Do ut des...

 

Alintîndu-și mustăcioara,
Trece fantele gătit:
Se cunoaște de departe
Că iubește și-i iubit.

Cine-a dat perdeaua-n lături?
I-a bătut în geam discret...
Junele suspină-n stradă
Și pășește mai încet.

El se-ntoarce spre fereastră
Și se uită visător.
Buza-i tremură de-o șoaptă,
Ochii i s-aprind de dor.

Ca o flacără deodată
Parcă-i lunecă pe piept...
I-a căzut de sus o floare,
Și-un bilet: "Vino, te-aștept !"

Dă portița la o parte,
I se pare că-i în vis...
Mîna alb-a Afroditei
Grabnic ușa i-a deschis...

Ce mai vreți să șiți? Sunt singuri !
Junele-i cam sfiicios...
Două brațe moi și grase
Îl înfășur-amoros.

Afrodita-și amintește
De străvechile plăceri,
Peste cari așternute-s
Șaptezeci de primăveri.