Doină nouă

 

De când eram încă mic,
Doina știu, și Doina zic,
Căci românul, cât trăiește,
Tot cu Doina se mândrește.
Eu cu Doina mă plătesc
140 Constantin Negruzzi
De bir și de boieresc;
Boii mei când aud Doină,
Ară țelină și moină,
Și îmi samăn cel ogor,
Cântând Doinele cu dor.
Iar de aud vreo fetiță
Cântând Doina-n poieniță,
Alerg fuga de-o găsesc,
Și de Doina îi vorbesc.
Ea m-ascultă bucuroasă,
Căci îi mândră și frumoasă,
Și-mi zice că m-a iubi,
Dacă Doina i-oi vorbi.
Vă spun drept, orice mi-ți face,
Doina știu și Doina-mi place.