Durere (Iacob Negruzzi)
Era atât de frumoasă
Și-așa dulce îmi vorbea,
Cu ochirea sa duioasă
Pân-în suflet mă privea.
Și cu mintea-n rătăcire
Eu la dânsa mă uitam
Și-un vis lung de fericire
Lângă dânsa eu visam.
Într-o sară-ntunecoasă
Ah! i-am spus cât o iubesc.
Cum o viață-n veci frumoasă
Eu în ochiul său citesc.
De-atunci gura-i surâzândă
De-atunci nu mi-a mai vorbit
Și ochirea sa cea blândă
Crud și rece m-a privit.
Și de-atunci durere-amară
Ce mă arde ca un foc,
Duc cu mine-n orice țară,
Duc cu mine-n orice loc.
Și cu mine orișiunde
Am s-o duc pe-acest pământ
Pân' cu mine-o voiu ascunde
În adâncul meu mormânt.