Doină: cine mi-a scornit doina
Cine mi-a scornit doina
Friptă i-o fost inima,
Ca ș'a mea acuma:
Că-i neagră că tina,
Ca tina de primăvară,
Care-i călcată de cară.
Fii, inimă, răbdătoare,
Că-ai pământul subt picioare!
Rabdă inimă și taci,
Ca pământul care-l calci!