe, cu prime.

Cumperi sau vinzi o hârtie de valoare a cării liberare trebuie să aibă loc la un timp fix contra numerar. Lichidație, regulare, 15, 30 a lunii. Vrei să *** lichidarea, faci report.

Speculanții, zice C[o]urtois

1) au efecte, n-au bani

2) au bani, n-au efecte

3) n-au nici bani, nici efecte.

Aceștia au atâta [cât] să poată plăti diferența și se lasă,³¹ pe nădejdea că-n ziua lichidării cumpărătură și vânzare se vor compensa și vor avea numai diferența de acoperit sau de rambursat.

Specula pe prime O operație la care cumpărătorul își rezervă dreptul de-a anula ^49r negoțul la un timp hotărât printr-o premie plătită cumpărătorului. Prin stipularea ³² premiei pericolul pierderii se reduce la o sumă fixă. În Paris numai cumpărătorul are dreptul de a ridica stipulațiunea prin primă.

Panica de bursă

Să presupunem că telegraful aduce o noutate alarmantă, vestea despre un atentat, o revoluție, un faliment mare, o primejduire sau așa ceva. Vestea vine luni în timpul bursei și cursurile cad repede. Capitalistul din provincie primește cursurile prin gazetă sau prin amicul său de afaceri care locuiește în piața ³³ bursei. El cade pe gânduri și-i scrie corespondentului său ca să vânză efectele depuse sau ³⁴ trimite numaidecât devizuri cari se oferă ³⁵ la bursa de marți cu prețurile cele mai scăzute de luni. Dar, fiindcă la bursa de luni au sosit o mulțime de asemenea ordine, cursurile cad și mai mult decât luni. Bancherul nu poate vinde efectele cu prețurile limitate și cere de la clientul său noi ordine de conduită. Prin această știre, || apoi prin veștile alarmante ale gazetelor, la ^{50 r} cari bursa dă un contingent numeros, clientul cade la așa spaimă încât depeșează bancherului să vânză miercuri efectele a tout prix. Astfel miercuri sosesc o mulțime de ordine de vânzare a tout prix, se produce panica adevărată la bursă. Unul oferă sub celălalt până la un preț de batjocură. Astfel merg lucrurile până la jumătatea timpului bursei, când sindicatul face cursurile oficiale. Când acestea sunt stabilite apare haute finance și cumpără toate efectele ce le poate căpăta pe prețuri de nimic. Haute finance câștigă totdeuna. Chiar la bursă cei mai mici, cari au mai puțină esperiență, cunoștințe, judecată, știri și capital disponibil sunt atrași de valuri, pe când cei mari bagă la buzunar diferențe grase. Cei de pe afară sunt jertfele ³⁶ principale. Căci joi cursurile se urcă repede și-și reiau vechiul lor nivel de luni. Ni s-au numit bancheri cari au păstrat pentru ei efectele clienților lor pe cursul de nimic al zilei panicei. Presupunerea că multe sindicate ar fi făcut mici concesii la stabilirea cursurilor n-o voi s-o cred, de vreme ce membrii au depus jurământ.

^{51 r} Unii bancheri se mărginesc a primi în depozit fonduri de-ale particularilor și de-a cumpăra, adecă de-a sconta cu ajutorul acestor fonduri polițe și bilete la ordin ce li se prezintă făr' a renunța de-a negoția aceste valori la ocazie. Bancheri escontori.

Alții își fac ocupația principală din neguțarea valorilor comerciale cari circulează din piață 'n piață, operând mai cu seamă asupra piețelor străine și totdeuna băgând de seamă să câștige de variațiile schimbului dintre țările ce le-au în vedere. Bancheri cambiați.

Alții în genere nu operează decât asupra valorilor publice, cumpărând sau revânzând rente asupra statului, întrepunându-se la împrumuturile făcute de guverne ³⁷ sau în operațiile marilor companii. Haute banque³⁸.

Depozit.

Viriment. Cleon are a plăti o mie drahme lui Ireneu. Amândoi au fonduri depuse la Socles. În loc de-a lua o mie de drahme de la Socles pentru a plăti lui Ireneu, Cleon în înțelegere cu Ireneu dă ordin lui Socles să treacă o mie de drahme din creditul său la creditul lui Ireneu.

^{52 r} Valori, efecte, hârtii de comerț.

Bilet de ordin. Iscălit de persoana care se obligă să plătească, obligă pe aceasta și pe toți indosații.

Lettre de change. Obligă pe trassant nu pe trassat

Recouvrement de traites.

Schimbul de polițe.

Arbitraj.

Asupra schimbului de polițe s-au stabilit un trafic asemănător ³⁹ cu cel al mărfurilor, care consista în a cumpăra efecte de comerț ce sunt deprețiate pe oarecari piețe și a le revinde pe alte piețe unde ele sunt căutate. Bancherul care se ocupă special cu acest soi de operații face arbitraj, alegând hârtia ce vrea s-o cumpere și cea pe care vrea s-o vânză și schimbându-le una contra alteia.

Scont. Operația cumpărării unui bilet de ordin sau a unei polițe se numește scont, suma reținută de scontator ca dobândă, comision de încasare, se numește agio. Scontul e deci împrumut ⁴⁰ cu dobândă, dar garantat printr-un amanet care este operația comercială prin care a avut loc creațiunea hârtiei scontate. În exemplul citat mai sus, biletul ^{53 r} sau acceptația lui Paul nu sunt simple făgăduințe; || sunt în acelaș ⁴¹ timp dovezi cari atestă că Petre, proprietar de 20.000 fr. indigo, a socotit ⁴² că poate încredința fără primejdie acest capital lui Paul.

Conturi curente.

Emisiune de bilete la purtător.

Împrumut pe consemnații.

Tot bancherul e centrul unui depozit de capitalii și se bucură de încrederea unui număr oarecare de capitaliști asupra cărora exercită o influență personală.

^{54 r} Specula de bursă

Acțiunile industriale vechi, clasate, al căror produs e cunoscut, nu dau loc la operații à livrer, afară doar dacă cauze speciale și accidentale, ca o creștere a concesiunii, o fuziune ș.a. nu le semnalează atențiunii speculatorilor. Altfel cu acțiile cari se emit. De 'ndată ce sunt emise de cătră un bancher acreditat, oricare ar fi valoarea lor intrinsecă, ele au sigură o hausse, afară dacă capitalurile mobiliare n-au devenit rare. De ce? Numai și numai pentru că speculatorii de profesie au încredere în bancherul care emite acțiunile și pe care au obicei de a-l urma. Această hausse e atât de bine prevăzută încât dă loc la un fel de cerșetorie de-o speție nouă, care s-a răspândit mai departe decum și-ar închipui cineva.

O companie se fondează cu capital de 40, 50, 100 milioane, împărțit în acții de câte 500 sau ⁴³ 1000 de franci, de ex. pentru confecționarea și esploatarea unui drum de fier.

După termenii actului social acționarii cată să verse condeiul acțiunilor lor la patru ^{55 r} sau cinci termene succesive. Toate acțiunile acestea se iau numaidecât al pari de cătră unul sau mai mulți capitaliști mari, cari varsă întâiul termen, a cincea parte bunăoară. Numaidecât acești capitaliști sunt asaltați de cereri: oameni din lumea bună, femei, diplomați, balerine, magistrați, soldați vin a solicita cu multă umilință ba 20, ba 30, ba 100 de acțiuni al pari. Pentru ⁴⁴ o plasare serioasă oare? Au nevoie de a-și plasa fondurile? Au chiar fondurile necesare pentru a câștiga proprietatea integrală a acțiunilor pe cari le solicită? Defel. Dar știu că aceste acții se vor cota în hausse la bursă din ziua întâia, că speculatorii le vor răpi cu 50, 100, 500 franci primă, după starea pieței; că vor cumpăra cu 150, 200, 600 franci o acție de 500 franci asupra căreia nu s-a vărsat decât 100 franci care au costat numai 100 franci al pari. Deci își propune de-a vinde, de a realiza prima înaintea scadenței termenului al doilea, care silește la vărsământul || a unei ⁴⁵ a doua ^56r cincimi. Cel ce solicită al pari 100 acțiuni de câte 500 franci știe foarte bine că ⁴⁶ cu 10.000 franci pune mâna pe un titlu pe care pe loc îl poate vinde cu 15 ori 20 mii franci. E deci o pomană de 5000, 10.000 franci pe care-l cere capitalistului sau fondatorului și, când acesta o acordă, știe el pentru ce.

În adevăr el interesează pentru afacerea sa și angajează în speculațiunea sa un mare număr de persoane cari au o poziție, ce-i pot fi folositoare, fie în opinia publică, fie pe lângă guvern, fie în Adunările deliberante. Cercul speculatorilor se întinde, e⁴⁷ foarte greu ca capitalurile disponibile să nu fie răpite în mișcarea ce se produce: îndată capitalurile vin, uneori în adevăr pentru ca să specule, dar și pentru a rămânea la trebuință. Capitalistul cutare din provinție își retrage fondurile ce le avea depuse la bancherul său, va exige plata unui împrumut ipotecar, pentru a veni să cumpere acții de drum de fier. || ^{57 r} Compania se organizează, funcționează, întrebuințează 100⁴⁸ de franci de fiecare acție vărsată în casele sale și cere al doilea vărsământ. În acest moment de ordinar emisia e complinită, speculatorii, oamenii de lume mai cu seamă, dețin încă multe titluri și capitaliștii cari caută o plasare durabilă mai au și ei câte ceva. Aceștia varsă al doilea termen; între speculanți unii recurg ⁴⁹ la espediente și-l varsă asemenea. Capitalistul din provinție realizează a outrance creanțele lichide pe cari le poate avea asupra comercianților sau industrialilor din localitate; ba, la trebuință, din împrumutător devine împrumutat și-și ipotecează imobilul. Un număr de speculatori cari nu pot face al doilea vărsământ vând titlurile lor a tout prix sau se ⁵⁰ vând pentru ei. Se naște firește o mișcare de baisse din care cei abili știu a profita, până ce hausse își reia cursul. Aceleași oscilațiuni se nasc la orice nou vărsământ, până la liberarea⁵¹ || întreagă a acției, care sfârșește prin a rămânea în ^{58 r} mânile unui capitalist serios. În măsura în care această acție are o valoare sigură speculația se depărtează de ea, o părăsește pentru alta și acția se clasează; prețul ei se regulează prin venitul pe care-l produce. Dar câte prime câștigate și pierdute până a ajunge la punctul acesta!

1. titlul, dat de noi, corespunde sensului de ansamblu al acestor excerpte 2. șters dar restituit de noi din rațiuni contextuale, ca titlu al primei diviziuni 3. după susțin[ea] șters 4. după creditul șters 5. după E vorba acum de-a forma capital pentru întreprinderile acelea cari promit un produs șters 6. supraintercalat 7. după creditul șters 8. după credi[tul] șters 9. urmează o linie de demarcație 10. după f[onciar] apoi rural or succesiv șterse. 11. după realității șters 12. ca și repetat din inadvertență la început de rând 13. urmează o linie de demarcație 14. după în prețul șters 15. s- supraintercalat 16. după dându-se șters 17. deasupra lui întreprinderea șters 18. după însă repetat din inadvertență 19. după banca * aparent șters 20. după înt[rebuințată] șters 21. deasupra lui o șters 22. după s-a născut șters 23. urmează o linie de demarcație 24. după cererile șters 25. după în[tre] * șters 26. după valutei șters 27. corectat din unui 28. după Afaceri șters 29. după sunt unele șters 30. urmează linie de demarcație 31. după razimă șters 32. după pr[emiei] * șters 33. deasupra lui orașul șters 34. după și șters 35. deasupra lui vând șters 36. după jer[tfele] șters 37. după state șters 38. urmează linie de demarcație 39. după corespunzător șters 40. după e repetat din inadvertență 41. sunt în acelaș repetat din inadvertență, la început de rând 42. deasupra lui crezut șters 43. după franci șters 44. după Es[te] șters. 45. după unei șters 46. repetat din inadvertență la început de rând 47. după peste putință șters 48. după suta șters 49. inițial speculanții recurg 50. după le șters 51. după li[berarea] șters

౾

^37v pag. 1 Băncile (Notenbanken)

„ 2 Institute de credit. Credit fonciar, industrial, de întreprindere

„ 4 Societăți de scont

„ 6 Credit mobiliar

„ 8 Schimb. Plăți. Cont curent. Arbitraj. Accept

„ 9 Speculă de bursă. Discont de polițe

Arbitraj

Report și deport

„ 10 Vânzări in blanco ori a decouvert

„ 11 Specule de timp. Fixe, cu prime

„ 12 Panică de bursă. Haute finance

„ 14 Bancheri scontori. Cambiați. Haute banque. Depozit. Viriment