După opt luni...

 

Ieri i-am văzut trecând prin Iași.
Un regiment
D-ai noștri! Ah, iubiți ostași,
Stați un moment!

Opt luni de când nu vă mai văd
Și nu v-auz,
C-ați fost în iadul de prăpăd
De la Oituz.

Ce iute — parc-au fost opt ani —
Soldați Români,
Crescurăți din plăpânzi tufani —
Stejari bătrâni!

Treceați așa voioși și tineri
Alt-dat’ p-aici
Erați atuncea buni de gineri, —
Azi, de bunici.

Ce grav și hotărât călcați
Acu pe drum!
Bărbați vârtoși, la chip bronzați
D-al luptei fum.

Aveați ieri părul blond sau brun,
Ș-azi sunteți suri,
Cum e oțelul de la tun
Cu crunte guri.

De sânge și de praf murdari,
De crivăț arși,
Aș vrea s-opresc, legionari,
Al vostru marș.

Să stați o clipă să privesc
Acest alai,
Ce mult mai mândrul socotesc
Ca-n zece Mai,

Când mă uitam cu drug și jind
Cum de defilați
În uniforme strălucind,
Frumoși, curați

Opriți-vă!... Dar, în zadar
Mă rog de voi
Sunteți grăbiți. Vă-ntoarceți iar
Dârji la război

Și stau năuc, sfios copil;
Și-s umilit,
Și mi-e rușine: că-s civil
Și-așa gătit!