Dorință (Liviu Marian)

Dorință de Liviu Marian

apărută în Sburătorul, nr.13, 1919

Aș vrea, un sloiu răsleț de ghiață,
Să mă topesc la sânul cald al unei unde line
Să simț cum trupu'ncet mi se distramă;
Cum se desprinde sufletul din mine
Sub arzătoarea sărutare-a razelor de soare
Și se înalță, diafană boare,
Spre marea largă-a cerului albastru,
Și-acolo să plutesc in voia sorții
Spre zări pustii și fără de hotare
Sub blânda ocrotire-a cerurilor torții
Iar când voi obosi in pribegia-mi lungă,
Când dorul de pământ o să m’ajungă—
Să rourez în lacrămi cadențate
Pe floarea ofilită și stingheră
A unei groape triste și uitate.