Dorință (Hildebrand Frollo)

 

Nu-ți cere bietul cerșetor,
Slăvită doamnă, Poezie!
Nici nume mare-n viitor,
Nici tinerețe pe vecie,

Nici mila pruncului Amor,
Nici lacrima de remușcare
A ochiului înșelător,
Nici părăluța sclipitoare;

Ci rătăcind din prag în prag
Copil sărac și fără parte,
Să mor necunoscut, pribeag,
Într-un desiș de crâng, departe.

Și numai când voi fi murit
Ochi dulci de palide virgine
Citind ce-am scris și suferit
Să verse lacrimi după mine.

Acesta-i dorul ce-am ascuns
În taina cântecelor mele
Un strop de rouă e de-ajuns
Pe un mănunchi de viorele.