Dumitru Cornilescu/Biblia 1921/Noul Testament/III Ioan
1 1 Prezbiterul[1] către preaiubitul Gaius, pe[2] care-l iubesc în adevăr. 2 Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ți meargă bine și sănătatea ta să sporească tot așa cum sporește sufletul tău. 3 A fost o mare bucurie pentru mine, când au venit frații și au mărturisit că ești credincios adevărului și că umbli[3] în adevăr. 4 Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii[4] mei că umblă în adevăr. 5 Preaiubitule, tu lucrezi cu credincioșie în tot ce faci pentru frați și pentru străini totodată. 6 Ei au mărturisit despre dragostea ta înaintea Bisericii. Vei face bine să îngrijești de călătoria lor într-un chip vrednic de Dumnezeu, 7 căci au plecat pentru dragostea Numelui Lui, fără să primească ceva[5] de la neamuri. 8 Este datoria noastră dar să primim bine pe astfel de oameni, ca să lucrăm împreună cu adevărul. 9 Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea între ei, nu vrea să știe de noi. 10 De aceea, când voi veni, îi voi aduce aminte de faptele pe care le face, căci ne clevetește cu vorbe rele. Nu se mulțumește cu atât, dar nici el nu primește pe frați și împiedică și pe cei ce voiesc să-i primească și-i dă afară din Biserică. 11 Preaiubitule, nu[6] urma răul, ci binele. Cine[7] face binele este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu. 12 Toți, chiar și Adevărul, mărturisesc bine despre[8] Dimitrie; și noi mărturisim despre el: și[9] știi că mărturisirea noastră este adevărată. 13 Aș avea să-ți spun multe[10] lucruri, dar nu voiesc să ți le scriu cu cerneală și condei. 14 Nădăjduiesc să te văd în curând și atunci vom vorbi gură către gură. Pacea să fie cu tine. Prietenii îți trimit sănătate. Spune sănătate prietenilor, fiecăruia pe nume. Amin.