Discurs la marea întrunire de la Roman

 

Domnilor, oamenii aud adeseori câte o sută de ani o vorbă, se învăță cu vorba și nu știu ce conținut are vorba aceea. (ilaritate)

Tot aud de vorba aceasta: conservator, conservator, conservator. (ilaritate)

Nu râdeți, că nu e glumă ce vă întreb eu. (râsete)

Îl rog pe cel mai convins dintre d-voastră să răspundă. Conservator va să zică păstrător, a conserva însemnează a păstra și conservator va să zică păstrător. Va să zică, când zici Partid Conservator, însemnează partid care păstrează, în deosebire de alt partid care zice: nu vreau să păstrez, ci vreau să schimb.

Eu gândesc că vorbesc destul de băbește, ca să mă înțeleagă orișicine. (mare ilaritate)

Apoi când zic Partid Conservator într-o țară, înțeleg Partid Conservator care să păstreze țara aceea, nu să-și păstreze nepoții, pe finii și nașii slugilor, pe oamenii care le procură din mahalale fel de fel de plăceri, care le șterg ghetele lor, copitele cailor lor, care cu o generațiune înainte le prindeau cai de pripas și mai târziu cresc pui de iapă englezească. (mare ilaritate)

Ce va să zică Partid Conservator românesc ?

Să-mi păstrez grajdurile, neamurile, ifosele, neghiobia mea și a familiei mele, ori să-mi păstrez inteligența țării întregi și munca țării întregi ? (mare ilaritate, ovațiuni)

Și presupun că aș vrea să păstrez sinceramente, eu, țara întreagă. Mă simt eu capabil să o păstrez și pe ea să nu o chem să se păstreze ? Cum se poate vorba asta ? Eu să zic: sunt în stare să mi-o păstrez, și voi, neghiobi ce sunteți, nu vă mai ocupați de soarta noastră. (mare ilaritate)

Capul meu și al lui papa, al meu și al jokeului și al aceluia pe care îl plătesc să țină discursuri neghioabe sunt suficiente să țină națiunea întreagă. (mare ilaritate, ovațiuni) Dar la aceasta răspund: ia ascultă-mă, boierule, dar și tată-tu și bunică-tu și gineri-tu și toți nepoții tăi nu sunteți de ajuns pentru țara aceasta întreagă, care trebuie să fie păstrată; trebuie să fii nebun, ca să crezi că o păstrez cu un lăcat ruginit. Adică atâta vrei ? Și de aici a venit buba, de aici mucea, care era în corabie, a vrut să dea pe ăsta afară din corabie. (mare ilaritate și ovațiuni) A zis mucea lui papa: apoi Take prea ne duce pe apă, papa; ia să-l aruncăm pe Take în apă. L-au aruncat în apă, Take e deasupra apei și lor le-a venit apa la gură. (aplauze)

Acum îl cheamă pe Take înapoi ca să le scape corabia. Poate să-l cheme; înapoi nu se mai poate. A ieșit din valurile acele largi și să se întoarcă nu se mai poate, fiindcă s-au dezlănțuit elementele populare și e bine că s-au dezlănțuit. (ovațiuni furtunoase)

Omul acesta este un noroc pentru împrejurările de astăzi și împrejurările de astăzi sunt în norocul lui. (ovațiuni)

În asemenea împrejurări trebuia un om ca Take Ionescu și pentru un om ca Take Ionescu trebuiau aceste împrejurări; dacă nu erau împrejurările acestea Take Ionescu trebuia să joace de lopătar într-o barcă de cântăreți care să cânte cu mandolina pe lacul Cișmigiului. (râsete)

Nu e vorba, alaiurile acestea în bărci pe lacul Cișmigiului sunt frumoase la 10 Mai, dar viața are valuri, este un ocean și dacă nu este cuminte cel care se pune în capul bărcii, se dă de-a rostogolul. (mare ilaritate, ovațiuni)

Prin urmare s-au dezlănțuit elementele, pentru că nu se putea altfel. Cu sistemul lui papa, a lui tanti, nepotul cutare și jokeul cutare, nu putea să meargă la un loc. S-a umflat buba și trebuie să plesnească. Nu se mai putea, căci dacă e un corp sănătos, sângele sănătos trebuie să gonească, și gonește puroiul acela și se însănătoșește singur. (ovațiuni)

Ce s-a întâmplat acum un an cu revoluțiunea, fiecare din noi poate să aibă fel de fel de păreri, bune, rele. Firește că a fost rău, că s-a întâmplat nenorocirea; nenorocirea nu poate să fie bună. Însă nimeni nu poate să spună că astfel de rele se pot întâmpla degeaba.

Ba, că au fost instigatori, dar la un om nemâhnit nu se poate să aibă trecere numai instigațiunile și să facă ceea ce s-a întâmplat. Dacă ai corp sănătos și te străpungi în braț trebuie să iasă sânge curat, nu trebuie să fie puroi.

Și aceste împrejurări dacă s-au întâmplat, te rog să mă ierți, nu te laud, sincer te admir, căci lauda ar fi o rușine și pentru mine și pentru meritele tale; dacă în acele împrejurări nu era un om și acel om este astăzi în capul nostru, Dumnezeu știe ce se întâmpla. (ovațiuni)

Noi o știm, că atunci un om politic de douăzeci de ani își bătea capul să distrugă Partidul Conservator, pe câtă vreme acesta de douăzeci de ani își bate capul să facă din Partidul Conservator un partid popular.

Știm că acel om, care de patruzeci de ani nu face decât un joc nenorocit, ceruse intervențiunea armatei străine în țara românească. E adevărat sau ba ? (ovațiuni)

Acest om publicase într-o gazetă jidovească de la Viena (care s-a publicat întâia oară) și acea scrisoare nici nu s-a publicat întreagă, avea și o ștersătură; ce cuprindea acea ștersătură nu trebuie să vă spun d-voastră, căci ar fi afară din cale dizgrațios, nu numai că se vorbea rău de națiunea românească, dar vorbea cum nu a mai vorbit nimeni până acum de dinastia noastră. (ovațiuni)

Acei domni spun că am venit aci cu paralele lui Mochi Fischer, că mi-am făcut haine la copii cu paralele lui Mochi Fischer, hai ?! Că Take Ionescu, Bădărău și toți suntem vânduți la alianța universală izraelită, și Bădărău a rămas Bădărău; se ruga acel domn de un jidan, ca să-l împrumute și Bădărău nu s-a amestecat, a chemat acasă pe jidan și s-au pupat bot în bot ca să-i scape de faliment pe un nepot. (ovațiuni)

Nu vreau să abuzez de răbdarea d-voastră, ci vreau să termin. Se pare că în țara românească împrejurările mari s-au dezlănțuit, elementele populare au venit la suprafața vieții publice; acelea care au drept cuvânt zic să nu păstreze nimeni această țâră: noi o păstrăm, căci țara suntem noi, ea prin noi și noi prin ea ne păstrăm și e bine, e un mare noroc că în momentul acesta s-a găsit un om ca d-l Take Ionescu care să se pună în fruntea acestui curent, ca elementele dezlănțuite să pornească pe o cale normală și să nu strice, să dreagă ceea ce trebuie să conserve adevăratul Partid Conservator. (ovațiuni)

Limitele viitoare, granițele unde să se sfârșească viața omenească și a națiunilor numai Cel de sus le cunoaște, numai Dumnezeu; însă fiecare națiune care se respectă și simte că are în ea inimă și suflet, trebuie să dorească ca încontinuu să se îmbunătățească, să ajungă la cele mai mari binefaceri ale civilizațiunii păstrându-se pe ea însăși ca o națiune deosebită, trebuie să se hotărască a da concurs civilizațiunii lumești pentru ca să profite și ea de toată civilizațiunea lumească. (aplauze prelungite)

În momentele de astăzi, e încă o dată mare noroc că avem un astfel de șef și îi zic adresându-mă lui: șefule, fericit este omul politic și mai ales un om politic de talentul politic pe care-l ai, când a avut noroc de asemenea împrejurări; și fericite sunt împrejurările cari au avut noroc de un asemenea talent. Ești un om de geniu politic, pune mâna pe inimă, șterge-te pe frunte și un moment să nu te dai înapoi, căci ar fi păcat să scapi un așa de frumos moment istoric. (ovațiuni nesfârșite)