Dom' Paladu la Carlisbadu

 

— corespondență specială a lui «Moș Teacă» sosită prin tramcal expres —

... În sfârșit după ce ne-am sărutatără cu Nea Niță Berechet la gară și mi-am luat vreo câțiva covrigi cu susan ca să-mbuc cevașilea pă drum, trenu a plecat.

— Ia-ți o piatră-n gură cumetre Ghiță! îmi strigase Nea Niță, vrând cu alte cuvinte să mă ia-n periplizon că eu știți că n-am umblat în viața mea cu trenu, ci numai cu tramcalu lu Blându.

Dar mă credeți când v-oiu spune? să se fac-așa ăl care a simțit vr-o imoție când a început trenu să meargă! Parcă mă făcuse alde mama pă locomotivă așa mi se părea dă naturel! Cică pă alții când se urcă-n tren întâiaș dată îi apucă mal dă mer, — eu să n-am parte dă coloarea dă negru dac'-am simțit măcar atâtica!

M-am desculțat frumos dă galenți, mi-am dat drumu la cosondroace, m-am tolănit pă canapea și i-am tras un aghois turbe pân-la Predeal. Aicea, mai mare dandanaua.

Închipuiește-ți dom-le că cum am pus picioru pă peron, a venitără doi jandari ungurești și m-a luatără-n primire. M-a dusără la vamă, unde un șoacăț mustăcios scria la o masă și trăgea dintr-un trabuc d-alea dă

care obișnuește Stolojan.

— Ai ceva dă declarat ? Zice.

— Ce-i pă mine ș-acasă, zic cu așa, ca să-l tachinez pă șoacăț.

— Da aici ce e? zice răstit și punându-mi pardon mâna pă burtă, A! ai ascuns ceva aicea și faci pă burtosu?

Și nu știu ce a zis pă urmă șoacățul pe limba lui jandarilor, că odată mă pomenesc că unu m-apucă d-o mână și altu de alta și, zor-nevoie să mă desbrace.

Acu dumneata mă știi cum îmi sare mie țâfna când m-o călca cine-va pe bătătură și mi-o face afront.

Odată m-am smucit din mâna jandarmilor și-am răcnit la șoacățu ăl mare;

— Ce-ai căpiat musiu? Ce eu sunt nifilistru d-ăia cari fac contrabanduri dă tutun și dă pezmeți dă Brașov? Te rog să fii modest și să nu te-ntinzi la cașcaval că te pleznesc! Eu sunt dom Paladu, domle, ce ciorile! mă duc la Carlisbadu să mă curarisesc dă zahăr la ficați!...

...Da șoacățu dă colo și mai al dracului;

— A! care va să zică vrei să treci peste frontieră zahăr de contrabandă? Pă el jandari!

Și jandarii s-a repezitără la mine.

Atuncea dac-am văzut că nu-i chip să mă-nțeleg cu zevzecu-ăla marele, mi-am dat și cu drumu la pantaloni și le-am zis:

— Na pezevenghiule, satură-te, contrabandă e burta asta, mă... leturghia lu tat-tu ăl șvăbesc!

Și numa-așa am scăpat dom-le Moș Teacă, ba încă la urma-urmi, i-am mai făcut șoacățului și tratație c-o juma de baterie la Klain.

Te rog spune nenișorule lu Ferichide, tot e el interimu lui domnu Sturdza, să-i trag o carte poștală lui Banfii și să-i mai dea peste nas că s-a obrăsnicitără prea dă tot ungurii-aștia.

Mii dă complimenturi lui Nea Niță și țățichi.

Alivoar

Dom Palau, Menester dă justiț.