Dom’ Paladu la Paști

 

Cât un veac îi păru postul.
Bine c-o să se sfârșească!
Își pierduse omu rostul
Și slăbise ca o iască.

Mânătărci, ciorbă de linte,
Caracatiță, fasole
Și tahin! O-ți fi voi sfinte;
Dar stomacul lui, vezi, gol e.

Hei! doar Paștele-o s-apuce
Și să vezi atunci mâncare,
Simte c-ar putea să-mbuce
Patru bivoli la frigare!

Oul roșu de găină
Ca un glonte-i de micuț;
Pentr-o foame așa haină,
Ah, ar vrea un ou de struț!

Cozonacu, ce cu-ardoare
Îl frământă în copaie,
Ar dori să iasă mare,
Mare cât o Himalaya!

Scotocindu-și garderobu,
O să-mbrace macferianu
Cel mai fain pentru scrânciobu
De la neica Stan Țăranu.

Cu mânuși oranj în mână,
Cu crivata prăzulie,
Cu jachetu lână-n lână:
O să fie-o măreție!