Dușmani

 

Eram prieteni vechi, odată,
Ba din din același sat,
Și pentr-o 'mpărăție 'ntreagă
Noi nu ne-am fi certat.

Dar într-o zi de sărbătoare,
Mergînd pe cîmp agale,
C-o fată, dintr-un sat aproape,
Ne-am întîlnit în cale.

„A cui ești, fa?” — i-am zis în treacăt
„Ia stăi din mers o leacă...”
„A cui să fiu?” — ea ne răspunde,
„A cui o ști să-mi placă...”

Atît a trebuit: o vorbă,
Și-un semn cu salba mîinii, —
Și dintr-o vorbă de muiere
Azi ne mîncăm ca cîinii...