Drumeț pe cărarea rugăciunii

 

Zorile sunt cumpăna din privegheri
Când minunile n-au înfățișare.
Atunci speranța minte, sfinții sunt păreri:
Ascultă plânsul spicelor-fecioare!
 
Nu-i dat oricui să treacă prin trezvie –
cine poartă azi povara minții?
Spune-mi să-nfrânez pofta de trufie
în locul unde cad îngerii și sfinții!
 
Cât de ușor urcă seva bucuriei
în frunzișul inimilor nepătate.
Căderea e-aproape. Semnele curviei
se-arată-n pașii smintelii ne’nfrânate.
 
Numai smerit de setea de pustie
mai pot la masă să mai stau cu sfinții;
spune-mi să-nfrânez pofta de trufie,
cum s-au priceput bunii și părinții!

Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor.