Domnului A. Vlahuță

 

Bine-ai venit,an nou!-Cu voie bună,
Încrezători ți-ngenunchem-nainte:
Ne-aduci comoară de speranțe sfinte,
Ori prevestiri grozave de furtună?...
De pretutindeni se ridică șoapte
Și plâns înăbușit spre cel ce, ție,
Înduioșat acum, ți-a dat solie
Să luminezi odată trista noapte!

Că sunt aici dureri nemărginite,
Blesteme dureroase,-sunt copii
Flămânzi și goi, și casele pustii,-
Sunt cruci de lemn, la margine de sate...

Și mortii lor așteaptă de la tine,
An milostiv, în toate să fii darnic-
Și să le spuică n-au jertfit zadarnic
Atâta sânge, gloanțele haine.

C-au încetat sălbaticele goane,-
Iar dacă sunt colibele cernite,
Copii orfani și mame văduvite
Nu vor mai plânge, sara, la icoane...

• 
  

Un glas pornit din inimă curată,
Un tânăr glas te-ntâmpină acum:
Din largul țării spulberă odată
Mirosul greu de sânge și de fum.

An nou, an sfant,- adu belșug în țară!
Dar să nu lege-n țernă sângerată
Un rob spurcat, sămânța cea bogată...
- An sfânt, adu-ni altă primăvară!

Să-nfrâni, cu grija zilelor de mâine,
Nelegiuitul râs al lăcomiei-
Și din prinosul roadelor câmpiei
Să se hrănească cei ce ne dau pâine.

De fructe multe, pomii încărcați
Și spicul greu de boabe să se rupă!
O, an frumos,-cu bogății astupă
Prăpastia deschisă între frați!...

Împacă vrajba sufletelor noastre!
Nici plânsu-amar, nici blestemele gurii,
Nici pumnii strânși de vechiul foc al urii
Să n-amenințe cerurile-albastre...

Te-om preamări în laude, cu toții,
O, an al păcii binefăcătoare!
Și-ți vor aduce-n veacuri viitoare
Prinosul lor de cinste, strănepoții!