Dincolo de Prut

 

Îți sunt lacurile ochi de ape sfinte?…
Sunt lanurile gene de neveste?…
Cine mai crede în sârma din cuvinte
Și într-un balaur – rest de poveste?

Satele adorm descântate de val,
Îngerul nopții aprinde amnarul,
Mă visez pe ape, despărțit de mal,
Cineva strigă c-am trecut hotarul.

E negru adâncul și, la prima vamă,
O umbră îmi cere plata unui dor:
Îi dau sufletul despovărat de teamă –
Se deschide-o ușă pe un coridor…

Cine mai crede în sârma din cuvinte,
Când cerul coboară greu peste morminte?…

Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor.