Doina sărăciei

 

O, de ce n-avui noroc
Să mă nasc un dobitoc,
Să mă ducă unde-or vrea
Făr-să știu de soarta mea,
Să mă ducă la tăiere
Făr-să știu de junghiere.

Maică, măiculița mea,
Ce-mi făcuși tu viața grea?
Ce rău îți făcui eu, maică,
Ce rău îți făcui eu, taică,
De mă scoaserăți pe lume
Ori din dragoști, ori din glume?

Ca n-am, maică, ce să fac,
Că n-am, taică, cum să-npac.
Dorul meu cu lumea rea
Și e sărăcia grea...
Lung și-a jale câinii latră
Și copiii-mi plâng în vatră.

Și ce să mă fac eu, — ce?
Că scăpare nu mai e...
C-am vândut velinți și țoală
Și n-am ce mai pune în oală...
Nici mălai n-am să-l înmoi
Și e vremea de apoi.