Dumitru Cornilescu/Biblia 1921/Noul Testament/Matei
1 1 Cartea neamului[1] lui Isus Hristos, fiul[2] lui David, fiul[3] lui Avraam. 2 Avraam[4] a născut pe Isaac; Isaac[5] a născut pe Iacov; Iacov[6] a născut pe Iuda și frații lui; 3 Iuda[7] a născut pe Fares și Zara, din Tamar; Fares[8] a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram; 4 Aram a născut pe Aminadab; Aminadab a născut pe Naason; Naason a născut pe Salmon; 5 Salmon a născut pe Boaz, din Rahav; Boaz a născut pe Obed, din Rut; Obed a născut pe Iese; 6 Iese[9] a născut pe împăratul David. Împăratul David[10] a născut pe Solomon, din văduva lui Urie; 7 Solomon[11] a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia; Abia a născut pe Asa; 8 Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram; Ioram a născut pe Ozia; 9 Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz; Ahaz a născut pe Ezechia; 10 Ezechia[12] a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia; 11 Iosia[13] a născut pe Iehonia și frații lui, pe vremea strămutării[14] în Babilon. 12 După strămutarea în Babilon, Iehonia[15] a născut pe Salatiel; Salatiel a născut pe Zorobabel[16]; 13 Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor; 14 Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; 15 Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a născut pe Iacov; 16 Iacov a născut pe Iosif, bărbatul Mariei, din care S-a născut Isus, care Se cheamă Hristos. 17 Deci, de la Avraam până la David, sunt paisprezece neamuri de toate; de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece neamuri; și de la strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri.
18 Iar nașterea[17] lui Isus Hristos a fost așa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; și, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.[18] 19 Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit și nu voia s-o facă de rușine[19] înaintea lumii, de aceea și-a pus de gând s-o lase pe ascuns. 20 Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului și i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit[20] în ea este de la Duhul Sfânt. 21 Ea va naște[21] un Fiu și-i vei pune numele Isus, pentru că El[22] va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” 22 Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice: 23 „Iată[23], fecioara va fi însărcinată, va naște un fiu, și-i vor pune numele Emanuel”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi”. 24 Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; și a luat la el pe nevastă-sa. 25 Dar n-a cunoscut-o până ce ea a născut un fiu[24]. Și el i-a pus numele Isus.
2 1 După ce S-a născut[25] Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit niște magi din Răsărit[26] la Ierusalim 2 și au întrebat: „Unde[27] este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua[28] în Răsărit și am venit să ne închinăm Lui.” 3 Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult și tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el. 4 A adunat pe toți preoții[29] cei mai de seamă și pe[30] cărturarii norodului și a căutat să afle[31] de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul. 5 „În Betleemul din Iudeea”, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin prorocul: 6 ‘Și tu, Betleeme[32], țara lui Iuda, nu ești nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieși o Căpetenie, care va fi Păstorul[33] poporului Meu Israel’.” 7 Atunci, Irod a chemat în ascuns pe magi și a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua. 8 Apoi i-a trimis la Betleem și le-a zis: „Duceți-vă de cercetați cu de-amănuntul despre Prunc și, când Îl veți găsi, dați-mi și mie de știre, ca să vin și eu să mă închin Lui”. 9 După ce au ascultat pe împăratul, magii au plecat. Și iată că steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit și s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul. 10 Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie. 11 Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fața la pământ și I s-au închinat; apoi și-au deschis vistieriile și I-au adus[34] daruri: aur, tămâie și smirnă. 12 În urmă, au fost înștiințați de Dumnezeu în vis[35] să nu mai dea pe la Irod și s-au întors în țara lor pe un alt drum.
13 După ce au plecat magii, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif și-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui, fugi în Egipt și rămâi acolo până îți voi spune eu, căci Irod are să caute Pruncul ca să-L omoare”.
14 Iosif s-a sculat, a luat Pruncul și pe mama lui, noaptea, și a plecat în Egipt.
15 Acolo a rămas până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din[36] Egipt”.
16 Atunci, Irod, când a văzut că fusese înșelat de magi, s-a mâniat foarte tare și a trimis să omoare pe toți pruncii de parte bărbătească, de la doi ani în jos, care erau în Betleem și în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase întocmai de la magi.
17 Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia[37], care zice:
\v 18
„Un țipăt s-a auzit în Rama,
plângere și bocet mult:
Rahela își jelea copiii
și nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau”.
19 După ce a murit Irod, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, în Egipt, 20 și-i zice: „Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și du-te în țara lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viața Pruncului”. 21 Iosif s-a sculat, a luat Pruncul și pe mama Lui și a venit în țara lui Israel. 22 Dar, când a auzit că în Iudeea împărățește Arhelau, în locul tatălui său Irod, s-a temut să se ducă acolo; și, fiind înștiințat de Dumnezeu în vis, a plecat în părțile[38] Galileii. 23 A venit acolo, și a locuit într-o cetate numită[39] Nazaret, ca să se împlinească ce fusese vestit[40] prin proroci: că El va fi chemat Nazarinean.
3
1 În vremea aceea a venit Ioan[41] Botezătorul și propovăduia în[42] pustia Iudeii.
2 El zicea: „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor[43] este aproape”.
3 Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice:
„Iată glasul[44] celui ce strigă în pustie:
‘Pregătiți[45] calea Domnului,
neteziți-I cărările’.”
4 Ioan[46] purta[47] o haină de păr de cămilă și la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste[48] și miere sălbatică[49].
5 Locuitorii[50] din Ierusalim, din toată Iudeea și din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el;
6 și, mărturisindu-și păcatele, erau botezați[51] de el în râul Iordan.
7 Dar când a văzut pe mulți din farisei și din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci[52], cine v-a învățat să fugiți de mânia[53] viitoare?
8 Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră.
9 Și să nu credeți că puteți zice în voi înșivă: ‘Avem ca tată[54] pe Avraam!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.
10 Iată că securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom[55], care nu face rod bun, va fi tăiat și aruncat în foc.
11 Cât despre mine, eu vă[56] botez cu apă, spre pocăință; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, și eu nu sunt vrednic să-I duc încălțămintea. El[57] vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.
12 Acela[58] Își are lopata în mână, Își va curăți cu desăvârșire aria și Își va strânge grâul în grânar, dar pleava o va arde[59] într-un foc care nu se stinge.”
13 Atunci[60] a venit Isus din Galileea[61] la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. 14 Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuință să fiu botezat de Tine, și Tu vii la mine?” 15 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”. Atunci, Ioan L-a lăsat. 16 De îndată ce a fost botezat[62], Isus a ieșit din apă. Și, în clipa aceea, cerurile s-au deschis și a văzut pe Duhul[63] lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel și venind peste El. 17 Și din ceruri[64] s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta[65] este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”.
4 1 Atunci, Isus[66] a fost dus de Duhul[67] în pustie, ca să fie ispitit de Diavolul. 2 Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă a flămânzit. 3 Ispititorul s-a apropiat de El și i-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini”. 4 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: ‘Omul nu trăiește numai[68] cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’.” 5 Atunci, Diavolul L-a dus în sfânta cetate[69], L-a pus pe streașina Templului 6 și I-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi[70] să vegheze asupra Ta; și ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră’.” 7 „De asemenea, este scris”, a zis Isus: „‘Să nu ispitești[71] pe Domnul, Dumnezeul tău’.” 8 Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor și I-a zis: 9 „Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie”. 10 „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: ‘Domnului, Dumnezeului tău[72] să te închini și numai Lui să-I slujești’.” 11 Atunci, Diavolul L-a lăsat. Și deodată au venit la Isus niște îngeri[73] și au început să-I slujească.
12 Când a auzit[74] Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea.
13 A părăsit Nazaretul și a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ținutul lui Zabulon și Neftali,
14 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice:
\v 15
„Țara[75] lui Zabulon și țara lui Neftali,
înspre mare, dincolo de Iordan,
Galileea neamurilor,
16 Norodul[76] acesta, care zăcea în întuneric,
a văzut o mare lumină;
și peste cei ce zăceau în ținutul și în umbra morții,
a răsărit lumina.”
17 De atunci[77] încolo, Isus a început să propovăduiască și să zică: „Pocăiți-vă,[78] căci Împărăția cerurilor este aproape”.
18 Pe când trecea pe lângă Marea Galileii, Isus[79] a văzut doi frați: pe Simon, zis[80] Petru, și pe fratele său Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. 19 El le-a zis: „Veniți[81] după Mine și vă voi face pescari de oameni”. 20 Îndată,[82] ei au lăsat mrejele și au mers după El. 21 De acolo[83] a mers mai departe și a văzut pe alți doi frați: pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care erau într-o corabie cu tatăl lor, Zebedei, și își cârpeau mrejele. El i-a chemat. 22 Și îndată, ei au lăsat corabia și pe tatăl lor și au mers după El.
23 Isus străbătea toată Galileea, învățând[84] pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia[85] Împărăției și tămăduind[86] orice boală și orice neputință care erau în norod. 24 I s-a dus vestea în toată Siria; și aduceau la El pe toți cei ce sufereau de felurite boli și chinuri: pe cei îndrăciți, pe cei lunatici și pe cei slăbănogi, și El îi vindeca. 25 După El au mers[87] multe noroade din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan.
5 1 Când a văzut Isus noroadele, S-a suit[88] pe munte și, după ce a șezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. 2 Apoi a început să vorbească și să-i învețe astfel: 3 „Ferice[89] de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor! 4 Ferice[90] de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați! 5 Ferice[91] de cei blânzi, căci ei[92] vor moșteni pământul! 6 Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci[93] ei vor fi săturați! 7 Ferice de cei milostivi, căci[94] ei vor avea parte de milă! 8 Ferice[95] de cei cu inima curată, căci[96] ei vor vedea pe Dumnezeu! 9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu! 10 Ferice[97] de cei prigoniți din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăția cerurilor! 11 Ferice[98] va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! 12 Bucurați-vă[99] și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa[100] au prigonit pe proroci, care au fost înainte de voi.
13 Voi sunteți sarea pământului. Dar, dacă sarea[101] își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni. 14 Voi[102] sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. 15 Și oamenii n-aprind[103] lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. 16 Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei[104] să vadă faptele voastre bune și să slăvească[105] pe Tatăl vostru, care este în ceruri.
17 Să[106] nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. 18 Căci adevărat vă spun, câtă vreme[107] nu vor trece cerul și pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. 19 Așa că oricine[108] va strica una din cele mai mici din aceste porunci și va învăța pe oameni așa va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor; dar oricine le va păzi și va învăța pe alții să le păzească va fi chemat mare în Împărăția cerurilor. 20 Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece[109] neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.
21 Ați auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să[110] nu ucizi; oricine[111] va ucide va cădea sub pedeapsa judecății’. 22 Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății; și oricine va zice fratelui său: ‘Prostule!’ va[112] cădea sub pedeapsa soborului; iar oricine-i va zice: ‘Nebunule’ va cădea sub pedeapsa focului gheenei. 23 Așa că, dacă[113] îți aduci darul la altar și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, 24 lasă-ți[114] darul acolo înaintea altarului și du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ți darul. 25 Caută[115] de te împacă degrabă cu pârâșul tău, câtă[116] vreme ești cu el pe drum, ca nu cumva pârâșul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului și să fii aruncat în temniță. 26 Adevărat îți spun că nu vei ieși de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuț.
27 Ați auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să[117] nu preacurvești’. 28 Dar Eu vă spun că oricine se uită[118] la o femeie ca s-o poftească a și preacurvit cu ea în inima lui. 29 Dacă,[119] deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l[120] și leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă. 30 Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o și leapădă-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale și să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă. 31 S-a zis iarăși: ‘Oricine[121] își va lăsa nevasta să-i dea o carte de despărțire’. 32 Dar Eu vă spun că oricine[122] își va lăsa nevasta, în afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește.
33 Ați mai auzit iarăși că[123] s-a zis celor din vechime: ‘Să nu[124] juri strâmb; ci să[125] împlinești față de Domnul jurămintele tale’. 34 Dar Eu vă spun: Să nu jurați[126] nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul[127] de domnie al lui Dumnezeu; 35 nici pe pământ, pentru că este așternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea[128] marelui Împărat. 36 Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poți face un singur păr alb sau negru. 37 Felul[129] vostru de vorbire să fie: ‘Da, da; nu, nu’; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.
38 Ați auzit că s-a zis: ‘Ochi[130] pentru ochi și dinte pentru dinte’. 39 Dar Eu vă spun: Să[131] nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci, oricui[132] te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt. 40 Oricui vrea să se judece cu tine și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa. 41 Dacă te silește[133] cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. 42 Celui ce-ți cere, dă-i; și nu[134] întoarce spatele celui ce vrea să se împrumute de la tine. 43 Ați auzit că s-a zis: ‘Să[135] iubești pe aproapele tău și să[136] urăști pe vrăjmașul tău’. 44 Dar Eu vă spun: Iubiți[137] pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc[138] și vă prigonesc, 45 ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri; căci El face să răsară[139] soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. 46 Dacă iubiți[140] numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptați? Nu fac așa și vameșii? 47 Și dacă îmbrățișați cu dragoste numai pe frații voștri, ce lucru neobișnuit faceți? Oare păgânii nu fac la fel? 48 Voi fiți[141] dar desăvârșiți, după cum[142] și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.
6 1 Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altminteri, nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru, care este în ceruri. 2 Tu, dar, când faci[143] milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și în ulițe, pentru ca să fie slăviți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. 3 Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, 4 pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti[144]. 5 Când vă rugați, să nu fiți ca fățarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile ulițelor, pentru ca să fie văzuți de oameni. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. 6 Ci tu, când te rogi, intră[145] în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.
7 Când vă rugați, să nu bolborosiți[146] aceleași vorbe, ca păgânii, cărora[147] li se pare că, dacă spun o mulțime de vorbe, vor fi ascultați. 8 Să nu vă asemănați cu ei; căci Tatăl vostru știe de ce aveți trebuință, mai înainte ca să-I cereți voi. 9 Iată dar cum trebuie să vă rugați: ‘Tatăl[148] nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; 10 vie Împărăția Ta; facă-se[149] voia Ta, precum[150] în cer și pe pământ. 11 Pâinea noastră[151] cea de toate zilele[152] dă-ne-o nouă astăzi 12 și ne[153] iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri[154] 13 și[155] nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne[156] de cel rău. Căci[157] a Ta este împărăția și puterea, și slava în veci. Amin!’ 14 Dacă[158] iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. 15 Dar, dacă nu[159] iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.
16 Când postiți[160], să nu vă luați o înfățișare posomorâtă, ca fățarnicii, care își sluțesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. 17 Ci tu, când postești, unge-ți[161] capul și spală-ți fața, 18 ca să te arăți că postești nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.
19 Nu vă strângeți[162] comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina și unde le sapă și le fură hoții; 20 ci[163] strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură. 21 Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră. 22 Ochiul este lumina[164] trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; 23 dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Așa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! 24 Nimeni[165] nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul, și va nesocoti pe celălalt: Nu[166] puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona. 25 De aceea vă spun: Nu[167] vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana și trupul, mai mult decât îmbrăcămintea? 26 Uitați-vă[168] la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare, și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? 27 Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? 28 Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; 29 totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. 30 Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? 31 Nu vă îngrijorați dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’, sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’. 32 Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. 33 Căutați[169] mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. 34 Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.
7 1 Nu[170] judecați, ca să nu fiți judecați. 2 Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și[171] cu ce măsură măsurați, vi se va măsura. 3 De[172] ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? 4 Sau cum poți zice fratelui tău: ‘Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău’, și, când colo, tu ai o bârnă într-al tău? 5 Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău. 6 Să nu[173] dați câinilor lucrurile sfinte și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și să se întoarcă să vă rupă.
7 Cereți[174], și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide. 8 Căci oricine[175] cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide. 9 Cine[176] este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? 10 Sau, dacă-i cere un pește, să-i dea un șarpe? 11 Deci, dacă voi, care[177] sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer! 12 Tot ce[178] voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel; căci în aceasta[179] sunt cuprinse Legea și Prorocii.
13 Intrați[180] pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare și mulți sunt cei ce intră pe ea. 14 Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află.
15 Păziți-vă[181] de proroci mincinoși. Ei[182] vin la voi îmbrăcați în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt niște lupi răpitori. 16 Îi veți cunoaște după[183] roadele lor. Culeg[184] oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? 17 Tot așa, orice[185] pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. 18 Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. 19 Orice[186] pom care nu face roade bune este tăiat și aruncat în foc. 20 Așa că după roadele lor îi veți cunoaște.
21 Nu oricine-Mi zice: ‘Doamne[187], Doamne!’ va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri. 22 Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am[188] prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?’ 23 Atunci[189], le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă[190] de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege’. 24 De aceea, pe oricine[191] aude aceste cuvinte ale Mele și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stâncă. 25 A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. 26 Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele și nu le face va fi asemănat cu un om nechibzuit, care și-a zidit casa pe nisip. 27 A dat ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au izbit în casa aceea: ea s-a prăbușit, și prăbușirea i-a fost mare.” 28 După ce a sfârșit Isus cuvântările acestea, noroadele au rămas uimite[192] de învățătura Lui; 29 căci[193] El îi învăța ca unul care avea putere, nu cum îi învățau cărturarii lor.
8 1 Când S-a coborât Isus de pe munte, multe noroade au mers după El. 2 Și[194] un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat și I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești”. 3 Isus a întins mâna, S-a atins de el și a zis: „Da, vreau, fii curățit!” Îndată a fost curățită lepra lui. 4 Apoi, Isus i-a zis: „Vezi[195] să nu spui la nimeni, ci du-te de te arată preotului și adu darul, pe care l-a rânduit[196] Moise, ca mărturie pentru ei”.
5 Pe când[197] intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaș, care-L ruga 6 și-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog și se chinuiește cumplit.” 7 Isus i-a zis: „Am să vin și să-l tămăduiesc.” 8 „Doamne”, a răspuns sutașul, „nu[198] sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, ci zi[199] numai un cuvânt, și robul meu va fi tămăduit. 9 Căci și eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostași și zic unuia: ‘Du-te!’ și se duce; altuia: ‘Vino!’ și vine; și robului meu: ‘Fă cutare lucru!’ și-l face.” 10 Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat și a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credință așa de mare. 11 Dar vă spun că vor veni mulți[200] de la Răsărit și de la Apus și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăția cerurilor. 12 Iar[201] fiii Împărăției vor[202] fi aruncați în întunericul de afară, unde vor fi plânsul și scrâșnirea dinților.” 13 Apoi a zis sutașului: „Du-te și facă-ți-se după credința ta”. Și robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
14 Isus S-a dus apoi[203] în casa lui Petru și a văzut pe soacra[204] acestuia zăcând în pat, prinsă de friguri. 15 S-a atins de mâna ei și au lăsat-o frigurile; apoi ea s-a sculat și a început să-I slujească. 16 Seara[205], au adus la Isus pe mulți îndrăciți. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate și a tămăduit pe toți bolnavii, 17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „El[206] a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre”.
18 Isus a văzut multe noroade împrejurul Său și a poruncit să treacă de cealaltă parte. 19 Atunci[207] s-a apropiat de El un cărturar și I-a zis: „Învățătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge”. 20 Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul”. 21 Un[208] altul, care era dintre ucenici, I-a zis: „Doamne, dă-mi[209] voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu”. 22 „Vino după Mine”, i-a răspuns Isus, „și lasă morții să-și îngroape morții”.
23 Isus S-a suit într-o corabie, și ucenicii Lui au mers după El. 24 Și[210], deodată, s-a stârnit pe mare o furtună atât de strașnică, încât corabia era acoperită de valuri. Și El dormea. 25 Ucenicii s-au apropiat de El și L-au deșteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!” 26 El le-a zis: „De ce vă este frică, puțin credincioșilor?” Apoi S-a sculat[211], a certat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare. 27 Oamenii aceia se mirau și ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până și vânturile și marea?”
28 Când[212] a ajuns Isus de partea cealaltă, în ținutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciți, care ieșeau din morminte. Erau așa de cumpliți, că nimeni nu putea trece pe drumul acela. 29 Și iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi și Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuiești înainte de vreme?” 30 Departe de ei era o turmă mare de porci, care pășteau. 31 Dracii rugau pe Isus și ziceau: „Dacă ne scoți afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci”. 32 „Duceți-vă”, le-a zis El. Ei au ieșit și au intrat în porci. Și, deodată, toată turma s-a repezit de pe râpă în mare și a pierit în ape. 33 Porcarii au fugit și s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse și cele întâmplate cu îndrăciții. 34 Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus și, cum L-au văzut, L-au[213] rugat să plece din ținutul lor.
9 1 Isus S-a suit într-o corabie, a trecut marea și[214] a venit în cetatea Sa. 2 Și[215] iată că I-au adus un slăbănog, care zăcea într-un pat. Isus le-a văzut[216] credința și a zis slăbănogului: „Îndrăznește, fiule! Păcatele îți sunt iertate!” 3 Și iată că unii din cărturari au zis în ei înșiși: „Omul acesta hulește!” 4 Isus, care le cunoștea[217] gândurile, a zis: „Pentru ce aveți gânduri rele în inimile voastre? 5 Căci ce este mai lesne? A zice: ‘Iertate îți sunt păcatele’ sau a zice: ‘Scoală-te și umblă?’ 6 Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele –, Scoală-te”, a zis El slăbănogului, „ridică-ți patul, și du-te acasă.” 7 Slăbănogul s-a sculat și s-a dus acasă. 8 Când au văzut noroadele lucrul acesta, s-au înspăimântat și au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.
9 De acolo, Isus a mers[218] mai departe și a văzut pe un om, numit Matei, șezând la vamă. Și i-a zis: „Vino după Mine”. Omul acela s-a sculat și a mers după El. 10 Pe[219] când ședea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulțime de vameși și păcătoși și au șezut la masă cu El și cu ucenicii Lui. 11 Fariseii au văzut lucrul acesta și au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii[220] și cu păcătoșii[221]?” 12 Isus i-a auzit și le-a zis: „Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. 13 Duceți-vă de învățați ce înseamnă: ‘Milă[222] voiesc, iar nu jertfă!’ Căci n-am venit să chem la pocăință pe cei neprihăniți, ci[223] pe cei păcătoși.”
14 Atunci, ucenicii lui Ioan au venit la Isus și I-au zis: „De[224] ce noi și fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?” 15 Isus le-a răspuns: „Se pot jeli nuntașii[225] câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, și atunci[226] vor posti. 16 Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche; pentru că și-ar lua umplutura din haină, și ruptura ar fi mai rea. 17 Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, și burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, și se păstrează amândouă.”
18 Pe când[227] le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntașii sinagogii, I s-a închinat și I-a zis: „Fiica mea adineauri a murit, dar vino de pune-Ți mâinile peste ea, și va învia”. 19 Isus S-a sculat și a plecat după el, împreună cu ucenicii Lui. 20 Și[228] iată că o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi și s-a atins de poala hainei Lui. 21 Căci își zicea ea: „Numai să mă pot atinge de haina Lui și mă voi tămădui”. 22 Isus S-a întors, a văzut-o și i-a zis: „Îndrăznește, fiică! Credința[229] ta te-a tămăduit”. Și s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela. 23 Când[230] a ajuns Isus în casa fruntașului sinagogii[231] și când a văzut pe cei ce cântau din fluier și gloata bocind, 24 le-a zis: „Dați-vă la o parte[232], căci fetița n-a murit, ci doarme!” Ei își băteau joc de El. 25 Dar, după ce a fost scoasă gloata, Isus a intrat înăuntru, a luat pe fetiță de mână, și fetița s-a sculat. 26 Și s-a dus vestea despre această minune în tot ținutul acela.
27 Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi, care strigau și ziceau: „Ai milă de noi, Fiul[233] lui David!” 28 După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Și Isus le-a zis: „Credeți că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. 29 Atunci S-a atins de ochii lor și a zis: „Facă-vi-se după credința voastră!” 30 Și li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul și le-a zis: „Vedeți[234] să nu știe nimeni”. 31 Dar[235] ei, cum au ieșit, au răspândit vestea despre El în tot ținutul acela.
32 Pe[236] când plecau orbii aceștia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit. 33 După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Și noroadele, mirate, ziceau: „Niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel!” 34 Dar fariseii ziceau: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El[237] dracii!”
35 Isus străbătea[238] toate cetățile și satele, învățând[239] pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăției și vindecând orice fel de boală și orice fel de neputință, care era în norod. 36 Când[240] a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite și risipite, ca[241] niște oi care n-au păstor. 37 Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerișul[242], dar puțini sunt lucrătorii! 38 Rugați dar[243] pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Lui.”
10 1 Apoi, Isus a chemat[244] pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le-a dat putere să scoată duhurile necurate și să tămăduiască orice fel de boală și orice fel de neputință. 2 Iată numele celor doisprezece apostoli: Cel dintâi, Simon, zis[245] Petru, și Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, și Ioan, fratele lui; 3 Filip și Bartolomeu; Toma și Matei, vameșul; Iacov, fiul lui Alfeu, și Levi, zis și Tadeu; 4 Simon[246] Canaanitul și Iuda Iscarioteanul[247], cel care a vândut pe Isus. 5 Aceștia sunt cei doisprezece, pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învățăturile următoare: „Să[248] nu mergeți pe calea păgânilor și să nu intrați în vreo cetate a samaritenilor[249], 6 ci[250] să mergeți mai degrabă la oile[251] pierdute ale casei lui Israel. 7 Și[252] pe drum, propovăduiți și ziceți: ‘Împărăția[253] cerurilor este aproape!’ 8 Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățiți pe leproși, scoateți dracii. Fără[254] plată ați primit, fără plată să dați. 9 Să nu[255] luați nici aur, nici argint, nici aramă[256] în brâurile voastre, 10 nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag, căci[257] vrednic este lucrătorul de hrana lui. 11 În[258] orice cetate sau sat veți intra, să cercetați cine este acolo vrednic și să rămâneți la el până veți pleca. 12 La intrarea voastră în casă, urați-i de bine; 13 și[259] dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar[260], dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi. 14 Dacă[261] nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieșiți din casa sau din cetatea aceea și să scuturați[262] praful de pe picioarele voastre. 15 Adevărat vă spun că, în ziua judecății, va fi mai[263] ușor pentru ținutul Sodomei și Gomorei, decât pentru cetatea aceea.
16 Iată[264], Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți dar[265] înțelepți ca șerpii și fără răutate[266] ca porumbeii. 17 Păziți-vă de oameni, căci vă[267] vor da în judecata soboarelor și vă[268] vor bate în sinagogile lor. 18 Din pricina Mea, veți[269] fi duși înaintea dregătorilor și înaintea împăraților, ca să slujiți ca mărturie înaintea lor și înaintea neamurilor. 19 Dar[270], când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijorați, gândindu-vă cum sau ce veți spune, căci ce veți avea de spus, vă[271] va fi dat chiar în ceasul acela; 20 fiindcă[272] nu voi veți vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi. 21 Fratele[273] va da la moarte pe frate-său, și tatăl, pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinților lor și-i vor omorî. 22 Veți[274] fi urâți de toți din pricina Numelui Meu, dar[275] cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit. 23 Când[276] vă vor prigoni într-o cetate, să fugiți într-alta. Adevărat vă spun că nu veți isprăvi de străbătut cetățile lui Israel până[277] va veni Fiul omului. 24 Ucenicul nu[278] este mai presus de învățătorul său, nici robul, mai presus de domnul său. 25 Ajunge ucenicului să fie ca învățătorul lui, și robului să fie ca domnul lui. Dacă pe[279] Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi așa pe cei din casa lui? 26 Așa că să nu vă temeți de ei. Căci[280] nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit și nimic tăinuit care nu va fi cunoscut. 27 Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneți la lumină; și ce auziți șoptindu-se la ureche, să propovăduiți de pe acoperișul caselor. 28 Nu[281] vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeți-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă și sufletul, și trupul în gheenă. 29 Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuși niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. 30 Cât[282] despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați. 31 Deci să nu vă temeți; voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii. 32 De aceea[283], pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și[284] Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri; 33 dar[285] de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. 34 Să nu[286] credeți că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. 35 Căci am venit să despart pe fiu de[287] tatăl său, pe fiică de mama sa și pe noră de soacra sa. 36 Și omul va avea de vrăjmași[288] chiar pe cei din casa lui. 37 Cine[289] iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. 38 Cine[290] nu-și ia crucea lui și nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. 39 Cine[291] își va păstra viața o va pierde și cine își va pierde viața pentru Mine, o va câștiga.
40 Cine[292] vă primește pe voi Mă primește pe Mine și cine Mă primește pe Mine primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 41 Cine[293] primește un proroc în numele unui proroc va primi răsplata unui proroc; și cine primește pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit va primi răsplata unui om neprihănit. 42 Și[294] oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din acești micuți în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata.”
11 1 După ce a isprăvit de dat învățături la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo, ca să învețe pe oameni și să propovăduiască în cetățile lor.
2 Ioan[295] a auzit din[296] temniță despre lucrările lui Hristos 3 și a trimis să-L întrebe prin ucenicii săi: „Tu ești Acela[297] care are să vină sau să așteptăm pe altul?” 4 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Duceți-vă de spuneți lui Ioan ce auziți și ce vedeți: 5 Orbii[298] își capătă vederea, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții învie, și săracilor[299] li se propovăduiește Evanghelia. 6 Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi[300] un prilej de poticnire.”
7 Pe când[301] se duceau ei, Isus a început să vorbească noroadelor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie[302] clătinată de vânt? 8 Dacă nu, atunci ce ați ieșit să vedeți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraților. 9 Atunci ce ați ieșit să vedeți? Un proroc? Da, vă spun, și[303] mai mult decât un proroc; 10 căci el este acela despre care s-a scris: ‘Iată[304] , trimit înaintea feței Tale pe solul Meu, care Îți va pregăti calea înaintea Ta’. 11 Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el. 12 Din[305] zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăția cerurilor se ia cu năvală, și cei ce dau năvală pun mâna pe ea. 13 Căci până la Ioan au prorocit toți[306] prorocii și Legea. 14 Și, dacă vreți să înțelegeți, el este Ilie[307], care trebuia să vină. 15 Cine[308] are urechi de auzit să audă. 16 Cu[309] cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu niște copilași, care șed în piețe și strigă la tovarășii lor: 17 ‘V-am cântat din fluier, și n-ați jucat; v-am cântat de jale, și nu v-ați tânguit.’ 18 Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, și ei zic: ‘Are drac!’ 19 A venit Fiul omului mâncând și bând, și ei zic: ‘Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten[310] al vameșilor și al păcătoșilor!’ Totuși[311] Înțelepciunea a fost îndreptățită din lucrările ei.”
20 Atunci[312], Isus a început să mustre cetățile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră. 21 „Vai de tine, Horazine!” a zis El. „Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir și Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac și cenușă. 22 De aceea vă spun că, în ziua judecății, va[313] fi mai ușor pentru Tir și Sidon decât pentru voi. 23 Și tu, Capernaume, vei fi înălțat[314] oare până la cer? Vei fi pogorât până la Locuința morților; căci dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi. 24 De aceea vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru[315] ținutul Sodomei decât pentru tine.”
25 În[316] vremea aceea, Isus a luat cuvântul și a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai[317] ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți și[318] le-ai descoperit pruncilor. 26 Da, Tată, Te laud, pentru că așa ai găsit Tu cu cale! 27 Toate[319] lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu, și[320] nimeni nu cunoaște deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaște deplin pe Tatăl, afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere. 28 Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. 29 Luați jugul Meu asupra voastră și[321] învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit[322] cu inima; și[323] veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30 Căci[324] jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.”
12 1 În vremea aceea, Isus trecea[325] prin lanurile de grâu într-o zi de Sabat. Ucenicii Lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu și să le mănânce. 2 Fariseii, când au văzut lucrul acesta, I-au zis: „Uite că ucenicii Tăi fac ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului”. 3 Dar Isus le-a răspuns: „Oare n-ați citit ce[326] a făcut David când a flămânzit, el și cei ce erau împreună cu el? 4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu și a mâncat pâinile[327] pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu-i era îngăduit să le mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci[328] numai preoților? 5 Sau n-ați citit în Lege[329] că, în zilele de Sabat, preoții calcă Sabatul în Templu, și totuși sunt nevinovați? 6 Dar Eu vă spun că aici este Unul[330] mai mare decât Templul. 7 Dacă ați fi știut ce înseamnă: ‘Milă[331] voiesc, iar nu jertfe’, n-ați fi osândit pe niște nevinovați. 8 Căci Fiul omului este Domn și al Sabatului.”
9 Isus[332] a plecat de acolo și a intrat în sinagogă. 10 Și iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ei, ca să poată învinui pe Isus, L-au întrebat: „Este îngăduit[333] a vindeca în zilele de Sabat?” 11 El le-a răspuns: „Cine este omul acela dintre voi care, dacă are o oaie și-i[334] cade într-o groapă, în ziua Sabatului, să n-o apuce și s-o scoată afară? 12 Cu cât mai de preț este deci un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.” 13 Atunci a zis omului aceluia: „Întinde-ți mâna!” El a întins-o și mâna s-a făcut sănătoasă, ca și cealaltă. 14 Fariseii[335] au ieșit afară și s-au sfătuit cum să omoare pe Isus.
15 Dar Isus, ca unul care știa lucrul acesta, a[336] plecat de acolo. După[337] El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toți bolnavii 16 și le-a poruncit[338] cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut, 17 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: 18 „Iată[339] Robul Meu, pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în[340] care sufletul Meu își găsește plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El și va vesti neamurilor judecata. 19 El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Și nimeni nu-I va auzi glasul pe ulițe. 20 Nu va frânge o trestie ruptă și nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. 21 Și neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.”
22 Atunci[341], I-au adus un îndrăcit orb și mut și Isus l-a tămăduit, așa că mutul vorbea și vedea. 23 Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?” 24 Când[342] au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!” 25 Isus, care le cunoștea[343] gândurile, le-a zis: „Orice împărăție dezbinată împotriva ei însăși este pustiită și orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăși nu poate dăinui. 26 Dacă Satana scoate pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dăinui împărăția lui? 27 Și dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voștri cu cine-i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voștri. 28 Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția[344] lui Dumnezeu a venit peste voi. 29 Sau[345] cum poate cineva să intre în casa celui tare și să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa. 30 Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu strânge cu Mine risipește. 31 De aceea vă spun: Orice[346] păcat și orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar[347] hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. 32 Oricine va vorbi[348] împotriva Fiului omului va fi iertat[349], dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor. 33 Ori faceți pomul bun și rodul[350] lui bun, ori faceți pomul rău și rodul lui rău; căci pomul se cunoaște după rodul lui. 34 Pui[351] de năpârci, cum ați putea voi să spuneți lucruri bune, când voi sunteți răi? Căci[352] din prisosul inimii vorbește gura. 35 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. 36 Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. 37 Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină și din cuvintele tale vei fi osândit.”
38 Atunci[353], unii din cărturari și din farisei au luat cuvântul și I-au zis: „Învățătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!” 39 Drept răspuns, El le-a zis: „Un neam viclean și preacurvar[354] cere un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona. 40 Căci[355], după cum Iona a stat trei zile și trei nopți în pântecele chitului, tot așa și Fiul omului va sta trei zile și trei nopți în inima pământului. 41 Bărbații[356] din Ninive se vor scula alături de neamul acesta în ziua judecății și-l[357] vor osândi, pentru că[358] ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și iată că aici este Unul mai mare decât Iona. 42 Împărăteasa[359] de la Miazăzi se va scula alături de neamul acesta în ziua judecății și-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înțelepciunea lui Solomon; și iată că aici este Unul mai mare decât Solomon. 43 Duhul[360] necurat, când a ieșit dintr-un om, umblă[361] prin locuri fără apă, căutând odihnă și n-o găsește. 44 Atunci zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieșit’. Și, când vine în ea, o găsește goală, măturată și împodobită. 45 Atunci se duce și ia cu el alte șapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, și[362] starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai așa se va întâmpla și cu acest neam viclean.”
46 Pe când vorbea încă Isus noroadelor, iată[363] că mama și frații Lui stăteau afară și căutau să vorbească cu El. 47 Atunci, cineva I-a zis: „Iată, mama Ta și frații[364] Tăi stau afară și caută să vorbească cu Tine”. 48 Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese știrea aceasta: „Cine este mama Mea și care sunt frații Mei?” 49 Apoi, Și-a întins mâna spre ucenicii Săi și a zis: „Iată mama Mea și frații Mei! 50 Căci oricine[365] face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră și mamă.”
13 1 În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și ședea[366] lângă mare. 2 O mulțime de noroade s-au[367] strâns la El, așa că a trebuit să Se[368] suie să șadă într-o corabie, iar tot norodul stătea pe țărm. 3 El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde și le-a zis: „Iată, semănătorul a ieșit să semene. 4 Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o. 5 O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc. 6 Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. 7 O altă[369] parte a căzut între spini: spinii au crescut și au înecat-o. 8 O altă parte a căzut în pământ bun și a dat rod: un grăunte a dat o sută[370], altul, șaizeci și altul, treizeci. 9 Cine[371] are urechi de auzit să audă.” 10 Ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „De ce le vorbești în pilde?” 11 Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă[372] v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. 12 Căci[373] celui ce are, i se va da și va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar și ce are. 13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd și măcar că aud, nu aud, nici nu înțeleg. 14 Și cu privire la ei se împlinește prorocia lui Isaia, care zice: ‘Veți[374] auzi cu urechile voastre și nu veți înțelege; veți privi cu ochii voștri și nu veți vedea’. 15 Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns[375] tari de urechi, și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu și să-i vindec. 16 Dar ferice[376] de ochii voștri că văd și de urechile voastre că aud! 17 Adevărat vă spun că mulți[377] proroci și oameni neprihăniți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți voi, și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziți voi, și nu le-au auzit. 18 Ascultați[378] dar ce înseamnă pilda semănătorului. 19 Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăție[379] și nu-l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânța căzută lângă drum. 20 Sămânța căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu[380] bucurie, 21 dar n-are rădăcină în el, ci ține până la o vreme; și, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se[381] leapădă îndată de el. 22 Sămânța[382] căzută între[383] spini este cel ce aude Cuvântul, dar îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor îneacă acest Cuvânt și ajunge neroditor. 23 Iar sămânța căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, șaizeci, altul, treizeci.”
24 Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânță bună în țarina lui. 25 Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmașul lui, a semănat neghină între grâu și a plecat. 26 Când au răsărit firele de grâu și au făcut rod, a ieșit la iveală și neghina. 27 Robii stăpânului casei au venit și i-au zis: ‘Doamne, n-ai semănat sămânță bună în țarina ta? De unde are dar neghină?’ 28 El le-a răspuns: ‘Un vrăjmaș a făcut lucrul acesta’. Și robii i-au zis: ‘Vrei dar să mergem s-o smulgem?’ 29 ‘Nu’, le-a zis el, ‘ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeți și grâul[384] împreună cu ea. 30 Lăsați-le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: «Smulgeți întâi neghina și legați-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeți-l în grânarul meu».’ ”
31 Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția[385] cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa. 32 Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.” 33 Le-a spus[386] o altă pildă, și anume: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala”. 34 Isus a spus noroadelor toate aceste[387] lucruri în pilde și nu le vorbea deloc fără pildă, 35 ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul, care zice: „Voi[388] vorbi în pilde, voi[389] spune lucruri ascunse de la facerea lumii”.
36 Atunci, Isus a dat drumul noroadelor și a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El și I-au zis: „Tâlcuiește-ne pilda cu neghina din țarină”. 37 El le-a răspuns: „Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul omului. 38 Țarina[390] este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii[391] celui rău. 39 Vrăjmașul care a semănat-o este Diavolul; secerișul[392] este sfârșitul veacului; secerătorii sunt îngerii. 40 Deci cum se smulge neghina și se arde în foc, așa va fi și la sfârșitul veacului. 41 Fiul omului va trimite pe îngerii Săi și[393] ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire, și pe cei ce săvârșesc fărădelegea 42 și-i[394] vor arunca în cuptorul aprins; acolo[395] vor fi plânsul și scrâșnirea dinților. 43 Atunci[396], cei neprihăniți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine[397] are urechi de auzit să audă.
44 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină. Omul care o găsește o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde[398] tot ce are și cumpără[399] țarina aceea. 45 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. 46 Și, când găsește un[400] mărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are și-l cumpără.
47 Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde[401] tot felul de pești. 48 După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, șed jos, aleg în vase ce este bun și aruncă afară ce este rău. 49 Tot așa va fi și la sfârșitul veacului. Îngerii vor ieși, vor despărți[402] pe cei răi din mijlocul celor buni 50 și-i[403] vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinților. 51 ‘Ați înțeles voi toate aceste lucruri?’ ” i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei. 52 Și El le-a zis: „De aceea, orice cărturar, care a învățat ce trebuie despre Împărăția cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi[404] și lucruri vechi”.
53 După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo. 54 A[405] venit în patria Sa și a început să învețe pe oameni în sinagogă; așa că cei ce-L auzeau, se mirau și ziceau: „De unde are El înțelepciunea și minunile acestea? 55 Oare[406] nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Și Iacov[407], Iosif, Simon și Iuda nu sunt ei frații[408] Lui? 56 Și surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?” 57 Și găseau astfel în El o pricină de poticnire[409]. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu[410] este prețuit un proroc mai puțin decât în patria și în casa Lui”. 58 Și n-a[411] făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinței lor.
14 1 În vremea aceea, cârmuitorul Irod[412] a auzit vorbindu-se despre Isus 2 și a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morți și de aceea se fac minuni prin el.” 3 Căci Irod[413] prinsese pe Ioan, îl legase și-l pusese în temniță din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip; 4 pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ți[414] este îngăduit s-o ai de nevastă”. 5 Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că[415] norodul privea pe Ioan ca pe un proroc. 6 Dar, când se prăznuia ziua nașterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeților și a plăcut lui Irod. 7 De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere. 8 Îndemnată de mamă-sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!” 9 Împăratul s-a întristat, dar, din pricina jurămintelor sale și de ochii celor ce ședeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea. 10 Și a trimis să taie capul lui Ioan în temniță. 11 Capul a fost adus într-o farfurie și dat fetei, care l-a dus la mamă-sa. 12 Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat și s-au dus de au dat de știre lui Isus.
13 Isus, când a auzit[416] vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieșit din cetăți și s-au luat după El pe jos. 14 Când a ieșit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I[417] s-a făcut milă de ea și a vindecat pe cei bolnavi. 15 Când[418] s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El și I-au zis: „Locul acesta este pustiu, și vremea iată că a trecut. Dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-și cumpere de mâncare.” 16 „N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus; „dați-le voi să mănânce”. 17 Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini și doi pești”. 18 Și El le-a zis: „Aduceți-i aici la Mine”. 19 Apoi a poruncit noroadelor să șadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat[419], a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărțit noroadelor. 20 Toți au mâncat și s-au săturat și s-au ridicat douăsprezece coșuri pline cu rămășițele de firimituri. 21 Cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii.
22 Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă până va da drumul noroadelor. 23 După[420] ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage singur la o parte. Se înnoptase[421], și El era singur acolo. 24 În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. 25 Când se îngâna ziua cu noaptea[422], Isus a venit la ei, umblând[423] pe mare. 26 Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat și au zis: „Este o nălucă!” Și, de frică, au țipat. 27 Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!” 28 „Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape”. 29 „Vino!” i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. 30 Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut și, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” 31 Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” 32 Și, după ce au intrat în corabie, a stat vântul. 33 Cei ce erau în corabie au venit de s-au[424] închinat înaintea lui Isus și I-au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” 34 După[425] ce au trecut marea, au venit în ținutul Ghenezaretului. 35 Oamenii din locul acela, care cunoșteau pe Isus, au trimis să dea de știre în toate împrejurimile și au adus la El pe toți bolnavii. 36 Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Și toți câți[426] s-au atins s-au vindecat.
15 1 Atunci, niște farisei și niște cărturari din Ierusalim au[427] venit la Isus și I-au zis: 2 „Pentru[428] ce calcă ucenicii Tăi datina[429] bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă.” 3 Drept răspuns, El le-a zis: „Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre? 4 Căci Dumnezeu a zis: ‘Cinstește[430] pe tatăl tău și pe mama ta’ și: ‘Cine[431] va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreșit cu moartea’. 5 Dar[432] voi ziceți: ‘Cine va zice tatălui său sau mamei sale: «Ori cu ce te-aș putea ajuta», l-am închinat lui Dumnezeu, 6 nu mai este ținut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa.’ Și ați desființat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre. 7 Fățărnicilor[433], bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis: 8 ‘Norodul acesta[434] se apropie de Mine cu gura și mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine’. 9 Degeaba Mă cinstesc ei învățând[435] ca învățături niște porunci omenești.”
10 Isus a chemat[436] mulțimea la Sine și a zis: „Ascultați și înțelegeți: 11 Nu[437] ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om”. 12 Atunci, ucenicii Lui s-au apropiat și I-au zis: „Știi că fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?” 13 Drept răspuns, El le-a zis: „Orice[438] răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină. 14 Lăsați-i: sunt[439] niște călăuze oarbe; și când un orb călăuzește pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” 15 Petru[440] a luat cuvântul și I-a zis: „Deslușește-ne pilda aceasta”. 16 Isus a zis: „Și[441] voi tot fără pricepere sunteți? 17 Nu înțelegeți că orice[442] intră în gură merge în pântece și apoi este aruncat afară în hazna? 18 Dar ce[443] iese din gură vine din inimă, și aceea spurcă pe om. 19 Căci[444] din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele. 20 Iată lucrurile care spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”
21 Isus[445], după ce a plecat de acolo, S-a dus în părțile Tirului și ale Sidonului. 22 Și iată că o femeie canaaneancă a venit din ținuturile acelea și a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.” 23 El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Și ucenicii Lui s-au apropiat și L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi”. 24 Drept răspuns, El a zis: „Eu[446] nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel”. 25 Dar ea a venit și I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!” 26 Drept răspuns, El i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței[447]!” 27 „Da, Doamne”, a zis ea, „dar și cățeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor”. 28 Atunci, Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credința Ta! Facă-ți-se cum voiești.” Și fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.
29 Isus[448] a plecat din locurile acelea și a venit lângă[449] Marea Galileii. S-a suit pe munte și a șezut jos acolo. 30 Atunci[450] au venit la El multe noroade, având cu ele șchiopi, orbi, muți, ciungi și mulți alți bolnavi I-au pus la picioarele Lui și El i-a tămăduit; 31 așa că noroadele se mirau când au văzut că muții vorbesc, ciungii se însănătoșesc, șchiopii umblă și orbii văd și slăveau pe Dumnezeul lui Israel. 32 Isus[451] a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Mi-este milă de gloata aceasta, căci iată că de trei zile așteaptă lângă Mine și n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leșine de foame pe drum.” 33 Ucenicii[452] I-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini ca să săturăm atâta gloată?” 34 „Câte pâini aveți?” i-a întrebat Isus. „Șapte”, I-au răspuns ei, „și puțini peștișori”. 35 Atunci, Isus a poruncit norodului să șadă pe pământ. 36 A luat[453] cele șapte pâini și peștișorii și, după ce a mulțumit[454] lui Dumnezeu, a frânt și a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărțit norodului. 37 Au mâncat toți și s-au săturat; și s-au ridicat șapte coșnițe pline cu rămășițele de firimituri. 38 Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, afară de femei și de copii. 39 În urmă[455], Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie și a trecut în ținutul Magdalei.
16 1 Fariseii[456] și saducheii s-au apropiat de Isus și, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. 2 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Când se înserează, voi ziceți: ‘Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roșu’. 3 Și dimineața ziceți: ‘Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roșu-posomorât’. Fățarnicilor, fața cerului știți s-o deosebiți, și semnele vremurilor nu le puteți deosebi? 4 Un neam[457] viclean și preacurvar cere un semn; nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.” Apoi i-a lăsat și a plecat. 5 Ucenicii trecuseră[458] de cealaltă parte și uitaseră să ia pâini. 6 Isus le-a zis: „Luați seama[459] și păziți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor”. 7 Ucenicii se gândeau în ei și ziceau: „Ne zice așa pentru că n-am luat pâini!” 8 Isus, care cunoștea lucrul acesta, le-a zis: „Puțin credincioșilor, pentru ce vă gândiți că n-ați luat pâini? 9 Tot[460] nu înțelegeți? Și nici nu vă mai aduceți aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni și câte coșuri ați ridicat? 10 Nici[461] de cele șapte pâini pentru cei patru mii de oameni și câte coșnițe ați ridicat? 11 Cum nu înțelegeți că nu v-am spus de pâini? Ci v-am spus să vă păziți de aluatul fariseilor și al saducheilor?” 12 Atunci au înțeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învățătura fariseilor și a saducheilor.
13 Isus a venit în părțile Cezareii lui Filip și a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine[462] zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” 14 Ei[463] au răspuns: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții, Ilie; alții, Ieremia sau unul din proroci”. 15 „Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceți că sunt?” 16 Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu[464] ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” 17 Isus a luat din nou cuvântul și i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă[465] nu carnea și sângele ți-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl[466] Meu, care este în ceruri. 18 Și Eu îți spun: tu[467] ești Petru[468], și pe[469] această piatră[470] voi zidi Biserica Mea, și[471] porțile Locuinței morților nu o vor birui. 19 Îți[472] voi da cheile Împărăției cerurilor, și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.” 20 Atunci[473] a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.
21 De atunci încolo, Isus a început să spună[474] ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoților celor mai de seamă și din partea cărturarilor; că are să fie omorât și că a treia zi are să învieze. 22 Petru L-a luat deoparte și a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți se întâmple așa ceva!” 23 Dar Isus S-a întors și a zis lui Petru: „Înapoia Mea, Satano[475], tu[476] ești o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” 24 Atunci[477], Isus a zis ucenicilor Săi: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. 25 Pentru că oricine[478] va vrea să-și scape viața o va pierde, dar oricine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga. 26 Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul? Sau ce[479] ar da un om în schimb pentru sufletul său? 27 Căci Fiul[480] omului are să vină în slava Tatălui Său, cu[481] îngerii Săi, și[482] atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 28 Adevărat vă spun că[483] unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăția Sa.”
17 1 După[484] șase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov și Ioan, fratele lui, și i-a dus la o parte pe un munte înalt. 2 El S-a schimbat la față înaintea lor; fața Lui a strălucit ca soarele și hainele I s-au făcut albe ca lumina. 3 Și iată că li s-a arătat Moise și Ilie stând de vorbă cu El. 4 Petru a luat cuvântul și a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie”. 5 Pe când[485] vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Și din nor s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta[486] este Fiul Meu preaiubit, în[487] care Îmi găsesc plăcerea Mea, de[488] El să ascultați!” 6 Când[489] au auzit, ucenicii au căzut cu fețele la pământ și s-au înspăimântat foarte tare. 7 Dar Isus S-a apropiat, S-a[490] atins de ei și le-a zis: „Sculați-vă, nu vă temeți!” 8 Ei au ridicat ochii și n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur. 9 Pe când coborau din munte, Isus[491] le-a dat porunca următoare: „Să nu spuneți nimănui de vedenia aceasta până va învia Fiul omului din morți”. 10 Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare[492] de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?” 11 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie și să așeze[493] din nou toate lucrurile. 12 Dar[494] vă spun că Ilie a și venit, și ei nu l-au cunoscut, ci au[495] făcut cu el ce au vrut. Tot așa are să sufere și[496] Fiul omului din partea lor.” 13 Ucenicii au înțeles atunci[497] că le vorbise despre Ioan Botezătorul.
14 Când[498] au ajuns la norod, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus și I-a zis: 15 „Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic și pătimește rău: de multe ori cade în foc și de multe ori cade în apă. 16 L-am adus la ucenicii Tăi și n-au putut să-l vindece.” 17 „O, neam necredincios și pornit la rău!” a răspuns Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceți-l aici la Mine.” 18 Isus a certat dracul, care a ieșit din el. Și băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. 19 Atunci, ucenicii au venit la Isus și I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?” 20 „Din pricina puținei voastre credințe”, le-a zis Isus. „Adevărat vă spun că, dacă[499] ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, și s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință. 21 Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune și cu post.”
22 Pe[500] când stăteau în Galileea, Isus le-a zis: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor. 23 Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” Ucenicii s-au întristat foarte mult.
24 Când au ajuns[501] în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu[502] au venit la Petru și i-au zis: „Învățătorul vostru nu plătește darea?” 25 „Ba da”, a zis Petru. Și când a intrat în casă, Isus i-a luat-o înainte și i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împărații pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?” 26 Petru I-a răspuns: „De la străini”. Și Isus i-a zis: „Așadar, fiii sunt scutiți. 27 Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undița și trage afară peștele care va veni întâi. Deschide-i gura și vei găsi în ea un ban[503] pe care ia-l și dă-li-l lor, pentru Mine și pentru tine.”
18 1 În clipa aceea[504], ucenicii s-au apropiat de Isus și L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?” 2 Isus a chemat la El un copilaș, l-a pus în mijlocul lor 3 și le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă[505] nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor. 4 De aceea, oricine[506] se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor. 5 Și oricine[507] va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu Mă primește pe Mine. 6 Dar[508] pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării. 7 Vai de lume, din pricina prilejurilor[509] de păcătuire, fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire! Dar vai[510] de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! 8 Acum, dacă[511] mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic. 9 Și, dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii și să fii aruncat în focul gheenei.
10 Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii[512] lor în ceruri văd[513] pururea fața Tatălui Meu, care este în ceruri. 11 Fiindcă[514] Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut. 12 Ce[515] credeți? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți, și se duce să caute pe cea rătăcită? 13 Și[516], dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea, decât de cele nouăzeci și nouă care nu se rătăciseră. 14 Tot așa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară unul măcar din acești micuți.
15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai[517] câștigat pe fratele tău. 16 Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă[518] să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. 17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân[519] și ca un vameș. 18 Adevărat vă spun că orice[520] veți lega pe pământ va fi legat în cer și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. 19 Vă[521] mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi[522] dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. 20 Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în[523] Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.”
21 Atunci, Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne de câte ori să iert pe fratele Meu când va păcătui împotriva mea? Până[524] la șapte ori?” 22 Isus i-a zis: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci[525] până la șaptezeci de ori câte șapte. 23 De aceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. 24 A început să facă socoteala și i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni[526]. 25 Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l[527] vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui și tot ce avea, și să se plătească datoria. 26 Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat și a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti tot’. 27 Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria. 28 Robul acela, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el și-l strângea de gât, zicând: ‘Plătește-mi ce-mi ești dator’. 29 Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga și zicea: ‘Mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti’. 30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniță până va plăti datoria. 31 Când au văzut tovarășii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. 32 Atunci, stăpânul a chemat la el pe robul acesta și i-a zis: ‘Rob viclean! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. 33 Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?’ 34 Și stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna chinuitorilor până va plăti tot ce datora. 35 Tot așa[528] vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”
19 1 După[529] ce a sfârșit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea și a venit în ținutul Iudeii, dincolo de Iordan. 2 După[530] El au mers multe gloate; și acolo a vindecat pe cei bolnavi. 3 Fariseii au venit la El și, ca să-L ispitească, I-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice pricină?” 4 Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-ați citit că[531] Ziditorul de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască 5 și a zis: ‘De aceea[532] va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor[533] fi un singur trup? 6 Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă’.” 7 „Pentru[534] ce dar”, I-au zis ei, „a poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărțire și s-o lase?” 8 Isus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele, dar de la început n-a fost așa. 9 Eu[535] însă vă spun că oricine își lasă nevasta, afară de pricină de curvie, și ia pe alta de nevastă, preacurvește și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește.” 10 Ucenicii Lui I-au zis: „Dacă[536] astfel stă lucrul cu bărbatul și nevasta lui, nu este de folos să se însoare”. 11 El le-a răspuns: „Nu[537] toți pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat. 12 Fiindcă sunt fameni care s-au născut așa din pântecele maicii lor, sunt fameni, care au fost făcuți fameni[538] de oameni și sunt fameni care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăția cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească.”
13 Atunci[539] I-au adus niște copilași, ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. 14 Și Isus le-a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a[540] celor ca ei”. 15 După ce Și-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.
16 Atunci[541] s-a apropiat de Isus un om și I-a zis: „Învățătorule[542], ce bine să fac, ca să am viața veșnică?” 17 El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: ‘Ce bine?’ Binele este Unul singur. Dar, dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile.” 18 „Care?” I-a zis el. Și Isus i-a răspuns: „Să[543] nu ucizi; să nu preacurvești; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; 19 să cinstești[544] pe tatăl tău și pe mama ta și să[545] iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” 20 Tânărul I-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea. Ce-mi mai lipsește?” 21 „Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te[546] de vinde ce ai, dă la săraci și vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă.” 22 Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuții. 23 Isus a zis ucenicilor Săi: „Adevărat vă spun că greu[547] va intra un bogat în Împărăția cerurilor. 24 Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” 25 Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiți de tot și au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?” 26 Isus S-a uitat țintă la ei și le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la[548] Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință.”
27 Atunci[549], Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Iată că noi[550] am lăsat tot și Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?” 28 Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-ați urmat, veți[551] ședea și voi pe douăsprezece scaune de domnie și veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel. 29 Și oricine[552] a lăsat case sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde pentru Numele Meu va primi însutit și va moșteni viața veșnică. 30 Dar[553] mulți din cei dintâi vor fi cei din urmă și mulți din cei din urmă vor fi cei dintâi.
20 1 Fiindcă Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieșit dis-de-dimineață să-și tocmească lucrători la vie. 2 S-a învoit cu lucrătorii cu câte un leu[554] pe zi și i-a trimis la vie. 3 A ieșit pe la ceasul al treilea și a văzut pe alții stând în piață fără lucru. 4 ‘Duceți-vă și voi în via mea’, le-a zis el, ‘și vă voi da ce va fi cu dreptul’. Și s-au dus. 5 A ieșit iarăși pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel. 6 Când a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alții stând în piață și le-a zis: ‘De ce stați aici toată ziua fără lucru?’ 7 Ei i-au răspuns: ‘Pentru că nu ne-a tocmit nimeni’. ‘Duceți-vă și voi în via mea’, le-a zis el, ‘și veți primi ce va fi cu dreptul’. 8 Seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: ‘Cheamă pe lucrători și dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi’. 9 Cei din ceasul al unsprezecelea au venit și au luat fiecare câte un leu. 10 Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit și ei tot câte un leu de fiecare. 11 După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului 12 și ziceau: ‘Aceștia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul și zăduful zilei’. 13 Drept răspuns, el a zis unuia dintre ei: ‘Prietene, ție nu-ți fac nicio nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine cu un leu? 14 Ia-ți ce ți se cuvine și pleacă. Eu vreau să plătesc și acestuia din urmă ca și ție. 15 Nu pot[555] să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori[556] este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?’ 16 Tot așa[557] , cei din urmă vor fi cei dintâi, și cei dintâi vor fi cei din urmă; pentru că[558] mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.”
17 Pe când[559] Se suia Isus la Ierusalim, pe drum a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici și le-a zis: 18 „Iată[560] că ne suim la Ierusalim, și Fiul omului va fi dat în mâinile preoților celor mai de seamă și cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte 19 și-L[561] vor da în mâinile neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată și să-L răstignească, dar a treia zi va învia.”
20 Atunci[562], mama fiilor[563] lui Zebedei s-a apropiat de Isus, împreună cu fiii ei, și I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere. 21 El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Poruncește”, I-a zis ea, „ca, în Împărăția Ta, acești doi fii ai mei să șadă[564] unul la dreapta și altul la stânga Ta”. 22 Drept răspuns, Isus a zis: „Nu știți ce cereți. Puteți voi să beți paharul[565] pe care am să-l beau Eu și să fiți botezați cu botezul[566] cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei. 23 Și El le-a răspuns: „Este adevărat[567] că veți bea paharul Meu și veți fi botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar a ședea la dreapta și la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o[568] dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu”. 24 Cei zece, când[569] au auzit, s-au mâniat pe cei doi frați. 25 Isus i-a chemat și le-a zis: „Știți că domnitorii neamurilor domnesc peste ele, și mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. 26 Între[570] voi să nu fie așa. Ci oricare[571] va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; 27 și[572] oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. 28 Pentru[573] că nici Fiul[574] omului n-a venit să I se slujească, ci[575] El să slujească și să-Și[576] dea viața ca răscumpărare pentru[577] mulți.”
29 Când[578] au ieșit din Ierihon, o mare gloată a mers după Isus. 30 Și doi[579] orbi ședeau lângă drum. Ei au auzit că trece Isus și au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” 31 Gloata îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!” 32 Isus S-a oprit, i-a chemat și le-a zis: „Ce vreți să vă fac?” 33 „Doamne”, I-au zis ei, „să ni se deschidă ochii!” 34 Lui Isus I s-a făcut milă de ei, S-a atins de ochii lor și îndată orbii și-au căpătat vederea și au mers după El.
21 1 Când[580] s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe, înspre Muntele[581] Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici 2 și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. În el veți găsi îndată o măgăriță legată și un măgăruș împreună cu ea; dezlegați-i și aduceți-i la Mine. 3 Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneți că Domnul are trebuință de ei. Și îndată îi va trimite.” 4 Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: 5 „Spuneți[582] fiicei Sionului: ‘Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și călare pe un măgar, pe un măgăruș, mânzul unei măgărițe’.” 6 Ucenicii[583] s-au dus și au făcut cum le poruncise Isus. 7 Au adus măgărița și măgărușul, și-au[584] pus hainele peste ei și El a șezut deasupra. 8 Cei mai mulți din norod își așterneau hainele pe drum; alții[585] tăiau ramuri din copaci și le presărau pe drum. 9 Noroadele care mergeau înaintea lui Isus și cele ce veneau în urmă strigau: „Osana[586], Fiul lui David! Binecuvântat[587] este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”
10 Când[588] a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mișcare și fiecare zicea: „Cine este acesta?” 11 „Este Isus, Prorocul[589], din Nazaretul Galileii”, răspundeau noroadele. 12 Isus a intrat[590] în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toți cei ce vindeau și cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor[591] de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei 13 și le-a zis: „Este scris: ‘Casa[592] Mea se va chema o casă de rugăciune’. Dar[593] voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.” 14 Niște orbi și șchiopi au venit la El în Templu și El i-a vindecat. 15 Dar preoții cei mai de seamă și cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea și pe copii strigând în Templu și zicând: „Osana, Fiul lui David!”, s-au umplut de mânie. 16 Și I-au zis: „Auzi ce zic aceștia?” „Da”, le-a răspuns Isus. „Oare n-ați citit niciodată cuvintele acestea: ‘Tu ai scos laude din[594] gura pruncilor și din gura celor ce sug’?” 17 Și, lăsându-i, a ieșit din cetate, și S-a îndreptat spre Betania[595] și a rămas acolo.
18 Dimineața[596], pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame. 19 A văzut[597] un smochin lângă drum și S-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze și i-a zis: „De acum încolo, în veac să nu mai dea rod din tine!” Și îndată smochinul s-a uscat. 20 Ucenicii, când[598] au văzut acest lucru, s-au mirat și au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?” 21 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă[599] veți avea credință și nu[600] vă veți îndoi, veți face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia, ci[601], chiar dacă ați zice muntelui acestuia: ‘Ridică-te de aici și aruncă-te în mare’, se va face. 22 Tot[602] ce veți cere cu credință, prin rugăciune, veți primi.”
23 Isus[603] S-a dus în Templu și, pe când învăța norodul, au venit la El preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului și I-au zis[604]: „Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea și cine Ți-a dat puterea aceasta?” 24 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune și Eu o întrebare și, dacă-Mi veți răspunde la ea, vă voi spune și Eu cu ce putere fac aceste lucruri. 25 Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer sau de la oameni?” Dar ei vorbeau între ei și ziceau: „Dacă vom răspunde: ‘Din cer’, ne va spune: ‘Atunci de ce nu l-ați crezut?’ 26 Și dacă vom răspunde: ‘De la oameni’, ne temem de norod, pentru că[605] toți socotesc pe Ioan drept proroc.” 27 Atunci au răspuns lui Isus: „Nu știm!” Și El, la rândul Lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri. 28 Ce credeți? Un om avea doi feciori. S-a dus la cel dintâi și i-a zis: ‘Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!’ 29 ‘Nu vreau’, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău și s-a dus. 30 S-a dus și la celălalt și i-a spus tot așa. Și fiul acesta a răspuns: ‘Mă duc, doamne!’ Și nu s-a dus. 31 Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” „Cel dintâi”, au răspuns ei. Și Isus le-a zis: „Adevărat[606] vă spun că vameșii și curvele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu. 32 Fiindcă Ioan[607] a venit la voi umblând în calea neprihănirii și nu l-ați crezut. Dar[608] vameșii și curvele l-au crezut. Și, măcar că ați văzut lucrul acesta, nu v-ați căit în urmă ca să-l credeți.
33 Ascultați o altă pildă. Era un om, un gospodar, care[609] a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri și a plecat[610] în altă țară. 34 Când a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri, ca[611] să ia partea lui de rod. 35 Vierii[612] au pus mâna pe robii lui și pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 36 A mai trimis alți robi, mai mulți decât cei dintâi; și vierii i-au primit la fel. 37 La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zicând: ‘Vor primi cu cinste pe fiul meu!’ 38 Dar vierii, când au văzut pe fiul, au zis între ei: ‘Iată[613] moștenitorul; veniți[614] să-l omorâm și să punem stăpânire pe moștenirea lui’. 39 Și[615] au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie și l-au omorât. 40 Acum, când va veni stăpânul viei, ce va face el vierilor acelora?” 41 Ei I-au răspuns[616]: „Pe ticăloșii aceia ticălos îi va pierde[617], și[618] via o va da altor vieri, care-i vor da roadele la vremea lor”. 42 Isus le-a zis: „N-ați[619] citit niciodată în Scripturi că: ‘Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, și este minunat în ochii noștri’? 43 De aceea vă spun că[620] Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite. 44 Cine va[621] cădea peste piatra aceasta va[622] fi zdrobit de ea, iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.” 45 După ce au auzit pildele Lui, preoții cei mai de seamă și fariseii au înțeles că Isus vorbește despre ei 46 și căutau să-L prindă, dar se temeau de noroade, pentru că ele[623] îl socoteau drept proroc.
22 1 Isus a[624] luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis: 2 „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său. 3 A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au vrut să vină. 4 A trimis iarăși alți robi și le-a zis: ‘Spuneți celor poftiți: «Iată că am gătit ospățul meu; juncii[625] și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă».’ 5 Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui și altul la negustoria lui. 6 Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât. 7 Când a auzit, împăratul s-a mâniat, a trimis oștile[626] sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea. 8 Atunci a zis robilor săi: ‘Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici[627] de ea. 9 Duceți-vă dar la răspântiile drumurilor și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi.’ 10 Robii au ieșit la răspântii, au[628] strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni, și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți. 11 Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții și a zărit acolo pe un om care[629] nu era îmbrăcat în haina de nuntă. 12 ‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuțit. 13 Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: ‘Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în[630] întunericul de afară; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinților. 14 Căci[631] mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși’.”
15 Atunci[632], fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. 16 Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodianii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. 17 Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?” 18 Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor? 19 Arătați-Mi banul birului.” Și ei I-au adus un ban[633]. 20 El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?” 21 „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci, El le-a zis: „Dați[634] dar cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” 22 Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat.
23 În aceeași[635] zi, au venit la Isus saducheii, care[636] zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare: 24 „Învățătorule, Moise[637] a zis: ‘Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș’. 25 Erau dar la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui. 26 Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea. 27 La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 28 La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă.” 29 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți[638] nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi[639] ca îngerii lui Dumnezeu în cer. 31 Cât privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice: 32 ‘Eu[640] sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii’.” 33 Noroadele care ascultau au[641] rămas uimite de învățătura lui Isus.
34 Când[642] au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc. 35 Și unul din ei, un învățător al Legii[643], ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36 „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37 Isus i-a răspuns: „Să[644] iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. 38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să[645] iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți’. 40 În aceste[646] două porunci se cuprinde toată Legea și Prorocii.”
41 Pe[647] când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat: 42 „Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei. 43 Și Isus le-a zis: „Cum atunci, David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice: 44 ‘Domnul[648] a zis Domnului Meu: «Șezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.»?’ 45 Deci, dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?” 46 Nimeni[649] nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a[650] îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.
23 1 Atunci, Isus, pe când cuvânta gloatelor și ucenicilor Săi, 2 a zis: „Cărturarii[651] și fariseii șed pe scaunul lui Moise. 3 Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziți, păziți-le și faceți-le, dar după faptele lor să nu faceți. Căci ei[652] zic, dar nu fac. 4 Ei[653] leagă sarcini grele și anevoie de purtat și le pun pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu vor să le miște. 5 Toate faptele lor le fac[654] pentru ca să fie văzuți de oameni. Astfel, își fac filacterele late, își[655] fac poalele veșmintelor cu ciucuri lungi, 6 umblă[656] după locurile dintâi la ospețe și după scaunele dintâi în sinagogi, 7 le place să le facă oamenii plecăciuni prin piețe și să le zică: ‘Rabbi! Rabbi!’ 8 Voi[657] să nu vă numiți ‘Rabbi’. Fiindcă[658] Unul singur este Învățătorul vostru: Hristos, și voi toți sunteți frați. 9 Și ‘Tată’ să nu numiți pe nimeni pe pământ, pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri. 10 Să nu vă numiți dascăli; căci Unul singur este Dascălul vostru: Hristosul. 11 Cel[659] mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru. 12 Oricine[660] se va înălța va fi smerit; și oricine se va smeri va fi înălțat.
13 Vai[661] de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi închideți oamenilor Împărăția cerurilor: nici voi nu intrați în ea, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre. 14 Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că[662] voi mâncați casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceți rugăciuni lungi, de aceea veți lua o mai mare osândă. 15 Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi înconjurați marea și pământul ca să faceți un tovarăș de credință și, după ce a ajuns tovarăș de credință, faceți din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteți voi înșivă. 16 Vai de voi, povățuitori[663] orbi, care ziceți: ‘Dacă jură cineva[664] pe Templu, nu este nimic, dar, dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui’. 17 Nebuni și orbi! Care este mai mare: aurul sau[665] Templul, care sfințește aurul? 18 ‘Dacă jură cineva pe altar, nu este nimic, dar, dacă jură pe darul de pe altar, este legat de jurământul lui’. 19 Nebuni și orbi! Care este mai mare: darul sau altarul[666], care sfințește darul? 20 Deci, cine jură pe altar jură pe el și pe tot ce este deasupra lui; 21 cine jură pe Templu jură pe el și pe Cel ce[667] locuiește în el; 22 și cine jură pe cer jură pe scaunul de domnie[668] al lui Dumnezeu și pe Cel ce șade pe el. 23 Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că[669] voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsați nefăcute[670] cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșia; pe acestea trebuie să le faceți, și pe acelea să nu le lăsați nefăcute. 24 Povățuitori orbi, care strecurați țânțarul și înghițiți cămila! 25 Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că[671] voi curățiți partea de afară a paharului și a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire și de necumpătare. 26 Fariseu orb! Curăță întâi partea dinăuntru a paharului și a blidului, pentru ca și partea de afară să fie curată. 27 Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că[672] voi sunteți ca mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morților și de orice fel de necurăție. 28 Tot așa și voi, pe dinafară vă arătați neprihăniți oamenilor, dar pe dinăuntru sunteți plini de fățărnicie și de fărădelege. 29 Vai[673] de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi zidiți mormintele prorocilor, împodobiți gropile celor neprihăniți 30 și ziceți: ‘Dacă am fi trăit noi în zilele părinților noștri, nu ne-am fi unit cu ei la vărsarea sângelui prorocilor’. 31 Prin aceasta mărturisiți despre voi înșivă că sunteți[674] fiii celor ce au omorât pe proroci. 32 Voi[675] dar umpleți măsura părinților voștri! 33 Șerpi, pui[676] de năpârci! Cum veți scăpa de pedeapsa gheenei? 34 De aceea[677], iată, vă trimit proroci, înțelepți și cărturari. Pe[678] unii din ei îi veți omorî și răstigni, pe[679] alții îi veți bate în sinagogile voastre și-i veți prigoni din cetate în cetate, 35 ca[680] să vină asupra voastră tot sângele nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la[681] sângele neprihănitului Abel până la sângele[682] lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ați omorât între Templu și altar. 36 Adevărat vă spun, că toate acestea vor veni peste neamul acesta.
37 Ierusalime[683], Ierusalime, care omori pe proroci și[684] ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine! De câte ori am vrut să[685] strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub[686] aripi, și n-ați vrut! 38 Iată că vi se lasă casa pustie; 39 căci vă spun că de acum încolo nu Mă veți mai vedea până când veți zice: ‘Binecuvântat[687] este Cel ce vine în Numele Domnului!’ ”
24 1 La ieșirea[688] din Templu, pe când mergea Isus, ucenicii Lui s-au apropiat de El ca să-I arate clădirile Templului. 2 Dar Isus le-a zis: „Vedeți voi toate aceste lucruri? Adevărat vă spun că nu[689] va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” 3 El a șezut jos, pe Muntele Măslinilor. Și ucenicii[690] Lui au venit la El, la o parte, și I-au zis: „Spune-ne[691], când se vor întâmpla aceste lucruri? Și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului acestuia?” 4 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgați de seamă[692] să nu vă înșele cineva. 5 Fiindcă[693] vor veni mulți în Numele Meu și vor zice: ‘Eu sunt Hristosul!’ Și[694] vor înșela pe mulți. 6 Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă înspăimântați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârșitul tot nu va fi atunci. 7 Un[695] neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție, împotriva altei împărății și, pe alocurea, vor fi cutremure de pământ, foamete și ciumi. 8 Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. 9 Atunci[696] vă vor da să fiți chinuiți și vă vor omorî; veți fi urâți de toate neamurile pentru Numele Meu. 10 Atunci, mulți vor[697] cădea, se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții. 11 Se vor scula mulți[698] proroci mincinoși și vor[699] înșela pe mulți. 12 Și, din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea celor mai mulți se va răci. 13 Dar[700] cine va răbda până la sfârșit va fi mântuit. 14 Evanghelia[701] aceasta a Împărăției va[702] fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârșitul.
15 De aceea[703], când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel[704], așezată în Locul Sfânt – cine[705] citește să înțeleagă! – 16 atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munți; 17 cine va fi pe acoperișul casei să nu se pogoare să-și ia lucrurile din casă; 18 și cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-și ia haina. 19 Vai[706] de femeile care vor fi însărcinate și de cele ce vor da țâță în zilele acelea! 20 Rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat. 21 Pentru că[707] atunci va fi un necaz așa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum și nici nu va mai fi. 22 Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate. 23 Atunci[708], dacă vă va spune cineva: ‘Iată, Hristosul este aici sau acolo!’, să nu-l credeți. 24 Căci se[709] vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși, vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă[710] va fi cu putință, chiar și pe cei aleși. 25 Iată că v-am spus mai dinainte. 26 Deci, dacă vă vor zice: ‘Iată-L în pustie’, să nu vă duceți acolo! ‘Iată-L în odăițe ascunse’, să nu credeți. 27 Căci[711], cum iese fulgerul de la răsărit și se vede până la apus, așa va fi și venirea Fiului omului. 28 Oriunde[712] va fi stârvul[713], acolo se vor aduna vulturii. 29 Îndată[714], după acele zile de necaz, soarele se[715] va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor vor fi clătinate. 30 Atunci[716] se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate[717] semințiile pământului se vor boci și[718] vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă. 31 El[719] va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă. 32 De la smochin învățați pilda[720] lui: Când îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că[721] vara este aproape. 33 Tot așa, și voi, când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși. 34 Adevărat vă spun că nu[722] va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri. 35 Cerul[723] și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
36 Despre[724] ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai[725] Tatăl. 37 Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla și la venirea Fiului omului. 38 În adevăr, cum[726] era în zilele dinainte de potop, când mâncau și beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie 39 și n-au știut nimic, până când a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și la venirea Fiului omului. 40 Atunci[727], din doi bărbați care vor fi la câmp, unul va fi luat și altul va fi lăsat. 41 Din două femei care vor măcina la moară, una va fi luată și alta va fi lăsată. 42 Vegheați dar[728], pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru. 43 Să știți[729] că, dacă ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa. 44 De aceea[730], și voi fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți. 45 Care este deci[731] robul credincios și înțelept, pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? 46 Ferice[732] de robul acela, pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând așa! 47 Adevărat vă spun că[733] îl va pune peste toate averile sale. 48 Dar, dacă este un rob rău, care zice în inima lui: ‘Stăpânul meu zăbovește să vină!’ 49 Dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă și să mănânce și să bea cu bețivii, 50 stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l știe, 51 îl va tăia în două, și soarta lui va fi soarta fățarnicilor; acolo[734] vor fi plânsul și scrâșnirea dinților.
25 1 Atunci, Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care și-au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui[735]. 2 Cinci[736] din ele erau nechibzuite, și cinci, înțelepte. 3 Cele nechibzuite, când și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn, 4 dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase. 5 Fiindcă mirele zăbovea, au[737] ațipit toate și au adormit. 6 La miezul nopții, s-a[738] auzit o strigare: ‘Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare!’ 7 Atunci, toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au[739] pregătit candelele. 8 Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: ‘Dați-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele’. 9 Cele înțelepte le-au răspuns: ‘Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, ci mai bine duceți-vă la cei ce vând untdelemn și cumpărați-vă’. 10 Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă și s-a[740] încuiat ușa. 11 Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare și au zis: ‘Doamne[741], Doamne, deschide-ne!’ 12 Dar el, drept răspuns, le-a zis: ‘Adevărat vă spun că nu[742] vă cunosc!’ 13 Vegheați dar[743], căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.
14 Atunci[744], Împărăția cerurilor se va asemăna cu[745] un om care, când era să plece într-o altă țară, a chemat pe robii săi și le-a încredințat avuția sa. 15 Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi și altuia unul, fiecăruia[746] după puterea lui, și a plecat. 16 Îndată, cel ce primise cei cinci talanți s-a dus, i-a pus în negoț și a câștigat cu ei alți cinci talanți. 17 Tot așa, cel ce primise cei doi talanți a câștigat și el alți doi cu ei. 18 Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ și a ascuns acolo banii stăpânului său. 19 După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors și le-a cerut socoteală. 20 Cel ce primise cei cinci talanți a venit, a adus alți cinci talanți și a zis: ‘Doamne, mi-ai încredințat cinci talanți; iată că am câștigat cu ei alți cinci talanți’. 21 Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste[747] multe lucruri; intră în bucuria[748] stăpânului tău’. 22 Cel ce primise cei doi talanți a venit și el și a zis: ‘Doamne, mi-ai încredințat doi talanți; iată că am câștigat cu ei alți doi talanți’. 23 Stăpânul său i-a zis: ‘Bine[749], rob bun și credincios, ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!’ 24 Cel ce nu primise decât un talant a venit și el și a zis: ‘Doamne, am știut că ești om aspru, care seceri de unde n-ai semănat și strângi de unde n-ai vânturat: 25 mi-a fost teamă și m-am dus de ți-am ascuns talantul în pământ; iată-ți ce este al tău!’ 26 Stăpânul său i-a răspuns: ‘Rob viclean și leneș! Ai știut că secer de unde n-am semănat și că strâng de unde n-am vânturat, 27 prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, și, la venirea mea, eu mi-aș fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! 28 Luați-i dar talantul și dați-l celui ce are zece talanți. 29 Pentru că[750] celui ce are, i se va da și va avea de prisos, dar de la cel ce n-are, se va lua și ce are! 30 Iar pe robul acela netrebnic, aruncați-l în[751] întunericul de afară: acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinților’.
31 Când[752] va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. 32 Toate neamurile vor[753] fi adunate înaintea Lui. El[754] îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre; 33 și va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. 34 Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți[755] Împărăția, care[756] v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. 35 Căci[757] am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin[758] și M-ați primit; 36 am fost gol[759] și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în[760] temniță și ați venit pe la Mine.’ 37 Atunci, cei neprihăniți Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ți-am dat să mănânci sau fiindu-Ți sete și Ți-am dat de ai băut? 38 Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat? 39 Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine?’ 40 Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori[761] ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut.’ 41 Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceți-vă[762] de la Mine, blestemaților, în[763] focul cel veșnic, care a fost pregătit Diavolului[764] și îngerilor lui! 42 Căci am fost flămând, și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau; 43 am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine.’ 44 Atunci, Îi vor răspunde și ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ți-am slujit?’ 45 Și El, drept răspuns, le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori[765] n-ați făcut aceste lucruri unuia dintr-acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.’ 46 Și aceștia vor[766] merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică.”
26 1 După ce a isprăvit Isus toate cuvântările acestea, a zis ucenicilor Săi: 2 „Știți[767] că după două zile vor fi Paștele; și Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!” 3 Atunci[768], preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot, care se numea Caiafa, 4 și s-au sfătuit împreună cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. 5 Dar ziceau: „Nu în timpul Praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod”.
6 Când[769] era Isus în Betania[770], în casa lui Simon leprosul, 7 s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; și, pe când sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. 8 Ucenicilor[771] le-a fost necaz, când au văzut lucrul acesta, și au zis: „Ce rost are risipa aceasta? 9 Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump, și banii să se dea săracilor.” 10 Când a auzit Isus, le-a zis: „De ce faceți supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine. 11 Pentru că[772] pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, dar pe[773] Mine nu Mă aveți totdeauna. 12 Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare. 13 Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”
14 Atunci[774], unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul[775], s-a dus la preoții cei mai de seamă 15 și le-a zis: „Ce[776] vreți să-mi dați, și-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginți. 16 Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.
17 În[777] ziua dintâi a Praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus și I-au zis: „Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci Paștele?” 18 El le-a răspuns: „Duceți-vă în cetate la cutare om și spuneți-i: ‘Învățătorul zice: «Vremea Mea este aproape; voi face Paștele cu ucenicii Mei în casa ta».’ ” 19 Ucenicii au făcut cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele. 20 Seara[778], Isus a șezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. 21 Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde”. 22 Ei s-au întristat foarte mult și au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?” 23 Drept răspuns, El le-a zis: „Cel[779] ce a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde. 24 Negreșit, Fiul omului Se duce după cum[780] este scris despre El. Dar vai[781] de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” 25 Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul și I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învățătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu ești!”
26 Pe când[782] mâncau ei, Isus a[783] luat o pâine și, după ce a binecuvântat, a frânt-o și a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați; acesta[784] este trupul Meu”. 27 Apoi a luat un pahar, și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beți[785] toți din el, 28 căci acesta[786] este sângele Meu, sângele legământului celui[787] nou, care se varsă pentru[788] mulți, spre iertarea păcatelor. 29 Vă spun[789] că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței, până[790] în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.”
30 După ce[791] au cântat cântarea, au ieșit în Muntele Măslinilor. 31 Atunci, Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toți[792] veți[793] găsi în Mine o pricină de poticnire, căci este scris: ‘Voi bate[794] Păstorul, și oile turmei vor fi risipite’. 32 Dar, după ce voi învia, voi[795] merge înaintea voastră în Galileea.” 33 Petru a luat cuvântul și I-a zis: „Chiar dacă toți ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată nu voi găsi în Tine o pricină de poticnire”. 34 „Adevărat[796] îți spun”, i-a zis Isus, „că tu, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori”. 35 Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine”. Și toți ucenicii au spus același lucru.
36 Atunci[797], Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit, numit Ghetsimani, și a zis ucenicilor: „Ședeți aici până Mă voi duce acolo să Mă rog”. 37 A luat cu El pe Petru și pe[798] cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se mâhnească foarte tare. 38 Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare[799] de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine”. 39 Apoi a mers puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și S-a rugat[800], zicând: „Tată[801], dacă este cu putință, depărtează[802] de la Mine paharul acesta! Totuși nu[803] cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.” 40 Apoi a venit la ucenici, i-a găsit dormind și a zis lui Petru: „Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine! 41 Vegheați[804] și rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.” 42 S-a depărtat a doua oară și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!” 43 S-a întors iarăși la ucenici și i-a găsit dormind; pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. 44 I-a lăsat din nou, S-a depărtat și S-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte. 45 Apoi a venit la ucenici și le-a zis: „Dormiți de acum și odihniți-vă! …Iată că a venit ceasul ca Fiul omului să fie dat în mâinile păcătoșilor. 46 Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul.”
47 Pe când[805] vorbea El încă, iată că vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții cei mai de seamă și de bătrânii norodului. 48 Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneți mâna pe El!” 49 Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus și I-a zis: „Plecăciune, Învățătorule!” Și L-a[806] sărutat. 50 Isus i-a zis: „Prietene[807] , ce ai venit să faci, fă!” Atunci, oamenii aceia s-au apropiat, au pus mâinile pe Isus și L-au prins. 51 Și unul[808] din cei ce erau cu Isus a întins mâna, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea. 52 Atunci, Isus i-a zis: „Pune-ți sabia la locul ei, căci[809] toți cei ce scot sabia de sabie vor pieri. 53 Crezi că n-aș putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai[810] mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că[811] așa trebuie să se întâmple?” 55 În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: „Ați ieșit ca după un tâlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele ședeam în mijlocul vostru și învățam norodul în Templu, și n-ați pus mâna pe Mine. 56 Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise[812] prin proroci.” Atunci[813], toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.
57 Cei ce[814] au prins pe Isus L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. 58 Petru L-a urmat de departe, până la curtea marelui preot, apoi a intrat înăuntru și a șezut jos cu aprozii, ca să vadă sfârșitul. 59 Preoții cei mai de seamă, bătrânii și tot soborul căutau vreo mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-L poată omorî. 60 Dar n-au găsit niciuna, măcar că s-au înfățișat mulți[815] martori mincinoși. La urmă au venit doi[816] 61 și au spus: „Acesta a zis: ‘Eu pot[817] să stric Templul lui Dumnezeu și să-l zidesc iarăși în trei zile’.” 62 Marele preot s-a sculat[818] în picioare și I-a zis: „Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?” 63 Isus[819] tăcea. Și marele preot a luat cuvântul și I-a zis: „Te[820] jur, pe Dumnezeul cel viu, să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”. 64 „Da”, i-a răspuns Isus, „sunt! Ba mai mult, vă spun că de[821] acum încolo veți vedea pe Fiul omului șezând[822] la dreapta puterii lui Dumnezeu și venind pe norii cerului.” 65 Atunci[823], marele preot și-a rupt hainele și a zis: „A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iată că acum ați auzit hula Lui. 66 Ce credeți?” Ei au răspuns: „Este vinovat[824], să fie pedepsit cu moartea”. 67 Atunci[825], L-au scuipat în față, L-au bătut cu pumnii și L-au[826] pălmuit, 68 zicând: „Hristoase, prorocește-ne[827] cine Te-a lovit?”
69 Petru[828] însă ședea afară în curte. O slujnică a venit la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus Galileeanul!” 70 Dar el s-a lepădat înaintea tuturor și i-a zis: „Nu știu ce vrei să zici”. 71 Când a ieșit în pridvor, l-a văzut o altă slujnică și a zis celor de acolo: „Și acesta era cu Isus din Nazaret”. 72 El s-a lepădat iarăși, cu un jurământ, și a zis: „Nu cunosc pe Omul acesta!” 73 Peste puțin, cei ce stăteau acolo, s-au apropiat și au zis lui Petru: „Nu mai încape îndoială că și tu ești unul din oamenii aceia, căci și vorba[829] te dă de gol”. 74 Atunci, el[830] a început să se blesteme și să se jure, zicând: „Nu cunosc pe Omul acesta!” În clipa aceea a cântat cocoșul. 75 Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte[831] ca să cânte cocoșul, te vei lepăda de Mine de trei ori”. Și a ieșit afară și a plâns cu amar.
27 1 Când s-a făcut ziuă, toți[832] preoții cei mai de seamă și bătrânii norodului au ținut sfat împotriva lui Isus, ca să-L omoare. 2 După ce L-au legat, L-au dus și L-au dat în mâna dregătorului[833] Pilat din Pont.
3 Atunci, Iuda[834], vânzătorul, când a văzut că Isus a fost osândit la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginți, i-a dat preoților celor mai de seamă și bătrânilor 4 și a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat”. „Ce ne pasă nouă?” i-au răspuns ei. „Treaba ta.” 5 Iuda a aruncat arginții în Templu și s-a[835] dus de s-a spânzurat. 6 Preoții cei mai de seamă au strâns arginții și au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în vistieria Templului, fiindcă sunt preț de sânge”. 7 Și după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Țarina olarului”, ca loc pentru îngroparea străinilor. 8 Iată de ce țarina[836] aceea a fost numită până în ziua de azi: „Țarina sângelui”. 9 Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin prorocul Ieremia, care zice: „Au[837] luat cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, pe care l-au prețuit unii din fiii lui Israel, 10 și i-au dat pe ‘Țarina olarului’, după cum îmi poruncise Domnul.”
11 Isus S-a înfățișat înaintea dregătorului. Dregătorul L-a[838] întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da”[839], i-a răspuns Isus, „sunt”. 12 Dar n-a răspuns nimic[840] la învinuirile preoților celor mai de seamă și bătrânilor. 13 Atunci, Pilat I-a zis: „N-auzi[841] de câte lucruri Te învinuiesc ei?” 14 Isus nu i-a răspuns la niciun cuvânt, așa că se mira foarte mult dregătorul.
15 La[842] fiecare Praznic al Paștelor, dregătorul avea obicei să sloboadă norodului un întemnițat, pe care-l voiau ei. 16 Pe atunci aveau un întemnițat vestit, numit Baraba. 17 Când erau adunați la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiți să vi-l slobod? Pe Baraba sau pe Isus, care se numește Hristos?” 18 Căci știa că din pizmă dăduseră pe Isus în mâinile lui. 19 Pe când sta Pilat pe scaun la judecată, nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta, căci azi am suferit mult în vis din pricina lui”. 20 Preoții[843] cei mai de seamă și bătrânii au înduplecat noroadele să ceară pe Baraba, iar pe Isus să-L omoare. 21 Dregătorul a luat cuvântul și le-a zis: „Pe care din amândoi voiți să vi-l slobozesc?” „Pe Baraba”, au răspuns ei. 22 Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care se numește Hristos?” „Să fie răstignit”, i-au răspuns cu toții. 23 Dregătorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige și mai tare: „Să fie răstignit!” 24 Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat[844] apă, și-a spălat mâinile înaintea norodului și a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!” 25 Și tot norodul a răspuns: „Sângele[845] Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri”.
26 Atunci, Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele[846], L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. 27 Ostașii[847] dregătorului au dus pe Isus în pretoriu și au adunat în jurul Lui toată ceata ostașilor. 28 L-au dezbrăcat de hainele Lui și L-au[848] îmbrăcat cu o haină stacojie. 29 Au[849] împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El, și ziceau: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” 30 Și scuipau[850] asupra Lui și luau trestia și-L băteau în cap. 31 După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și[851] L-au dus să-L răstignească.
32 Pe[852] când ieșeau din cetate, au[853] întâlnit pe un om din Cirene, numit Simon, și l-au silit să ducă crucea lui Isus. 33 Când[854] au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpățânii”, 34 I-au[855] dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea. 35 După ce[856] L-au răstignit, I-au împărțit hainele între ei, trăgând la sorți, pentru ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Și-au împărțit[857] hainele Mele între ei și pentru cămașa Mea au tras la sorți”. 36 Apoi[858] au șezut jos și-L păzeau. 37 Și[859] I-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Isus, Împăratul iudeilor”. 38 Împreună[860] cu El, au fost răstigniți doi tâlhari: unul la dreapta și celălalt la stânga Lui.
39 Trecătorii[861] își băteau joc de El, dădeau din cap 40 și ziceau: „Tu[862], care strici Templul și-l zidești la loc în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă[863] ești Tu Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe cruce!” 41 Preoții cei mai de seamă, împreună cu cărturarii și bătrânii, își băteau și ei joc de El și ziceau: 42 „Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui! Dacă este El Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce și vom crede în El! 43 S-a[864] încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum Dumnezeu, dacă-L iubește. Căci a zis: ‘Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!’ ” 44 Tâlharii care erau răstigniți împreună cu El îi aruncau aceleași[865] cuvinte de batjocură.
45 De la[866] ceasul al șaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată țara. 46 Și pe la ceasul al nouălea, Isus a[867] strigat cu glas tare: „Eli[868], Eli, Lama Sabactani?” Adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” 47 Unii din cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Strigă pe Ilie!” 48 Și îndată, unul din ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut[869] cu oțet, l-a pus într-o trestie și i-a dat să bea. 49 Dar ceilalți ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-L mântuiască”. 50 Isus[870] a strigat iarăși cu glas tare și Și-a dat duhul.
51 Și îndată, perdeaua dinăuntrul[871] Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, 52 mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților, care muriseră, au înviat. 53 Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora. 54 Sutașul[872] și cei ce păzeau pe Isus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ și cele întâmplate, s-au înfricoșat foarte tare și au zis: „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” 55 Acolo erau și multe femei, care priveau de departe; ele[873] urmaseră pe Isus din Galileea, ca să-I slujească. 56 Între[874] ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iose, și mama fiilor lui Zebedei.
57 Spre[875] seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era și el ucenic al lui Isus. 58 El s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. Pilat a poruncit să i-l dea. 59 Iosif a luat trupul, l-a înfășurat într-o pânză curată de in 60 și l-a[876] pus într-un mormânt nou al lui însuși, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului și a plecat. 61 Maria Magdalena și cealaltă Marie erau acolo și ședeau în fața mormântului.
62 A doua zi care vine după Ziua Pregătirii, preoții cei mai de seamă și fariseii s-au dus împreună la Pilat 63 și i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înșelătorul acela, pe când era încă în viață, a zis: ‘După[877] trei zile voi învia’. 64 Dă poruncă dar ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul și să spună norodului: ‘A înviat din morți!’ Atunci, înșelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” 65 Pilat le-a zis: „Aveți o strajă; duceți-vă de păziți cum puteți”. 66 Ei au plecat și au întărit[878] mormântul, pecetluind piatra și punând strajă.
28 1 La sfârșitul zilei Sabatului[879], când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena și[880] cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. 2 Și iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ, căci un înger[881] al Domnului s-a pogorât din cer, a venit și a prăvălit piatra de la ușa mormântului și a șezut pe ea. 3 Înfățișarea[882] lui era ca fulgerul, și îmbrăcămintea lui, albă ca zăpada. 4 Străjerii au tremurat de frica lui și au rămas ca niște morți. 5 Dar îngerul a luat cuvântul și a zis femeilor: „Nu vă temeți, căci știu că voi căutați pe Isus, care a fost răstignit. 6 Nu este aici; a înviat, după cum[883] zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul 7 și duceți-vă repede de spuneți ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morți. Iată că El merge[884] înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.”
8 Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică și cu mare bucurie, și au alergat să dea de veste ucenicilor Lui. 9 Dar iată că le-a întâmpinat Isus[885] și le-a zis: „Bucurați-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele și I s-au închinat. 10 Atunci, Isus le-a zis: „Nu vă temeți; duceți-vă de spuneți fraților[886] Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea”.
11 Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri și au dat de veste preoților celor mai de seamă despre toate cele întâmplate. 12 Aceștia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ținut sfat, au dat ostașilor mulți bani 13 și le-au zis: „Spuneți așa: ‘Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, și L-au furat.’ 14 Și, dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi și vă vom scăpa de grijă.” 15 Ostașii au luat banii și au făcut cum i-au învățat. Și s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi.
16 Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, în muntele unde[887] le poruncise Isus să meargă. 17 Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. 18 Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei și le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată[888] în cer și pe pământ. 19 Duceți-vă[889] și faceți ucenici[890] din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului, și al Sfântului Duh. 20 Și învățați-i[891] să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.”
- ↑ Luca 3.23
- ↑ Ps 132.11; Isa 11.1; Ier 23.5; Mat 22.42; Ioan 7.42; Fapte 2.30; 13.23; Rom 1.3
- ↑ Gen 12.3; 22.18; Gal 3.16
- ↑ Gen 21.2 3
- ↑ Gen 25.26
- ↑ Gen 29.35
- ↑ Gen 38.27
- ↑ Rut 4.18; 1 Cron 2.5 9
- ↑ 1 Sam 16.1; 17.12
- ↑ 2 Sam 12.24
- ↑ 1 Cron 3.3 10
- ↑ 2 Împ 20.21; 1 Cron 13.1
- ↑ 1 Cron 3.15 16
- ↑ 2 Împ 24.14 15 16; 25.11; 2 Cron 36.10 20; Ier 27.20; 39.9; 52.11 15 28 29 30; Dan 1.2
- ↑ 1 Cron 3.17 19
- ↑ Ezra 3.2; 5.2; Neem 12.1; Hag 1.1
- ↑ Luca 1.27
- ↑ Luca 1.35
- ↑ Deut 24.1
- ↑ Luca 1.35
- ↑ Luca 1.31
- ↑ Fapte 4.12; 5.31; 13.23 28
- ↑ Isa 7.14
- ↑ Exod 13.2; Luca 2.7 21
- ↑ Luca 2.4 6 7
- ↑ Gen 10.30; 25.6; 1 Împ 4.30
- ↑ Luca 2.11
- ↑ Num 24.17; Isa 60.3
- ↑ 2 Cron 36.14
- ↑ 2 Cron 34.13
- ↑ Mal 2.7
- ↑ Mica 5.2; Ioan 7.42
- ↑ Apoc 2.27
- ↑ Ps 72.10; Isa 60.6
- ↑ Mat 1.20
- ↑ Osea 11.1
- ↑ Ier 31.15
- ↑ Mat 3.13; Luca 2.39
- ↑ Ioan 1.45
- ↑ Iuda 13.5; 1 Sam 1.11
- ↑ Marc 1.4 15; Luca 3.2 3; Ioan 1.28
- ↑ Ios 14.10
- ↑ Dan 2.44; Mat 4.17; 10.7
- ↑ Isa 40.3; Marc 1.3; Luca 3.4; Ioan 1.23
- ↑ Luca 1.76
- ↑ Marc 1.6
- ↑ 2 Împ 1.8; Zah 13.4
- ↑ Lev 11.22
- ↑ 1 Sam 14.25 26
- ↑ Marc 1.5; Luca 3.7
- ↑ Fapte 19.4 18
- ↑ Mat 12.34; 23.33; Luca 3.7 8 9
- ↑ Rom 5.9; 1 Tes 1.10
- ↑ Ioan 8.33 39; Fapte 13.26; Rom 4.1 11 16
- ↑ Mat 7.19; Luca 13.7 9; Ioan 15.6
- ↑ Marc 1.8; Luca 3.16; Ioan 1.15 26 33; Fapte 1.5; 11.16; 19.4
- ↑ Isa 4.4; 44.3; Mal 3.2; Fapte 2.3 4; 1 Cor 12.13
- ↑ Mal 3.3
- ↑ Mal 4.1; Mat 13.30
- ↑ Marc 1.9; Luca 3.21
- ↑ Mat 2.22
- ↑ Marc 1.10
- ↑ Isa 11.2; 42.1; Luca 3.22; Ioan 1.32 33
- ↑ Ioan 12.28
- ↑ Ps 2.7; Isa 42.1; Mat 12.18; 17.5; Marc 1.11; Luca 9.35; Efes 1.6; Col 1.13; 2 Pet 1.17
- ↑ Marc 1.12; Luca 4.1
- ↑ 1 Împ 18.12; Ezec 3.14; 8.3; 11.1 24; 40.2; 43.5; Fapte 8.39
- ↑ Deut 8.3
- ↑ Neem 11.1 18; Isa 48.2; 52.1; Mat 27.53; Apoc 11.2
- ↑ Ps 91.11 12
- ↑ Deut 6.16
- ↑ Deut 6.13; 10.20; Ios 24.14; 1 Sam 7.3
- ↑ Evr 1.14
- ↑ Marc 1.14; Luca 3.20; 4.14 31; Ioan 4.43
- ↑ Isa 9.1 2
- ↑ Isa 42.7; Luca 2.32
- ↑ Marc 1.14 15
- ↑ Mat 3.2; 10.7
- ↑ Marc 1.16-18; Luca 5.2
- ↑ Ioan 1.42
- ↑ Luca 5.10 11
- ↑ Marc 10.28; Luca 18.28
- ↑ Marc 1.19 20; Luca 5.10
- ↑ Mat 9.35; Marc 1.21 39; Luca 4.15 44
- ↑ Mat 24.14; Marc 1.14
- ↑ Marc 1.34
- ↑ Marc 3.7
- ↑ Marc 3.13
- ↑ Luca 6.20; Ps 51.17; Prov 16.19; 29.23; Isa 57.15; 66.2
- ↑ Isa 61.2 3; Luca 6.21; Ioan 16.20; 2 Cor 1.7; Apoc 21.4
- ↑ Ps 37.11
- ↑ Rom 4.13
- ↑ Isa 55.1; 65.13
- ↑ Ps 41.1; Mat 6.14; Marc 11.25; 2 Tim 1.16; Evr 6.10; Iac 2.13
- ↑ Ps 15.2; 24.4; Evr 12.14
- ↑ 1 Cor 13.12; 1 Ioan 3.2 3
- ↑ 2 Cor 4.17; 2 Tim 2.12; 1 Pet 3.14
- ↑ Luca 6.12; 1 Pet 4.14
- ↑ Luca 6.23; Fapte 5.41; Rom 5.3; Iac 1.2; 1 Pet 4.13
- ↑ 2 Cron 36.16; Neem 9.26; Mat 23.34 37; Fapte 7.52; 1 Tes 2.15
- ↑ Marc 9.50; Luca 14.34 35
- ↑ Prov 4.18; Fil 2.15
- ↑ Marc 4.21; Luca 8.16; 11.33
- ↑ 1 Pet 2.12
- ↑ Ioan 15.8; 1 Cor 14.25
- ↑ Rom 3.31; 10.4; Gal 3.24
- ↑ Luca 16.17
- ↑ Iac 2.10
- ↑ Rom 9.31; 10.3
- ↑ Exod 20.13; Deut 5.17
- ↑ 1 Ioan 3.15
- ↑ Iac 2.20
- ↑ Mat 8.4; 23.19
- ↑ Iov 42.8; Mat 18.19; 1 Tim 2.8; 1 Pet 3.7
- ↑ Prov 25.8; Luca 12.58 59
- ↑ Ps 32.6; Isa 55.6
- ↑ Exod 20.14; Deut 5.18
- ↑ Iov 31.1; Prov 6.25; Gen 34.2; 2 Sam 11.2
- ↑ Mat 18.8 9; Marc 9.43-47
- ↑ Mat 19.12; Rom 8.13; 1 Cor 9.27; Col 3.5
- ↑ Deut 24.11; Ier 3.1; Mat 19.3; Marc 10.2
- ↑ Mat 19.9; Luca 16.18; Rom 7.3; 1 Cor 7.10 11
- ↑ Mat 23.16
- ↑ Exod 20.7; Lev 19.12; Num 30.2; Deut 5.11
- ↑ Deut 23.23
- ↑ Mat 23.16 18 22; Iac 5.12
- ↑ Isa 66.1
- ↑ Ps 48.2; 87.3
- ↑ Col 4.6; Iac 5.12
- ↑ Exod 21.24; Lev 24.20; Deut 19.21
- ↑ Prov 20.22; 24.29; Luca 9.29; Rom 12.17 19; 1 Cor 6.7; 1 Tes 5.15; 1 Pet 3.9
- ↑ Isa 50.6; Plâng 3.30
- ↑ Mat 27.32; Marc 15.21
- ↑ Deut 15.8 10; Luca 6.30 35
- ↑ Lev 19.18
- ↑ Deut 23.6; Ps 41.10
- ↑ Luca 6.27 35; Rom 12.14 20
- ↑ Luca 23.34; Fapte 7.60; 1 Cor 4.12 13; 1 Pet 2.23; 3.9
- ↑ Iov 25.3
- ↑ Luca 6.32
- ↑ Gen 17.1; Lev 11.44; 19.2; Luca 6.36; Col 1.28; 4.12; Iac 1.4; 1 Pet 1.15 16
- ↑ Efes 5.1
- ↑ Rom 12.8
- ↑ Luca 14.14
- ↑ 2 Împ 4.33
- ↑ Ecl 5.2
- ↑ 1 Împ 18.26 29
- ↑ Luca 11.2
- ↑ Mat 26.39 42; Fapte 21.14
- ↑ Ps 103.20 21
- ↑ Iov 23.12; Prov 30.8
- ↑ Sau: pentru mâine.
- ↑ Mat 18.21
- ↑ Grecește: Lasă-ne datoriile noastre, cum și noi am lăsat pe ale datornicilor noștri.
- ↑ Mat 26.41; Luca 22.40 46; 1 Cor 10.13; 2 Pet 2.9; Apoc 3.10
- ↑ Ioan 17.15
- ↑ 1 Cron 29.11
- ↑ Marc 11.25 26; Efes 4.32; Col 3.13
- ↑ Mat 18.35; Iac 2.13
- ↑ Isa 58.5
- ↑ Rut 3.3; Dan 10.3
- ↑ Prov 23.4; 1 Tim 6.17; Evr 13.5; Iac 5.1
- ↑ Mat 19.21; Luca 12.33 34; 18.22; 1 Tim 6.19; 1 Pet 1.4
- ↑ Luca 11.34 36
- ↑ Luca 16.13
- ↑ Gal 1.10; 1 Tim 6.17; Iac 4.4; 1 Ioan 2.15
- ↑ Ps 55.22; Luca 12.22 23; Fil 4.6; 1 Pet 5.7
- ↑ Iov 38.41; Ps 147.9; Luca 12.24
- ↑ 1 Împ 3.13; Ps 37.25; Marc 10.30; Luca 12.31; 1 Tim 4.8
- ↑ Luca 6.37; Rom 2.1; 14.3 4; 10.13; 1 Cor 4.3 5; Iac 4.11 12
- ↑ Marc 4.24; Luca 6.38
- ↑ Luca 6.41 42
- ↑ Prov 9.7 8; 23.9; Fapte 13.45 46
- ↑ Mat 21.22; Marc 11.24; Luca 11.9 10; 13.1; Ioan 14.13; 15.7; 16.23 24; Iac 1.5 6; 1 Ioan 3.22; 5.14 15
- ↑ Prov 8.17; Ier 29.12 13
- ↑ Luca 11.11 12 13
- ↑ Gen 6.5; 8.21
- ↑ Luca 6.31
- ↑ Lev 19.18; Mat 22.40; Rom 13.8-10; Gal 5.14; 1 Tim 1.5
- ↑ Luca 13.24
- ↑ Deut 13.3; Ier 23.16; Mat 24.4 5 11 24; Marc 13.22; Rom 16.17 18; Efes 5.6; Col 2.8; 2 Pet 2.1-3; 1 Ioan 4.1
- ↑ Mica 3.5; 2 Tim 3.5; Fapte 20.29 30
- ↑ Mat 7.20; Mat 12.33
- ↑ Luca 6.43 44
- ↑ Ier 11.19; Mat 12.33
- ↑ Mat 3.10; Luca 3.9; Ioan 15.2 6
- ↑ Osea 8.2; Mat 25.11 12; Luca 6.46; 13.25; Fapte 19.13; Rom 2.13; Iac 1.22
- ↑ Num 24.4; Ioan 11.51; 1 Cor 13.2
- ↑ Mat 25.12; Luca 13.25 27; 2 Tim 2.19
- ↑ Ps 5.5; 6.8; Mat 25.41
- ↑ Luca 6.47
- ↑ Mat 13.54; Marc 1.22; 6.2; Luca 4.32
- ↑ Ioan 7.46
- ↑ Marc 1.40
- ↑ Mat 9.30; Marc 5.43
- ↑ Lev 14.3 4 10; Luca 4.14
- ↑ Luca 7.1
- ↑ Luca 15.19
- ↑ Ps 107.20
- ↑ Gen 12.3; Isa 2.2 3; 11.10; Mal 1.11; Luca 13.29; Fapte 10.45; 11.18; 14.27; Rom 15.9; Efes 3.6
- ↑ Mat 21.43
- ↑ Mat 13.42 50; 22.13; 24.51; 25.30; Luca 13.28; 2 Pet 2.17; Iuda 1.13
- ↑ Marc 1.29-31; Luca 4.38 39
- ↑ 1 Cor 9.5
- ↑ Marc 1.32; Luca 4.40 41
- ↑ Isa 53.4; 1 Pet 2.24
- ↑ Luca 9.57 58
- ↑ Luca 9.59 60
- ↑ 1 Împ 19.20
- ↑ Marc 4.37; Luca 8.23
- ↑ Ps 65.7; 89.9; 107.29
- ↑ Marc 5.1; Luca 8.26
- ↑ Deut 5.25; 1 Împ 17.18; Luca 5.8; Fapte 16.39
- ↑ Mat 4.13
- ↑ Marc 2.3; Luca 5.18
- ↑ Mat 8.10
- ↑ Ps 139.2; Mat 12.25; Marc 12.15; Luca 5.22; 6.8; 9.47; 11.17
- ↑ Marc 2.14; Luca 5.27
- ↑ Marc 2.15; Luca 5.29
- ↑ Mat 11.19; Luca 5.30; 15.2
- ↑ Gal 2.15
- ↑ Osea 6.6; Mica 6.6-8; Mat 12.7
- ↑ 1 Tim 1.15
- ↑ Marc 2.18; Luca 5.33
- ↑ Ioan 3.29
- ↑ Fapte 13.2 3; 14.23; 1 Cor 7.5
- ↑ Marc 5.22; Luca 8.41
- ↑ Marc 5.25; Luca 8.43
- ↑ Luca 7.50; 8.48; 17.19; 18.42
- ↑ Marc 5.38; Luca 8.51
- ↑ 2 Cron 35.25
- ↑ Fapte 20.10
- ↑ Mat 15.22; 20.30 31; Marc 10.47 48; Luca 18.38 39
- ↑ Mat 8.4; 12.16; 17.9; Luca 5.14
- ↑ Marc 7.36
- ↑ Mat 12.22; Luca 11.14
- ↑ Mat 12.24; Marc 3.22; Luca 11.15
- ↑ Marc 6.6; Luca 13.22
- ↑ Mat 4.23
- ↑ Marc 6.34
- ↑ Num 27.17; 1 Împ 22.17; Ezec 34.5; Zah 10.2
- ↑ Luca 10.2; Ioan 4.35
- ↑ 2 Tes 3.1
- ↑ Marc 3.13 14; 6.7; Luca 6.13; 9.1
- ↑ Ioan 1.42
- ↑ Luca 6.15; Fapte 1.13
- ↑ Ioan 13.26
- ↑ Mat 4.15
- ↑ 2 Împ 17.24; Ioan 4.9 20
- ↑ Mat 15.24; Fapte 13.46
- ↑ Isa 53.6; Ier 50.6 17; Ezec 34.5 6 16; 1 Pet 2.25
- ↑ Luca 9.2
- ↑ Mat 3.2; 4.17; Luca 10.9
- ↑ Fapte 8.18 20
- ↑ 1 Sam 9.7; Marc 6.8; Luca 9.3; 10.4; 22.35
- ↑ Marc 6.8
- ↑ Luca 10.7; 1 Cor 9.7; 1 Tim 5.18
- ↑ Luca 10.8
- ↑ Luca 10.5
- ↑ Ps 35.13
- ↑ Marc 6.11; Luca 9.5; 10.10 11
- ↑ Neem 5.13; Fapte 13.51; 18.6
- ↑ Mat 11.22 24
- ↑ Luca 10.3
- ↑ Rom 16.19; Efes 5.15
- ↑ 1 Cor 14.20; Fil 2.15
- ↑ Mat 24.9; Marc 13.9; Luca 12.11; 21.12
- ↑ Fapte 5.40
- ↑ Fapte 12.1; 24.10; 25.7 23; 2 Tim 4.16
- ↑ Marc 13.11-13; Luca 12.11; 21.14 15
- ↑ Exod 4.12; Ier 1.7
- ↑ 2 Sam 23.2; Fapte 4.8; 6.10; 2 Tim 4.17
- ↑ Mica 7.6; Mat 10.35 36; Luca 21.16
- ↑ Luca 21.17
- ↑ Dan 12.12 13; Mat 24.13; Marc 13.13
- ↑ Mat 2.13; 4.12; 12.15; Fapte 8.1; 9.25; 14.6
- ↑ Mat 16.28
- ↑ Luca 6.40; Ioan 13.16; 15.20
- ↑ Mat 12.24; Marc 3.22; Luca 11.15; Ioan 8.48 52
- ↑ Marc 4.22; Luca 8.17; 12.2 3
- ↑ Isa 8.12 13; Luca 12.4; 1 Pet 3.14
- ↑ 1 Sam 14.45; 2 Sam 14.11; Luca 21.18; Fapte 27.34
- ↑ Luca 12.8; Rom 10.9 10
- ↑ Apoc 3.5
- ↑ Marc 8.38; Luca 9.26; 2 Tim 2.12
- ↑ Luca 12.49,51-53
- ↑ Mica 7.6
- ↑ Ps 41.9; 55.13; Mica 7.6; Ioan 13.18
- ↑ Luca 14.26
- ↑ Mat 16.24; Marc 8.34; Luca 9.23; 14.27
- ↑ Mat 16.25; Luca 17.33; Ioan 12.25
- ↑ Mat 18.5; Luca 9.48; 10.16; Ioan 12.44; 13.20; Gal 4.14
- ↑ 1 Împ 17.10; 18.4; 2 Împ 4.8
- ↑ Mat 18.5 6; 25.40; Marc 9.41; Evr 6.10
- ↑ Luca 7.18
- ↑ Mat 14.3
- ↑ Gen 49.10; Num 24.17; Dan 9.24; Ioan 6.14
- ↑ Isa 29.18; 35.4-6; 42.7; Ioan 2.23; 3.2; 5.36; 10.25 38; 14.11
- ↑ Ps 22.26; Isa 61.1; Luca 4.18; Iac 2.5
- ↑ Isa 8.14 15; Mat 13.57; 24.10; 26.31; Rom 9.32 33; 1 Cor 1.23; 2.14; Gal 5.11; 1 Pet 2.8
- ↑ Luca 7.24
- ↑ Efes 4.14
- ↑ Mat 14.5; 21.26; Luca 1.76; 7.26
- ↑ Mal 3.1; Marc 1.2; Luca 1.76; 7.27
- ↑ Luca 16.16
- ↑ Mal 4.6
- ↑ Mal 4.5; Mat 17.12; Luca 1.17
- ↑ Mat 13.9; Luca 8.8; Apoc 2.7 11 17 29; 3.6 13 22
- ↑ Luca 7.31
- ↑ Mat 9.10
- ↑ Luca 7.35
- ↑ Luca 10.13
- ↑ Mat 10.15; 11.24
- ↑ Isa 14.13; Plâng 2.1
- ↑ Mat 10.15
- ↑ Luca 10.21
- ↑ Ps 8.2; 1 Cor 1.19 27; 2.8; 2 Cor 3.14
- ↑ Mat 16.17
- ↑ Mat 28.18; Luca 10.22; Ioan 3.35; 13.3; 17.2; 1 Cor 15.27
- ↑ Ioan 1.18; 6.46; 10.15
- ↑ Ioan 13.15; Fil 2.5; 1 Pet 2.21; 1 Ioan 2.6
- ↑ Zah 9.9; Fil 2.7 8
- ↑ Ier 6.16
- ↑ 1 Ioan 5.3
- ↑ Deut 23.25; Marc 2.23; Luca 6.1
- ↑ 1 Sam 21.6
- ↑ Exod 25.30; Lev 24.5
- ↑ Exod 29.32 33; Lev 8.31; 24.9
- ↑ Num 28.9; Ioan 7.22
- ↑ 2 Cron 6.18; Mal 3.1
- ↑ Osea 6.6; Mica 6.6-8; Mat 9.13
- ↑ Marc 3.1; Luca 6.6
- ↑ Luca 13.14; 14.3; Ioan 9.16
- ↑ Exod 23.4 5; Deut 22.4
- ↑ Mat 27.1; Marc 3.6; Luca 6.11; Ioan 5.18; 10.39; 11.53
- ↑ Mat 10.23; Marc 3.7
- ↑ Mat 19.2
- ↑ Mat 9.30
- ↑ Isa 42.1
- ↑ Mat 3.17; 17.5
- ↑ Mat 9.32; Marc 3.11; Luca 11.14
- ↑ Mat 9.34; Marc 3.22; Luca 11.15
- ↑ Mat 9.4; Ioan 2.25; Apoc 2.23
- ↑ Dan 2.44; 7.14; Luca 1.33; 11.20; 17.20 21
- ↑ Isa 49.24; Luca 11.21-23
- ↑ Marc 3.28; Luca 12.10; Evr 6.4; 10.26 29; 1 Ioan 5.16
- ↑ Fapte 7.51
- ↑ Mat 11.19; 13.55; Ioan 7.12 52
- ↑ 1 Tim 1.13
- ↑ Mat 7.17; Luca 6.43 44
- ↑ Mat 3.7; 23.33
- ↑ Luca 6.45
- ↑ Mat 16.1; Marc 8.11; Luca 11.16 29; Ioan 2.18; 1 Cor 1.22
- ↑ Isa 57.3; Mat 16.4; Marc 8.38; Ioan 4.48
- ↑ Iona 1.17
- ↑ Luca 11.32
- ↑ Ier 3.11; Ezec 16.51 52; Rom 2.27
- ↑ Iona 3.5
- ↑ 1 Împ 10.1; 2 Cron 9.1; Luca 11.31
- ↑ Luca 11.24
- ↑ Iov 1.7; 1 Pet 5.8
- ↑ Evr 6.4; 10.26; 2 Pet 2.20-22
- ↑ Marc 3.31; Luca 8.19-21
- ↑ Mat 13.55; Marc 6.3; Ioan 2.12; 7.3 5; Fapte 1.14; 1 Cor 9.5; Gal 1.19
- ↑ Ioan 15.14; Gal 5.6; 6.15; Col 3.11; Evr 2.11
- ↑ Marc 4.1
- ↑ Luca 8.4
- ↑ Luca 5.3
- ↑ Luca 8.5
- ↑ Gen 26.12
- ↑ Mat 11.15; Marc 4.9
- ↑ Mat 11.25; 16.17; Marc 4.11; 1 Cor 2.10; 1 Ioan 2.27
- ↑ Mat 25.29; Marc 4.25; Luca 8.18; 19.26
- ↑ Isa 6.9; Ezec 12.2; Marc 4.12; Luca 8.10; Ioan 12.40; Fapte 28.26 27; Rom 11.8; 2 Cor 3.14 15
- ↑ Evr 5.11
- ↑ Mat 16.17; Luca 10.23 24; Ioan 20.29
- ↑ Evr 11.13; 1 Pet 1.10 11
- ↑ Marc 4.14; Luca 8.11
- ↑ Mat 4.23
- ↑ Isa 58.2; Ezec 33.31 32; Ioan 5.35
- ↑ Mat 11.6; 2 Tim 1.15
- ↑ Mat 19.23; Marc 10.23; Luca 18.24; 1 Tim 6.9; 2 Tim 4.10
- ↑ Ier 4.3
- ↑ Mat 3.12
- ↑ Isa 2.2 3; Mica 4.1; Marc 4.30; Luca 13.18 19
- ↑ Luca 13.20
- ↑ Marc 4.33 34
- ↑ Ps 78.2
- ↑ Rom 16.25 26; 1 Cor 2.7; Efes 3.9; Col 1.26
- ↑ Mat 24.14; 28.19; Marc 16.15 20; Luca 24.47; Rom 10.18; Col 1.6
- ↑ Gen 3.15; Ioan 8.44; Fapte 13.10; 1 Ioan 3.8
- ↑ Ioel 3.13; Apoc 14.15
- ↑ Mat 18.7; 2 Pet 2.12
- ↑ Mat 3.12; Apoc 19.20; 20.10
- ↑ Mat 8.12; 13.50
- ↑ Dan 12.3; 1 Cor 15.42 43 58
- ↑ Mat 13.9
- ↑ Fil 3.7 8
- ↑ Isa 55.1; Apoc 3.18
- ↑ Prov 2.4; 3.14 15; 8.10 19
- ↑ Mat 22.10
- ↑ Mat 25.32
- ↑ Mat 13.42
- ↑ Cânt 7.13
- ↑ Mat 2.23; Marc 6.1; Luca 4.16 23
- ↑ Isa 49.7; Marc 6.3; Luca 3.23; Ioan 6.42
- ↑ Marc 15.40
- ↑ Mat 12.46
- ↑ Mat 11.6; Marc 6.3 4
- ↑ Luca 4.24; Ioan 4.44
- ↑ Marc 6.5 6
- ↑ Marc 6.14; Luca 9.7
- ↑ Marc 6.17; Luca 3.19 20
- ↑ Lev 18.16; 20.21
- ↑ Mat 21.26; Luca 20.6
- ↑ Mat 10.23; 12.15; Marc 6.32; Luca 9.10; Ioan 6.1 2
- ↑ Mat 9.36; Marc 6.34
- ↑ Marc 6.35; Luca 9.12; Ioan 6.5
- ↑ Mat 15.36
- ↑ Marc 6.46
- ↑ Ioan 6.16
- ↑ Grecește: în a patra strajă.
- ↑ Iov 9.8
- ↑ Ps 2.7; Mat 16.16; 26.63; Marc 1.1; Luca 4.41; Ioan 1.49; 6.69; 11.27; Fapte 8.37; Rom 1.2
- ↑ Marc 6.53
- ↑ Mat 9.20; Marc 3.10; Luca 6.19; Fapte 19.12
- ↑ Marc 7.1
- ↑ Marc 7.5
- ↑ Col 2.8
- ↑ Exod 20.12; Lev 19.3; Deut 5.16; Prov 23.22; Efes 6.2
- ↑ Exod 21.17; Lev 20.9; Deut 27.16; Prov 20.20; 30.17
- ↑ Marc 7.11 12
- ↑ Marc 7.6
- ↑ Isa 29.13; Ezec 33.31
- ↑ Isa 29.13; Col 2.18 22; Tit 1.14
- ↑ Marc 7.14
- ↑ Fapte 10.15; Rom 14.14 17 20; 1 Tim 4.4; Tit 1.15
- ↑ Ioan 15.2; 1 Cor 3.12
- ↑ Isa 9.16; Mal 2.8; Mat 23.16; Luca 6.39
- ↑ Marc 7.17
- ↑ Mat 16.9; Marc 7.18
- ↑ Iac 3.6
- ↑ Iac 3.6
- ↑ Gen 6.5; 8.21; Prov 6.14; Ier 17.9; Marc 7.21
- ↑ Marc 7.24
- ↑ Mat 10.5 6; Fapte 3.25 26; 13.46; Rom 15.8
- ↑ Mat 7.6; Fil 3.2
- ↑ Marc 7.31
- ↑ Mat 4.18
- ↑ Isa 35.5 6; Mat 11.5; Luca 7.22
- ↑ Marc 8.1
- ↑ 2 Împ 4.43
- ↑ Mat 14.19
- ↑ 1 Sam 9.13; Luca 22.19
- ↑ Marc 8.10
- ↑ Mat 12.38; Marc 8.11; Luca 11.16; 12.54-56; 1 Cor 1.22
- ↑ Mat 12.39
- ↑ Marc 8.14
- ↑ Luca 12.1
- ↑ Mat 14.17; Ioan 6.9
- ↑ Mat 15.34
- ↑ Marc 8.27; Luca 9.18
- ↑ Mat 14.2; Luca 9.7-9
- ↑ Mat 14.33; Marc 8.29; Luca 9.20; Ioan 6.69; 11.27; Fapte 8.37; 9.20; Evr 1.2 5; 1 Ioan 4.15; 5.5
- ↑ Efes 2.8
- ↑ 1 Cor 2.10; Gal 1.16
- ↑ Ioan 1.42
- ↑ Grecește: petra.
- ↑ Efes 2.20; Apoc 21.14
- ↑ Grecește: petra.
- ↑ Iov 38.17; Ps 9.13; 107.18; Isa 38.10
- ↑ Mat 18.18; Ioan 20.23
- ↑ Mat 17.9; Marc 8.30; Luca 9.21
- ↑ Mat 20.17; Marc 8.31; 9.31; 10.33; Luca 9.22; 18.31; 24.6 7
- ↑ 2 Sam 19.22
- ↑ Rom 8.7
- ↑ Mat 10.38; Marc 8.34; Luca 9.23; 14.27; Fapte 14.22; 1 Tes 3.3; 2 Tim 3.12
- ↑ Luca 17.33; Ioan 12.25
- ↑ Ps 49.7 8
- ↑ Mat 26.64; Marc 8.38; Luca 9.26
- ↑ Dan 7.10; Zah 14.5; Mat 25.31; Iuda 14
- ↑ Iov 34.11; Ps 62.12; Prov 24.12; Ier 17.10; 32.19; Rom 2.6; 1 Cor 3.8; 2 Cor 5.10; 1 Pet 1.17; Apoc 2.23; 22.12
- ↑ Marc 9.1; Luca 9.27
- ↑ Marc 9.2; Luca 9.28
- ↑ 2 Pet 1.17
- ↑ Mat 3.17; Marc 1.11; Luca 3.22
- ↑ Isa 42.1
- ↑ Deut 18.15 19; Fapte 3.22 23
- ↑ 2 Pet 1.18
- ↑ Dan 8.18; 9.21; 10.10 18
- ↑ Mat 16.20; Marc 8.30; 9.9
- ↑ Mal 4.5; Mat 11.14; Marc 9.11
- ↑ Mal 4.6; Luca 1.16 17; Fapte 3.21
- ↑ Mat 11.14; Marc 9.12 13
- ↑ Mat 15.3 10
- ↑ Mat 16.21
- ↑ Mat 11.14
- ↑ Marc 9.14; Luca 9.37
- ↑ Mat 21.21; Marc 11.23; Luca 17.6; 1 Cor 12.9; 13.2
- ↑ Mat 16.21; 20.17; Marc 8.31; 9.30 31; 10.33; Luca 9.22 44; 18.31; 24.6 7
- ↑ Marc 9.33
- ↑ Grecește: Cele două drahme.
- ↑ Grecește: stater.
- ↑ Marc 9.33; Luca 9.46; 22.24
- ↑ Ps 131.2; Mat 19.14; Marc 10.14; Luca 18.16; 1 Cor 14.20; 1 Pet 2.2
- ↑ Mat 20.27; 23.11
- ↑ Mat 10.42; Luca 9.48
- ↑ Marc 9.42; Luca 17.1 2
- ↑ Luca 17.1; 1 Cor 11.19
- ↑ Mat 26.24
- ↑ Mat 5.29 30; Marc 9.43 45
- ↑ Ps 34.7; Zah 13.7; Evr 1.14
- ↑ Estera 1.14; Luca 1.19
- ↑ Luca 9.56; 19.10; Ioan 3.17; 12.47
- ↑ Luca 15.4
- ↑ Lev 19.17; Luca 17.3
- ↑ Iac 5.20; 1 Pet 3.1
- ↑ Deut 17.6; 19.15; Ioan 8.17; 2 Cor 13.1; Evr 10.28
- ↑ Rom 16.17; 1 Cor 5.9; 2 Tes 3.6 14; 2 Ioan 1.10
- ↑ Mat 16.19; Ioan 20.23; 1 Cor 5.4
- ↑ Mat 5.24
- ↑ 1 Ioan 3.22; 5.14
- ↑ Grecește: Pentru Numele Meu.
- ↑ Luca 17.4
- ↑ Mat 6.14; Marc 11.25; Col 3.13
- ↑ Grecește: Talanți.
- ↑ 2 Împ 4.1; Neem 5.8
- ↑ Prov 21.13; Mat 6.12; Marc 11.26; Iac 2.13
- ↑ Marc 10.1; Ioan 10.40
- ↑ Mat 12.15
- ↑ Gen 1.27; 5.2; Mal 2.15
- ↑ Gen 2.24; Marc 10.5-9; Efes 5.31
- ↑ 1 Cor 6.16; 7.2
- ↑ Deut 24.1; Mat 5.31
- ↑ Mat 5.32; Marc 10.11; Luca 16.18; 1 Cor 7.10 11
- ↑ Prov 21.19
- ↑ 1 Cor 7.2 7; 9.17
- ↑ 1 Cor 7.32 34; 9.5 15
- ↑ Marc 10.13; Luca 18.15
- ↑ Mat 18.3
- ↑ Marc 10.17; Luca 18.18
- ↑ Luca 10.25
- ↑ Exod 20.13; Deut 5.17
- ↑ Mat 15.4
- ↑ Lev 19.18; Mat 22.39; Rom 13.9; Gal 5.14; Iac 2.8
- ↑ Mat 6.20; Luca 12.33; 16.9; Fapte 2.45; 4.34 35; 1 Tim 6.18 19
- ↑ Mat 13.22; Marc 10.24; 1 Cor 1.26; 1 Tim 6.9 10
- ↑ Gen 18.14; Iov 42.2; Ier 32.17; Zah 8.6; Luca 1.37; 18.27
- ↑ Marc 10.28; Luca 18.28
- ↑ Deut 33.9; Mat 4.20; Luca 5.11
- ↑ Mat 20.21; Luca 22.28-30; 1 Cor 6.2 3; Apoc 2.26
- ↑ Marc 10.29 30; Luca 18.29-30
- ↑ Mat 20.16; 21.31 32; Marc 10.31; Luca 13.30
- ↑ Grecește: dinar.
- ↑ Rom 9.2
- ↑ Deut 15.9; Prov 23.6; Mat 6.23
- ↑ Mat 19.30
- ↑ Mat 22.14
- ↑ Marc 10.32; Luca 18.31; Ioan 12.12
- ↑ Mat 16.21
- ↑ Mat 27.2; Marc 15.1; Luca 23.1; Ioan 18.28; Fapte 3.13
- ↑ Marc 10.35
- ↑ Mat 4.21
- ↑ Mat 19.28
- ↑ Mat 26.39 42; Marc 14.36; Luca 22.42; Ioan 18.16
- ↑ Luca 12.50
- ↑ Fapte 12.2; Rom 8.17; 2 Cor 1.7; Apoc 1.9
- ↑ Mat 25.34
- ↑ Marc 10.41; Luca 22.24 25
- ↑ 1 Pet 5.3
- ↑ Mat 23.11; Marc 9.35; 10.43
- ↑ Mat 18.4
- ↑ Ioan 13.4
- ↑ Fil 2.7
- ↑ Luca 22.27; Ioan 13.14
- ↑ Isa 53.10 11; Dan 9.24 26; Ioan 11.51 52; 1 Tim 2.6; Tit 2.14; 1 Pet 1.19
- ↑ Mat 26.28; Rom 5.15 19; Evr 9.28
- ↑ Marc 10.46; Luca 18.35
- ↑ Mat 9.27
- ↑ Marc 11.1; Luca 19.29
- ↑ Zah 14.14
- ↑ Isa 62.11; Zah 9.9; Ioan 12.15
- ↑ Marc 11.4
- ↑ 2 Împ 9.13
- ↑ Lev 23.40; Ioan 12.13
- ↑ Ps 118.25
- ↑ Ps 118.26; Mat 23.39
- ↑ Marc 11.15; Luca 19.45; Ioan 2.13 15
- ↑ Mat 2.23; Luca 7.16; Ioan 6.14; 7.40; 9.17
- ↑ Marc 11.11; Luca 19.45; Ioan 2.15
- ↑ Deut 14.25
- ↑ Isa 56.7
- ↑ Ier 7.11; Marc 11.17; Luca 19.46
- ↑ Ps 8.2
- ↑ Marc 11.11; Ioan 11.18
- ↑ Marc 11.12
- ↑ Marc 11.13
- ↑ Marc 11.20
- ↑ Mat 17.20; Luca 17.6
- ↑ Iac 1.6
- ↑ 1 Cor 13.2
- ↑ Mat 7.7; Marc 11.24; Luca 11.9; Iac 5.16; Ioan 3.22; 5.15
- ↑ Marc 11.27; Luca 20.1
- ↑ Exod 2.14; Fapte 4.7; 7.27
- ↑ Mat 14.5; Marc 6.20; Luca 20.6
- ↑ Luca 7.29 50
- ↑ Mat 3.1
- ↑ Luca 3.12 13
- ↑ Ps 80.9; Cânt 8.11; Isa 5.1; Ier 2.21; Marc 12.1; Luca 20.9
- ↑ Mat 25.14 15
- ↑ Cânt 8.11 12
- ↑ 2 Cron 24.21; 36.16; Neem 9.26; Mat 5.12; 23.34 37; Fapte 7.52; 1 Tes 2.15; Evr 11.36 37
- ↑ Ps 2.8; Evr 1.2
- ↑ Ps 2.2; Mat 26.3; 27.1; Ioan 11.53; Fapte 4.27
- ↑ Mat 26.50; Marc 14.46; Luca 22.54; Ioan 18.12; Fapte 2.23
- ↑ Luca 20.16
- ↑ Luca 21.24; Evr 2.3
- ↑ Fapte 13.46; 15.7; 18.6; Rom 9; 10; 11
- ↑ Ps 118.22; Isa 28.16; Marc 12.10; Luca 20.17; Fapte 4.11; Efes 2.20; 1 Pet 2.6 7
- ↑ Mat 8.12
- ↑ Isa 8.14 15; Zah 12.3; Luca 20.18; Rom 9.33; 1 Pet 2.8
- ↑ Isa 60.12; Dan 2.44
- ↑ Mat 21.11; Luca 7.16; Ioan 7.40
- ↑ Luca 14.16; Apoc 19.7 9
- ↑ Prov 9.3 5
- ↑ Dan 9.26; Luca 19.27
- ↑ Mat 10.11 13; Fapte 13.46
- ↑ Mat 13.38 47
- ↑ 2 Cor 5.3; Efes 4.24; Col 3.10 12; Apoc 3.4; 16.15; 19.8
- ↑ Mat 8.12
- ↑ Mat 20.16
- ↑ Marc 12.13; Luca 20.20
- ↑ Grecește: dinar.
- ↑ Mat 17.25; Rom 13.7
- ↑ Marc 12.18; Luca 20.27
- ↑ Fapte 23.8
- ↑ Deut 25.5
- ↑ Ioan 20.9
- ↑ 1 Ioan 3.2
- ↑ Exod 3.6 16; Marc 12.26; Luca 20.37; Fapte 7.32; Evr 11.16
- ↑ Mat 7.28
- ↑ Marc 12.28
- ↑ Luca 10.25
- ↑ Deut 6.5; 10.12; 30.6; Luca 10.27
- ↑ Lev 19.18; Mat 19.19; Marc 12.31; Luca 10.27; Rom 13.9; Gal 5.14; Iac 2.8
- ↑ Mat 7.12; 1 Tim 1.5
- ↑ Marc 12.35; Luca 20.41
- ↑ Ps 110.1; Fapte 2.34; 1 Cor 15.25; Evr 1.13; 10.12 13
- ↑ Luca 14.6
- ↑ Marc 12.34; Luca 20.40
- ↑ Neem 8.4 8; Mal 2.7; Marc 12.38; Luca 20.45
- ↑ Rom 2.19
- ↑ Luca 11.46; Fapte 15.10; Gal 6.13
- ↑ Mat 6.1 2 5 16
- ↑ Num 15.38; Deut 6.8; 22.12; Prov 3.3
- ↑ Marc 12.38 39; Luca 11.43; 20.46; 3 Ioan 1.9
- ↑ Iac 3.1; 2 Cor 1.24; 1 Pet 5.3
- ↑ Mal 1.6
- ↑ Mat 20.26 27
- ↑ Iov 22.29; Prov 15.33; 29.23; Luca 14.11; 18.14; Iac 4.6; 1 Pet 5.5
- ↑ Luca 11.52
- ↑ Marc 12.40; Luca 20.47; 2 Tim 3.6; Tit 1.11
- ↑ Mat 15.14; Mat 23.24
- ↑ Mat 5.33 34
- ↑ Exod 30.29
- ↑ Exod 29.37
- ↑ 1 Împ 8.13; 2 Cron 6.2; Ps 26.8; 132.14
- ↑ Ps 11.4; Mat 5.34; Fapte 7.49
- ↑ Luca 11.42
- ↑ 1 Sam 15.22; Osea 6.6; Mica 6.8; Mat 9.13; 12.7
- ↑ Marc 7.4; Luca 11.39
- ↑ Luca 11.44; Fapte 23.3
- ↑ Luca 11.47
- ↑ Fapte 7.51 52; 1 Tes 2.16
- ↑ Gen 15.16; 1 Tes 2.16
- ↑ Mat 3.7; 12.34
- ↑ Mat 21.34 35; Luca 11.49
- ↑ Fapte 5.40; 7.58 59; 22.19
- ↑ Mat 10.17; 2 Cor 11.24 25
- ↑ Apoc 18.24
- ↑ Gen 4.8; 1 Ioan 3.12
- ↑ 2 Cron 24.20 21
- ↑ Luca 13.34
- ↑ 2 Cron 24.21
- ↑ Deut 32.11 12
- ↑ Ps 17.8; 91.4
- ↑ Ps 118.26; Mat 21.9
- ↑ Marc 13.1; Luca 21.5
- ↑ 1 Împ 9.7; Ier 26.18; Mica 3.12; Luca 19.44
- ↑ Marc 13.3
- ↑ 1 Tes 5.1
- ↑ Efes 5.6; Col 2.8 18; 2 Tes 2.3; 1 Ioan 4.1
- ↑ Ier 14.14; 23.21 25; Mat 24.24; Ioan 5.43
- ↑ Mat 24.11
- ↑ 2 Cron 15.6; Isa 19.2; Hag 2.22; Zah 14.13
- ↑ Mat 10.17; Marc 13.9; Luca 21.12; Ioan 15.20; 16.2; Fapte 4.2 3; 7.59; 12.1; 1 Pet 4.16; Apoc 2.10 13
- ↑ Mat 11.6; 13.57; 2 Tim 1.15; 4.10 16
- ↑ Mat 7.15; Fapte 20.29; 2 Pet 2.1
- ↑ 1 Tim 4.1; Mat 24.5 24
- ↑ Mat 10.22; Marc 13.13; Evr 3.6 14; Apoc 2.10
- ↑ Mat 4.23; 9.35
- ↑ Rom 10.18; Col 1.6 23
- ↑ Marc 13.14; Luca 21.20
- ↑ Dan 9.27; 12.11
- ↑ Dan 9.23 25
- ↑ Luca 23.29
- ↑ Dan 9.26; 12.1; Ioel 2.2
- ↑ Marc 13.21; Luca 17.23; 21.8
- ↑ Deut 13.1; Mat 24.5 11; 2 Tes 2.9-11; Apoc 13.13
- ↑ Rom 8.28-30; 2 Tim 2.19
- ↑ Luca 17.24
- ↑ Iov 39.30; Luca 17.37
- ↑ Sau: hoit, mortăciune.
- ↑ Dan 7.11 12
- ↑ Isa 13.10; Ezec 32.7; Ioel 2.10 31; 3.15; Amos 5.20; 8.9; Marc 13.24; Luca 21.25; Fapte 2.20; Apoc 6.12
- ↑ Dan 7.13
- ↑ Zah 12.12
- ↑ Mat 16.27; Marc 13.26; Apoc 1.7
- ↑ Mat 13.41; 1 Cor 15.52; 1 Tes 4.16
- ↑ Luca 21.29
- ↑ Iac 5.9
- ↑ Mat 16.28; 23.36; Marc 13.30; Luca 21.32
- ↑ Ps 102.26; Isa 51.6; Ier 31.35 36; Mat 5.18; Marc 13.31; Luca 21.23; Evr 1.11
- ↑ Marc 13.32; Fapte 1.7; 1 Tes 5.2; 2 Pet 3.10
- ↑ Zah 14.7
- ↑ Gen 6.3-5; 7.5; Luca 17.26; 1 Pet 3.20
- ↑ Luca 17.34
- ↑ Mat 25.13; Marc 13.33; Luca 21.36
- ↑ Luca 12.39; 1 Tes 5.2; 2 Pet 3.10; Apoc 3.3; 16.15
- ↑ Mat 25.13; 1 Tes 5.6
- ↑ Luca 12.42; Fapte 20.28; 1 Cor 4.2; Evr 3.5
- ↑ Apoc 16.15
- ↑ Mat 25.21 23; Luca 22.29
- ↑ Mat 8.12; 25.30
- ↑ Efes 5.29 30; Apoc 19.7; 21.2 9
- ↑ Mat 13.47; 22.10
- ↑ 1 Tes 5.6
- ↑ Mat 24.31; 1 Tes 4.16
- ↑ Luca 12.35
- ↑ Luca 13.25
- ↑ Mat 7.21-23
- ↑ Ps 5.5; Hab 1.13; Ioan 9.31
- ↑ Mat 24.42 44; Marc 13.33 35; Luca 21.36; 1 Cor 16.13; 1 Tes 5.6; 1 Pet 5.8; Apoc 16.15
- ↑ Luca 19.12
- ↑ Mat 21.33
- ↑ Rom 12.6; 1 Cor 12.7 11 29; Efes 4.11
- ↑ Mat 24.47; 25.34 46; Luca 12.44; 22.29 30
- ↑ 2 Tim 2.12; Evr 12.2; 1 Pet 1.8
- ↑ Mat 25.21
- ↑ Mat 13.12; Marc 4.25; Luca 8.18; 19.26; Ioan 15.2
- ↑ Mat 8.12; 24.51
- ↑ Zah 14.5; Mat 16.27; 19.28; Marc 8.38; Fapte 1.11; 1 Tes 4.16; 2 Tes 1.7; Iuda 14; Apoc 1.7
- ↑ Rom 14.10; 2 Cor 5.10; Apoc 20.12
- ↑ Ezec 20.38; 34.17 20; Mat 13.49
- ↑ Rom 8.17; 1 Pet 1.4 9; 3.9; Apoc 21.7
- ↑ Mat 20.23; Marc 10.40; 1 Cor 2.9; Evr 11.16
- ↑ Isa 58.7; Ezec 18.7; Iac 1.27
- ↑ Evr 13.2; 3 Ioan 5
- ↑ Iac 2.15 16
- ↑ 2 Tim 1.16
- ↑ Prov 14.31; 19.17; Mat 10.42; Marc 9.41; Evr 6.10
- ↑ Ps 6.8; Mat 7.23; Luca 13.27
- ↑ Mat 13.40 42
- ↑ 2 Pet 2.4; Iuda 6
- ↑ Prov 14.31; 17.5; Zah 2.8; Fapte 9.5
- ↑ Dan 12.2; Ioan 5.29; Rom 2.7
- ↑ Marc 14.1; Luca 22.1; Ioan 13.1
- ↑ Ps 2.2; Ioan 11.47; Fapte 4.25
- ↑ Marc 14.3; Ioan 11.1 2; 12.3
- ↑ Mat 21.17
- ↑ Ioan 12.4
- ↑ Deut 15.11; Ioan 12.8
- ↑ Mat 18.20; 28.20; Ioan 13.33; 14.19; 16.5 28; 17.11
- ↑ Marc 14.10; Luca 22.3; Ioan 13.2 30
- ↑ Mat 10.4
- ↑ Zah 11.12; Mat 27.3
- ↑ Exod 12.6 18; Marc 14.12; Luca 22.7
- ↑ Marc 14.17-21; Luca 22.14; Ioan 13.21
- ↑ Ps 41.9; Luca 22.21; Ioan 13.18
- ↑ Ps 22; Isa 53; Dan 9.26; Marc 9.12; Luca 24.25 26 46; Fapte 17.2 3; 26.22 23; 1 Cor 15.3
- ↑ Ioan 17.12
- ↑ Marc 14.22; Luca 22.19
- ↑ 1 Cor 11.23-25
- ↑ 1 Cor 10.16
- ↑ Marc 14.23
- ↑ Exod 24.8; Lev 17.11
- ↑ Ier 31.31
- ↑ Mat 20.28; Rom 3.15; Evr 9.22
- ↑ Marc 14.25; Luca 22.18
- ↑ Fapte 10.41
- ↑ Marc 14.26
- ↑ Marc 14.27; Ioan 16.32
- ↑ Mat 11.6
- ↑ Zah 13.7
- ↑ Mat 28.7 10 16; Marc 14.28; 16.7
- ↑ Marc 14.30; Luca 22.34; Ioan 13.38
- ↑ Marc 14.32-35; Luca 22.39; Ioan 18.1
- ↑ Mat 4.21
- ↑ Ioan 12.27
- ↑ Marc 14.36; Luca 22.42; Evr 5.7
- ↑ Ioan 12.27
- ↑ Mat 20.22
- ↑ Ioan 5.30; 6.38; Fil 2.8
- ↑ Marc 13.33; 14.38; Luca 22.40 46; Efes 6.18
- ↑ Marc 14.43; Luca 22.47; Ioan 18.3; Fapte 1.16
- ↑ 2 Sam 20.9
- ↑ Ps 41.9; 55.13
- ↑ Ioan 18.10
- ↑ Gen 9.6; Apoc 13.10
- ↑ 2 Împ 6.17; Dan 7.10
- ↑ Isa 53.7; Mat 26.24; Luca 24.25 44 46
- ↑ Plâng 4.20; Mat 26.54
- ↑ Ioan 18.15
- ↑ Marc 14.53; Luca 22.54; Ioan 18.12 13 24
- ↑ Ps 27.12; 35.11; Marc 14.15; Fapte 6.13
- ↑ Deut 19.15
- ↑ Mat 27.40; Ioan 2.19
- ↑ Marc 14.60
- ↑ Isa 53.7; Mat 27.12 14
- ↑ Lev 5.1; 1 Sam 14.24 26
- ↑ Dan 7.13; Mat 16.27; 24.30; 25.31; Luca 21.27; Ioan 1.51; Rom 14.10; 1 Tes 4.16; Apoc 1.7
- ↑ Ps 110.1; Fapte 7.55
- ↑ 2 Împ 18.37; 19.1
- ↑ Lev 24.16; Ioan 19.7
- ↑ Isa 50.6; 53.3; Mat 27.30
- ↑ Luca 22.63; Ioan 19.3
- ↑ Marc 14.65; Luca 22.64
- ↑ Marc 14.66; Luca 22.55; Ioan 18.16; 17.25
- ↑ Luca 22.59
- ↑ Marc 14.71
- ↑ Mat 26.34; Marc 14.30; Luca 22.61 62; Ioan 13.38
- ↑ Ps 2.2; Marc 15.1; Luca 22.66; 23.1; Ioan 18.28
- ↑ Mat 20.19; Fapte 3.13
- ↑ Mat 26.14 15
- ↑ 2 Sam 17.23; Fapte 1.18
- ↑ Fapte 1.19
- ↑ Zah 11.12 13
- ↑ Marc 15.2; Luca 23.3
- ↑ Ioan 18.33; 18.37; 1 Tim 6.13
- ↑ Mat 26.63; Ioan 19.9
- ↑ Mat 26.62; Ioan 19.10
- ↑ Marc 15.6; Luca 23.17; Ioan 18.39
- ↑ Marc 15.11; Luca 23.18; Ioan 18.40; Fapte 3.14
- ↑ Deut 21.6
- ↑ Deut 19.10; Ios 2.19; 2 Sam 1.16; 1 Împ 2.32; Fapte 5.28
- ↑ Isa 53.5; Marc 15.15; Luca 23.16 24 25; Ioan 19.1 16
- ↑ Marc 15.16; Ioan 19.2
- ↑ Luca 23.11
- ↑ Ps 69.19; Isa 53.3
- ↑ Isa 50.6; Mat 26.67
- ↑ Isa 53.7
- ↑ Num 15.35; 1 Împ 21.13; Fapte 7.58; Evr 13.12
- ↑ Marc 15.21; Luca 23.26
- ↑ Marc 15.22; Luca 23.33; Ioan 19.17
- ↑ Ps 69.21; Mat 27.48
- ↑ Marc 15.24; Luca 23.34; Ioan 19.24
- ↑ Ps 22.18
- ↑ Mat 27.54
- ↑ Marc 15.26; Luca 23.38; Ioan 19.19
- ↑ Isa 53.12; Marc 15.27; Luca 23.32 33; Ioan 19.18
- ↑ Ps 22.7; 109.25; Marc 15.29; Luca 23.35
- ↑ Mat 26.61; Ioan 2.19
- ↑ Mat 26.63
- ↑ Ps 22.8
- ↑ Marc 15.32; Luca 23.39
- ↑ Amos 8.9; Marc 15.33; Luca 23.44
- ↑ Evr 5.7
- ↑ Ps 22.1
- ↑ Ps 69.21; Marc 15.36; Luca 23.36; Ioan 19.29
- ↑ Marc 15.37; Luca 23.46
- ↑ Exod 26.31; 2 Cron 3.14; Marc 15.38; Luca 23.45
- ↑ Mat 27.36; Marc 15.39; Luca 23.47
- ↑ Luca 8.2 3
- ↑ Marc 15.40
- ↑ Marc 15.42; Luca 23.50; Ioan 19.38
- ↑ Isa 53.9
- ↑ Mat 16.21; 17.23; 20.19; 26.61; Marc 8.31; 10.34; Luca 9.22; 18.33; 24.6 7; Ioan 2.19
- ↑ Dan 6.17
- ↑ Marc 16.1; Luca 24.1; Ioan 20.1
- ↑ Mat 27.56
- ↑ Marc 16.5; Luca 24.4; Ioan 20.12
- ↑ Dan 10.6
- ↑ Mat 12.40; 16.21; 17.23; 20.19
- ↑ Mat 26.32; Marc 16.7
- ↑ Marc 16.9; Ioan 20.14
- ↑ Ioan 20.17; Rom 8.29; Evr 2.11
- ↑ Mat 26.32; 28.7
- ↑ Dan 7.13 14; Mat 11.27; 16.28; Luca 1.32; 10.22; Ioan 3.35; 5.22; 13.3; 17.2; Fapte 2.36; Rom 14.9; 1 Cor 15.27; Efes 1.10 21; Fil 2.9 10; Evr 1.2; 2.8; 1 Pet 3.22; Apoc 17.14
- ↑ Marc 16.15
- ↑ Isa 52.10; Luca 24.47; Fapte 2.38 39; Rom 10.18; Col 1.23
- ↑ Fapte 2.42