Dor (Theodor Șerbănescu)

 

Bate vântul, bate tare,
Bate de la răsărit
Și-mi aduce dor de mare,
Dor de lung călătorit!

Duce-m-ași atunci în lume
Fără să mă mai opresc,
Prin pustiuri fără nume,
Mări ca golu-mi sufletesc!

Duce-m-ași viața toată,
Ca să scap d-al vieții chin,
Până-n lumea ceea-l-altă,
D-unde cei duși nu mai vin!

Ș-atunci pe pământ, atuncea
Acei care m-au iubit
Să însemne cu o cruce
Locul unde m-am oprit!