După furtună (Iacob Negruzzi)

 

Pe cer s-adună nor peste nor
Furtuna muge spăimântător,
Vâjâie vântul, trăsnetul pică,
Pământul geme și se despică! —
Dar totul trece, furtuna zboară
Liniștea morții jos se coboară
Și după trăsnet, fulger și vânt
Urmează groaza unui mormânt. —
Și-n al meu suflet nor peste nor
Se grămădise spăimântător,
Amor și ură crud vâjâiau
Inima 'n două mi-o despicau.
Dar astăzi toate, toate-au trecut
Și-n groaza morții s-au prefăcut.
Nici o simțire nu mai e vie
Inima-mi este goală, pustie,
Cutreier lumea rătăcitor
Fără de ură, fără de amor.