Doamnei Lina Pascal
| ←Tekirghiol | Doamnei Lina Pascal de Ilarie Voronca Terase |
Hotar→ |
Liniște prin oglindă sporită ca zăpadă
Cu umăru'n privire păsări încremenesc
Și zarea aburită în lămpi precum cireadă
Când codrul scris în sticlă cuvinte se-albăstresc
Surâsul înserează o toamnă cu armură
Gândul amar te sparge prin aerul ca plug
Clopote de strădania umbrelor se temură
Si vegetale ape ca presimțiri te sug
O plaje te reține cu țârmul strâns ca'n strană
De pretutindeni pașii cu plante se deschid
Ce rar album de timbre marea mediterană
Aur ce se răstoarnă din cântecul ca blid
Priveliște'n apusul, cu-osânda'n palmă trasă
Trup din ferigă umed topit la miază-zi
Și plopii'nalță o rugă spre fruntea ca terasă
Când șovăe mătasea ce-a mai rămas din zi
Singurătatea-și rupe covoare mari din ceasul
Salin, cu ierburi arse metalic în poteci,
Plopile-ți spală cerul gurii'n aramă, glasul,
Fântânile'n atingeri cu stelele; te-apleci,
Tăcerea te frământă și noaptea te'ngenuche,
Oprită respirarea în fluer precum gard
Dar vântu'n panoplie te ustură ca muche,
Desfășuri în artere sângele ca stindard.