Dorul

poezie populară culeasă de
Alexei Mateevici


Spuneți, spuneți, blânde stele,
Focul lacrimilor mele,
Spuneți voi, privighetori,
Și voi, frumuseți de flori.
Numai voi-n această lume
Știți al meu necaz și nume,
Numai voi ați plâns și eu
Taina sufletului meu.
Drăgulița primăvară
A sosit voioasă-n țară,
Mi-a adus ea mândrul soare
Ș-un sân plin de lăcrimioare,
Mi-a adus o luna plină,
Ca s-o scald eu în lumină.
Lunca râde și-nverzește,
Doru-n suflet se trezește.
Izvorul curge în vale,
Aducându-mi dor de cale.
Dați-mi, dați-mi aripioare,
Să mă duc în depărtare,
Peste munți și peste mare.
Dați-mi aripi sprintenele,
C-aud glas de turturele.
Duce-m-aș și tot m-aș duce,
Dor să nu mă mai apuce.
Duce-m-aș în cale lungă,
Dor să nu mă mai ajungă.
Bate luna printre nouri,
Stelele în cer lucesc,
Inima îmi plânge-n mine
De necazul țărănesc.
Cules de Al. M.
4 februarie 1907