Doina voinicească 6
Doina voinicească (A lui Ion Petreanu)[1]
poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri
- Cât o roată de car mare,
- Cu trei rânduri de pistoale
- Ș-un baltag legat de șale.
- Trăsei două, trei pârloage,
- Foamea la pământ mă trage!
- Dacă văzui și văzui,
- Două, trei cruci îmi făcui,
- Luai coasa de picior
- Și-n văzduh îi detei zbor,
- Ș-o izbii de-un păducel,
- Sări coasa din cățel.
- Iaca stăpânul călare
- Că-mi aduce de mâncare
- Mălai negru zguruit
- Și uscat, și mucezit.
- N-apucai să-mbuc o dată,
- Ciocoiul își face plată
- Și mă ia la schingiuit
- Că nimic nu i-am cosit.
- Eu o palmă îi detei
- Și toți dinții că-i scosei.
- Dacă văzui și văzui,
- Șoim de codru mă făcui
- Și de când m-am haiducit
- Drag îmi e drumul cotit.
- Când văd tabere venind
- Și ciocoii-nalbăstrind,
- Mă fac broască la pământ,
- Îmi așez durda spre vânt
- Și mi-i iau la căutare
- De la cap pân-la picioare,
- Și chitesc și socotesc
- Pe unde să mi-i lovesc?
- La retezul părului,
- Pe din dosul fesului,[2]
- Unde-i cald ciocoiului.
- Eu chitesc, durda pocnește,
- Ciocoiul se vârcolește
- Și de zile se sfârșește.
- Las' să moară ca un câine,
- Că i-am zis ades: „Stăpâne!
- Nu-ți tot bate joc de mine,
- C-a veni vara ca mâine,
- De te-oi prinde-n' Lunca Mare
- Să-ți fac divan pe spinare
- Și să te calc în picioare
- Ca pe-un șarpe otrăvit,
- Ca pe-un dușman ne-mblânzit."
- ↑ Acest Ion Petreanu sau Ion Petrariul, după cum îl numesc unii dintre lăutari, a hoțit sub domnia lui Mihail Sturdza și a ținut drumul mai cu seamă în Lunca Mare din Țara-de-Jos.
Începutul baladei lui zice:
- Cine trece-n Lunca Mare?
- Ion Petreanu călare,
- Cu celmaua despre soare
- ↑ Boierii generației trecute care purtau costumul bizantin, adică anteriu, giubea, ișlic și mestii, aveau obiceiul a-și rade ceafa. La anul 1821, când Tudor Vladimirescu a intrat în București, mulți din boieri înspăimântați se schimbaseră în haine proaste, iar pandurii lui Tudor dacă puneau mâna pe vreunul ziceau: „Catați-l la ceafă, măi, ca să vedem de-i ciocoi."